ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1156/2016

Decizia nr. 1156/2016

Asupra conflictului de competență

de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată

la data de 14 iulie 2015 pe rolul Tribunalului București, secția a Ill-a

civilă,

reclamanta

A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Națională pentru Compensarea

Imobilelor, ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie anulată

Decizia de compensare nr. 3897 din 29 aprilie 2015 și obligarea la emiterea

unei noi decizii de compensare în spiritul legii și stării de fapt reale,

cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 205 din

18 februarie 2016, pronunțată de Tribunalul București, secția

a III-a civilă,

s-a

admis excepția necompetenței teritoriale și s-a declinat competența

de soluționare cererii de chemare în judecată în favoarea Tribunalului

Gorj, reținându-se următoarele:

Potrivit actelor dosarului, reclamanta

a formulat cerere de restituire în natură a imobilului teren în suprafață

de 6,72 ha, situat pe raza localității Aninoasa, jud. Gorj, pe care a

adresat-o Comisiei locale de fond funciar Aninoasa.

Prin hotărârea nr. 3317

din 04 aprilie 2003, Comisia județeană Gorj a validat Anexa 39 a Comisiei

locale Aninoasa unde, la poziția 42, figurează numita B. cu teren în suprafață

de 6,72 ha.

Prin Decizia nr. 3897 din 29

aprilie 2015 a Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor a fost emisă

decizia de compensare pentru terenul în suprafață de 6,72 ha, situat în

localitatea Aninoasa, jud. Gorj prin 10.080 puncte, pe numele reclamantei.

Tribunalul a reținut aplicabilitatea

dispozițiilor art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, potrivit cărora

deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de

persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă

a tribunalului în a cărui circumscripție se alia sediul entității,

în termen de 30 de zile de la data comunicării.

Din interpretarea coroborată

a dispozițiilor legale menționate în precedent, instanța a reținut

competența de soluționare a contestațiilor formulate împotriva deciziilor

emise de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor în favoarea secției

civile a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității

învestite cu soluționarea cererii, în speța de față Tribunalul

Gorj. S-a considerat că această instanță este cea mai în măsură

a analiza contestația, în raport de locul situării imobilului, având în

vedere că obiectul contestației îl constituie identificarea și evaluarea

imobilului, administrarea de probatorii fiind mai facilă de către această

instanță.

Sediul Comisiei Naționale

pentru Compensarea Imobilelor constituie, în opinia tribunalului, un element mai

puțin important, care nu este în măsură a atrage competența,

această instituție având atribuții exclusiv în vederea finalizării

dosarelor de restituire a imobilelor, astfel cum sunt prevăzute de art. 25

alin. (5) și (6) din Legea nr. 165/2013, după ce entitățile

învestite cu soluționarea notificărilor au tranșat aspectele esențiale

în soluționarea acestora. Astfel, Comisia Națională pentru Compensarea

Imobilelor are atribuții de verificare și de validare a lucrărilor

efectuate de entitățile arătate la lit. a) pct. 4 din Legea nr. 165/2013,

și de evaluare a punctelor exclusiv prin aplicarea unei grile notariale. Această

instituție nu este în măsură a aprecia asupra suprafeței terenului,

a configurării imobilelor, a stării acestora la momentul preluării,

respectiv a coeficientului de confort, aspecte care sunt invocate prin contestația

formulată.

Prin sentința nr. 105 din

21 aprilie 2016, Tribunalul Gorj, secția I civilă,

a declinat competența soluționării

cauzei în favoarea Tribunalului București și constatând ivit conflict

negativ de competență, în baza art. 135 alin. (1) C. proc. civ., a fost

sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea

regulatorului de competență.

Tribunalul a reținut următoarele

în considerentele hotărârii:

Tribunalul București, verificându-și

competența teritorială a apreciat, în esență, că entitatea

la care face referire art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 este cea care vizează

unitatea deținătoare, respectiv este vorba de cea situată la locul

imobilului.

O astfel de interpretare nu poate

fi primită, în opinia Tribunalului Gorj, având în vedere că art. 35, făcând

trimitere la competența secției civile a tribunalului în a cărui

circumscripție se află sediul entității, vizează deciziile

emise cu respectarea art. 33 și 34, ori dispozițiile art. 33 fac trimitere

la entitățile învestite de lege cu obligația de a soluționa

cererile potrivit Legii nr. 10/2001, iar art. 34 stipulează în sensul că

dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor

vor fi soluționate în termen de 60 luni de la data intrării în vigoare

a legii.

Ca atare, entitatea care este avută

în vedere, în raport de obiectul cererii deduse judecății, este chiar

Comisia pentru Compensarea Imobilelor, care a emis decizia contestată și

care își are sediul în raza teritorială a Tribunalului București.

Cu privire la conflictul negativ

de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată

în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte

reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor

art. 17 alin. (1) lit. a) al Legii nr. 165/2013, în vederea finalizării procesului

de restituire în natură sau, după caz, în echivalent a imobilelor preluate

în mod abuziv în perioada regimului comunist, se constituie Comisia Națională

pentru Compensarea Imobilelor, care funcționează în subordinea Cancelariei

Primului-Ministru și are în competență validarea respectiv invalidarea,

în tot sau în parte, a deciziilor emise de entitățile investite de lege,

care conțin propunerea de acordare a măsurilor compensatorii.

Examinând conformitatea textului

cu legea fundamentală, Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 686

din 26 noiembrie 2014, a statuat că dispozițiile art. 17 alin. (1)

lit. a) și art. 21 alin. (5) și (8) din Legea nr. 165/2013, sunt constituționale

în măsura în care nu se aplică deciziilor/dispozițiilor entităților

învestite cu soluționarea notificărilor, emise în executarea unor hotărâri

judecătorești prin care instanțele s-au pronunțat irevocabil/definitiv

asupra calității de persoane îndreptățite și asupra întinderii

dreptului de proprietate.

Conform prevederilor art. 35 alin.

(1) al Legii nr. 165/2013, deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și

34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită,

la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se

află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării.

Cât privește sintagma „entitate

investită”, art. 3 pct. 4 al actului normativ, mai sus citat, enumera toate

structurile desemnate de lege cu atribuții în procesul de restituire a imobilelor

preluate abuziv și de stabilire a măsurilor reparatorii, la lit. g) regăsindu-se

Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor care, în cauza de față,

este emitenta deciziei contestate.

Se observă că instanțele

aflate în conflict au analizat, din perspective diferite, noțiunea de „entitate”

folosită de legiuitor în conținutul textului anterior citat.

Având însă în vedere că

obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie anularea deciziei

nr. 3897 din 29 aprilie 2015, emisă de Comisia Națională pentru Compensarea

Imobilelor, rezultă cu evidență că, în cazul de față,

entitatea la care se referă dispozițiile art. 35 alin. (1) din Legea

nr. 165/2013 nu poate fi alta decât cea care a avut și calitatea de emitentă

a deciziei a cărei anulare se solicită în prezenta procedură, motiv

pentru care, în acord cu prevederile aceleiași norme legale, litigiul de față

este de competența (teritorială și materiala) a tribunalului în a

cărui circumscripție se află sediul entității emitente.

Cum sediul Comisiei Naționale

pentru Compensarea Imobilelor se află în București, sector 1, respectiv

în raza teritorială a Tribunalului București, competența de soluționare

a cauzei va fi stabilită în favoarea acestei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 24 mai 2016.