ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 248/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 294/2010, Judecătoria Blaj

a respins plângerea petentei Cooperativa de Consum Blaj - Societatea

Cooperativă împotriva Procesului-verbal de contravenție încheiat la data de 8

decembrie 2009 de intimata Garda Financiară Alba.

Împotriva acestei

sentințe a formulat recurs petenta Cooperativa de Consum Blaj - Societate

Cooperativă, înregistrat pe rolul Tribunalului Alba.

Recurenta a solicitat

modificarea în tot a sentinței anterior arătate și, pe cale de consecință,

admiterea plângerii astfel cum a fost formulată.

La termenul de

judecată din data de 17 noiembrie 2010, recurenta a invocat excepția de

nelegalitate a dispozițiilor art. 125 din H.G. nr. 479/2003 raportat la art. 2

alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 și art. 15 din O.U.G. nr. 28/1999.

Tribunalul Alba a

constatat că sunt îndeplinite cerințele impuse de art. 4 din Legea nr.

554/2004, modificată, respectiv că excepția de nelegalitate invocată de către

petentă vizează chiar articolul din H.G. nr. 479/2003 care stabilește drept contravenție

fapta reținută în sarcina petentei, pentru săvârșirea căreia aceasta a fost

sancționată contravențional, motiv pentru care a dispus sesizarea Curții de

Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal cu soluționarea

acestei excepții și a suspendat judecata.

Prin Sentința nr. 132

din 22 aprilie 2011, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios

administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a

pârâtului Ministerul Finanțelor Publice și a respins excepția lipsei calității

procesuale pasive a pârâtei Garda Financiară Alba. Totodată, instanța a respins

excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 125 din H.G. nr. 479/2003

raportat la art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 și art. 15 din O.U.G. nr.

28/1999 formulată de reclamanta Cooperativa de Consum Blaj - Societate

Cooperativa în contradictoriu cu pârâții Garda Financiară Alba și Guvernul

României.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, faptul că Ministerul

Finanțelor Publice nu are calitate procesuală pasivă în cauză, deoarece

emitentul actului atacat este Guvernul României, iar Garda Financiară Alba este

autoritatea care a aplicat sancțiunea contravențională prin procesul-verbal de

contravenție, motiv pentru care a admis excepția lipsei calității procesuale

pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice și a respins excepția lipsei

calității procesuale pasive a pârâtei Garda Financiară Alba.

Pe fondul cauzei,

prima instanță a reținut că la adoptarea H.G. nr. 479/2003 au fost respectate

dispozițiile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru

elaborarea actelor normative, precum și cele cuprinse în Regulamentul privind

procedurile pentru supunerea proiectelor de acte normative spre adoptare

Guvernului, proiectul actului administrativ fiind avizat de către autoritățile

publice interesate în aplicarea acestuia și de către Ministerul Justiției.

Curtea de Apel a

constatat că este nefondată susținerea reclamantei potrivit căreia art. 125 din

H.G. nr. 479/2003 încalcă dispozițiile art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001

privind regimul contravențiilor, întrucât normele metodologice de aplicare a

O.U.G. 28/1999 sunt aprobate prin hotărâre de Guvern, respectiv hotărârea a

cărei nelegalitate se solicită a se constata, respectiv H.G. nr. 479/2003.

În altă ordine de

idei, instanța a apreciat că este nefondată susținerea reclamantei potrivit

căreia trimiterea la art. 11 alin. (1) lit. b) și alin. 3 din O.U.G. nr.

28/1999 este greșită, întrucât contravențiile sunt stabilite de art. 10 din

O.U.G. nr. 28/1999, iar contravenția analizată este reglementată de prevederile

art. 125, a căror nelegalitate se invocă, respectiv „ continuarea livrării de

bunuri și servicii după suspendarea activității unității."

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs Cooperativa de Consum Blaj - Societatea Cooperativă, care a

solicitat modificarea sa în parte, în sensul admiterii excepției de

nelegalitate.

