ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2079/2015

Decizia nr. 2079/2015

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, contestatorul A. a formulat contestație împotriva Hotărârii nr. 726 din 18 iunie 2014, precum și împotriva Hotărârii nr. 880 din 03 iulie 2014 ale Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, solicitând obligarea intimatului să emită o nouă hotărâre prin care să dispună admiterea cererii privind numirea sa în funcția de judecător stagiar la orice judecătorie din țară unde sunt locuri vacante.

Prin Hotărârea nr. 726 din 18 iunie 2014, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a hotărât indisponibilizarea a 100 de posturi vacante de judecător la nivelul judecătoriilor și 107 posturi vacante de procuror la nivelul parchetelor de pe lângă judecătorii.

Plenul a avut în vedere că absolvirea Institutului Național al Magistraturii reprezintă principala modalitate de recrutare a judecătorilor și procurorilor, astfel cum rezultă și din Deciziile nr. 14 din 22 ianuarie 2013 și nr. 78 din 21 martie 2013 ale Curții Constituționale.

Prin Hotărârea nr. 880 din 3 iulie 2014, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a hotărât respingerea solicitării din cuprinsul memoriului formulat de domnul A., auditor de justiție al INM, promoția 2014, grupa procurori, privind schimbarea opțiunii profesionale, având în vedere dispozițiile art. 32 alin. (2) din Regulamentul privind concursul de admitere și examenul de absolvire a Institutului Național al Magistraturii, aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 439/2006, cu modificările ulterioare.

Plenul a reținut că situația petentului nu este comparabilă cu situația celor doi auditori de justiție, grupa procurori, numiți prin Hotărârea nr. 702 din 27 iunie 2013 în funcția de judecător stagiar, dat fiind că în cazul avut în vedere în hotărârea menționată, în urma opțiunilor exprimate, nu se ocupaseră două posturi de judecător.

S-a mai reținut că, spre deosebire de examenul de capacitate, pentru care există dispoziție legală expresă (art. 30 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare), în sensul indisponibilizării tuturor posturilor vacante de la judecătorii în vederea exprimării opțiunilor de către judecătorii care promovează acest examen, în cazul repartizării auditorilor de justiție în funcțiile de judecător stagiar nu există o astfel de prevedere.

Mai mult de atât, potrivit art. 32 alin. (2) din Regulamentul privind concursul de admitere și examenul de absolvire a Institutului Național al Magistraturii aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 439/2006, cu modificările și completările ulterioare, "în cazul în care există o imposibilitate obiectivă de a asigura numărul de posturi de judecători sau procurori stagiari, corespunzător numărului de posturi pentru care au formulat opțiuni, auditorii de justiție vor fi numiți în altă funcție decât cea pentru care au optat după primul an de cursuri în cadrul Institutului Național al Magistraturii".

La data de 27 iunie 2014, în Aula Institutului Național al Magistraturii, a avut loc repartizarea pe posturi de judecător stagiar, respectiv procuror stagiar, a auditorilor de justiție care au absolvit Institutul Național al Magistraturii, iar după exprimarea opțiunilor celor 100 de auditori de justiție - judecători și 100 de auditori de justiție - procurori, au rămas neocupate 7 (șapte) posturi de procurori dintre cele 107 de posturi indisponibilizate, însă niciun post de judecător dintre cele 100 de posturi indisponibilizate prin hotărârea Plenului anterior menționată.

În cadrul procedurii, domnul A., auditor de justiție - grupa procurori a optat, sub semnătură, pentru repartizarea la Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești.

Plenul a apreciat că, odată cu încheierea procedurii de repartizare, opțiunile formulate de absolvenți devin irevocabile. Nicio dispoziție legală sau regulamentară nu prevede posibilitatea modificării acestora sau nu reglementează o procedură similară. Or, cariera magistraților este guvernată integral de principiul legalității.

