ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1906/2016

Decizia nr. 1906/2016

Asupra conflictului negativ de

competență, constată următoarele;

Prin cererea înregistrată

la data de 09 septembrie 2015 sub nr. x/3/2015 pe rolul Tribunalului București,

secția a IIl-a civilă,

reclamanta

A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională pentru

Restituirea Proprietăților - A.N.R.P. și Comisia Națională

pentru Compensarea Imobilelor - C.N.C.I. ca prin hotărârea ce se va pronunța

să se dispună anularea deciziei de invalidare parțială nr. 4688

din 15 iunie 2015 emisă de C.N.C.I.

În drept și-a întemeiat acțiunea

pe dispozițiile Legii nr. 165/2013.

Prin sentința civilă

nr. 85 din 26 ianuarie 2016, pronunțată în Dosarul nr. x/3/2015, Tribunalul

București, secția a III-a civilă,

a învestit Tribunalul Harghita, prin declinarea

competenței teritoriale, cu soluționarea acțiunii formulate de reclamantă.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul

București, secția a IIl-a civilă,

a reținut, în esență, că

prin decizia de validare parțială nr. 4688 din 15 iunie 2015, s-a invalidat

măsura acordării de despăgubiri stabilite pentru imobilul teren în

suprafață de 157 m.p., situat în municipiul Harghita, județul Harghita,

motivat de faptul că acest teren este restituibil în natură, potrivit

prevederilor art. 10.4 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001.

Reținând aplicabilitatea dispozițiilor

art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, potrivit cărora deciziile emise eu

nerespectarea prevederilor art. 33 și art. 34 pot fi atacate de persoana care

se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului

în a cărui circumscripție se află sediul entității, în

termen de 30 de zile de la data comunicării, s-a considerat că instanța

competentă să soluționeze cauza este cea de la locul situării

imobilului.

Prin sentința civilă

nr. 1185 din 14 septembrie 2016, pronunțată de Tribunalul Harghita,

a fost admisă excepția

de neeompetență teritorială a acestei instanțe și a fost

declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului

București, și constatându-se ivit conflictul negativ de competență,

s-a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru

pronunțarea regulatorului de competență ivit între cele două

instanțe.

Pentru a hotărî astfel,

Tribunalul Harghita a reținut,

în esență, că pârâta Comisia Națională pentru Compensarea

Imobilelor, care a emis decizia contestată, are sediul în București și

este „entitate învestită de lege” conform prevederilor exprese ale art. 3

pct. 4 lit. g) din Legea nr. 165/2013, motiv pentru care competența teritorială

aparține Tribunalului București, secția a III-a civilă, sens

în care este și practica Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Înalta Curte, competentă să

soluționeze conflictul negativ de competență, conform art. 133

pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1)

C. proc. civ., va stabili competența de soluționare

a cauzei în favoarea Tribunalului București, pentru următoarele considerente:

Norma de competență incidență

raportului juridic litigios este cea invocată de ambele instanțe, respectiv

dispozițiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165 din 16 mai 2013.

Astfel, potrivit acestei dispoziții

legale „Deciziile emise cu respectarea prevederile art. 33 și 34 pot fi atacate

de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă

a tribunalului în a cărui circumscripție se allă sediul entității,

în termen de 30 de zile de Ia data comunicării”.

Dispozițiile legale sus-menționate

instituie o normă de competență teritorială absolută, ce

conferă tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul

entității învestite de lege competența de soluționare a contestației

formulate împotriva deciziilor emise de aceasta.

Noțiunea de „entitate învestită

de lege” este explicitată la art. 3 alin. (1) pct. 4 din Legea nr. 165/2013,

în sensul că au această semnificație următoarele structuri cu

atribuții în procesul de restituire a imobilelor preluate abuziv și de

stabilire a măsurilor reparatorii: a) unitatea deținătoare, în înțelesul

H.G. nr. 250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară

a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic ai unor imobile preluate în mod abuziv

în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, cu modificările și completările

ulterioare, al O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările și

completările ulterioare, precum și al O.U.G. nr. 83/1999, republicată;

b) entitatea învestită cu soluționarea notificării, în înțelesul

H.G. nr. 250/2007, cu modificările și completările ulterioare; c)

comisia locală de fond funciar, comisiile comunale, orășenești

și munieipaie constituite în temeiul Legii nr, 18/1991. republicată, cu

modificările și completările ulterioare; d) comisia județeană

de fond funciar sau, după caz, Comisia de Fond Funciar a Municipiului București,

constituite în temeiul Legii nr. 18/1991, republicată, cu modificările

și completările ulterioare; e) Comisia speciala de retrocedare a unor

bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase și comunităților

cetățenilor aparținând minorităților naționale din

România; f) Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților,

organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate

juridică; g) Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, înființată

potrivit legii.

Întrucât în cauză reclamanta

a chemat în judecată pe pârâta Comisia Națională pentru Compensarea

Imobilelor, nemulțumită fiind de decizia de validare parțială

nr. 4688 din 15 iunie 2015 emisă de pârâtă. Comisia Națională

pentru Compensarea Imobilelor are calitatea de entitate învestită de lege,

astfel încât, conform art. 35 alin. (1) din același act normativ, competența

de soluționare a cauzei revine tribunalului în a cărui circumscripție

se află sediul acestei entități.

Având în vedere că sediul

Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor se află în circumscripția

Tribunalului București, aceasta este instanța competentă teritorial

să soluționeze cauza dedusă judecății.

În consecința, Înalta Curte

va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea tribunalului

în circumscripția căruia se află sediul Comisiei Naționale pentru

Compensarea Imobilelor, respectiv Tribunalul București.

ÎNALTA CURTE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 13 octombrie 2016.