În motivarea căii de

atac, încadrată în drept în dispozițiile art. 304 pct. 9 C.proc. civ.,

recurenta a susținut faptul că sentința contestată este lipsită de temei legal,

fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.

În dezvoltarea

acestui motiv de recurs au fost formulate de către recurentă următoarele

critici de nelegalitate:

1) Soluția pronunțată

de către Curtea de Apel cu privire la calitatea procesuală pasivă a pârâtului

Ministerul Finanțelor Publice este eronată, întrucât art. 15 din O.U.G. nr.

28/1999 îi stabilește acestei autorități publice obligația de a elabora norme

metodologice de aplicare a ordonanței ce urmau să fie aprobate prin hotărâre de

guvern.

2) Instanța de fond a

ignorat prevederile art. 1 alin. (2), art. 3 alin. (2), art. 4 alin. (2) și

(3), art. 9 și art. 79 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 care au fost invocate în

concluziile scrise depuse la dosar.

3) Art. 10 alin. (1)

din O.U.G. nr. 28/1999 este un text legal imperativ, motiv pentru care

enumerarea nu poate avea caracter exemplificativ.

Intimatul Guvernul

României a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca

nefondat.

Analizând sentința

atacată, în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru

considerentele care vor fi expuse în continuare.

Recurenta-reclamantă

a invocat excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 125 din H.G. nr.

479/2003 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea O.U.G. nr.

28/1999 privind obligația agenților economici de a utiliza aparate de marcat

electronice fiscale raportat la art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 și art. 15

din O.U.G. nr. 28/1999.

În procedura

reglementată de art. 4 din Legea nr. 554/2004, modificată, instanța de

contencios administrativ învestită cu soluționarea unei excepții de

nelegalitate este abilitată să verifice doar concordanța actului administrativ

supus analizei cu actele normative care au forță juridică superioară, în

temeiul și în executarea cărora a fost emis, ținând seama de principiul

ierarhiei și forței juridice a actelor normative, consacrat de art. 1 alin. (5)

din Constituție și de art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de

tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.

Cu alte cuvinte,

verificarea legalității actului administrativ contestat, pe calea excepției de

nelegalitate, presupune cenzurarea acestuia prin raportare la dispozițiile

legii, iar nu prin raportare la o situație de fapt.

În speța de față,

instanța de control judiciar constată că recurenta invocă, în realitate,

greșita aplicare unui act normativ la o situație factuală ceea ce nu poate fi

primit în raport de cele anterior arătate.

În altă ordine de

idei, după cum a arătat și prima instanță, nu se poate susține încălcarea

prevederilor art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul

contravențiilor întrucât normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 28/1999

au fost aprobate chiar prin H.G. nr. 479/2003.

Prevederile art. 10

din O.U.G. nr. 28/1999 cuprind, într-adevăr, o enumerare exemplificativă și nu

limitativă a contravențiilor.

În cauză,

contravenția pentru care a fost sancționată recurenta este menționată la art.

125 din H.G. nr. 479/2003, respectiv „continuarea livrării de bunuri și

servicii după suspendarea activității unității."

De asemenea,

intimatul Ministerul Finanțelor Publice nu poate avea calitate procesuală în

cauză, întrucât nu este emitentul actului administrativ care formează obiectul

excepției de nelegalitate, după cum impun prevederile art. 4 alin. (2) din

Legea nr. 554/2004, modificată.

Ca atare, față de

împrejurarea că instanța de fond a interpretat în mod legal și corect

prevederile normative anterior indicate, Înalta Curte, în temeiul art. 312

alin. (1) teza a II-a C. proc. civ, raportat la art. 20 și 28 din Legea nr.

554/2004, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul

declarat de Cooperativa de Consum Blaj - Societatea Cooperativă împotriva

Sentinței nr. 132 din 22 aprilie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia, secția

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 20 ianuarie 2012.