În cadrul contestației formulate, contestatorul a susținut, în esență, că Hotărârea Plenului CSM nr. 726 din 18 iunie 2014 este discriminatorie (contrară dispozițiile O.G. nr. 137/2000), nelegală, netransparentă, adoptată prin exces de putere întrucât, la momentul formulării opțiunilor, a oferit fără Nicio motivare doar absolvenților INM - grupă judecători posibilitatea de a schimba opțiunea profesională (raportat la considerentele Hotărârii Plenului CSM nr. 880 din 03 iulie 2014).

Prin urmare, nu îi este imputabilă opțiunea pentru Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești de vreme ce în mod inechitabil a fost privat de opțiunea de a alege un post de judecător, spre deosebire de colegii auditori - secție judecători care puteau alege un post de procuror din cele 7 indisponibilizate suplimentar.

Totodată, a arătat că există o contradicție vădită între hotărâri succesive ale Plenului CSM. În acest sens, pentru identitate de rațiune, aceeași interpretare a disp. art. 32 alin. (2) din Regulament ar fi trebuit să conducă la imposibilitatea indisponibilizării de către Plenul CSM a unui număr de 7 posturi de procuror peste necesarul promoției INM 2014-grupă de procurori.

A apreciat că situația discriminatorie creată de către CSM prin Hotărârea nr. 726 din 18 iunie 2014 prin care în mod nejustificat, fără o motivație temeinică a oferit doar auditorilor de justiție - grupă de judecători posibilitatea de a schimba opțiunea profesională, se subscrie reglementării art. 1 parag. 1 și 2 din Protocolul nr. 12 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.

Prin întâmpinare, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat admiterea excepției necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, și declinarea competenței de soluționare a contestației în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Totodată, a solicitat admiterea excepției inadmisibilității contestației, cu consecința respingerii acesteia ca inadmisibilă, iar în subsidiar, respingerea contestației ca neîntemeiată.

Examinând cu prioritate excepția necompetenței sale materiale în ceea ce privește soluționarea contestației împotriva Hotărârii nr. 726 din 18 iunie 2014 și a Hotărârii nr. 880 din 03 iulie 2014 ale Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, invocată de către intimat, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată și o va admite, cu consecința trimiterii cauzei la instanța competentă, în speță Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:

Potrivit prevederilor art. 29 alin. (5) și (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, hotărârile Plenului CSM privind cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor pot fi atacate cu contestație, de orice persoană interesată, în termen de 15 zile de comunicare sau de la publicare, la secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Înalta Curte, examinând înscrisurile aflate la dosar și raportat la prevederile legale incidente, apreciază că hotărârile contestate nu fac parte din categoria celor ce privesc cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor, pentru a atrage competența specială a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, conform art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, raportat la reglementarea cuprinsă în Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor, modificată și completată.

O atare raportare se impune ca fiind unica de natură obiectivă, firească și nu în ultimul rând deplin legală, corespunzătoare voinței legiuitorului, în absența unei definiții clare și precise a noțiunii de carieră a judecătorilor și procurorilor în legislația relevantă în această materie.

Astfel, acest din urmă act normativ reglementează în întreg Titlul II, intitulat "Cariera judecătorilor și procurorilor" aspectele ce conturează conținutul acestei noțiuni.

Sunt astfel stabilite, detaliat și distinct pe capitole, admiterea în magistratură și formarea profesională inițială a judecătorilor și procurorilor, perioada stagiului, numirea judecătorilor și procurorilor, formarea lor profesională continuă și evaluarea periodică, promovarea și numirea în funcțiile de conducere, delegarea, detașarea și transferul, și în fine suspendarea și încetarea funcției de judecător și procuror.

Rezultă așadar că, potrivit legii, cariera judecătorilor sau procurorilor vizează strict parcursul profesional, de la numirea în profesie și până la încetarea acesteia, în legătură directă cu exercitarea concretă și efectivă a atribuțiilor de judecător și respectiv de procuror.

Astfel cum rezultă din cuprinsul contestației formulate, dar și din hotărârile contestate, contestatorul A. este absolvent al Institutului Național al Magistraturii, promoția 2014, și a susținut examenul de absolvire ca auditor de justiție, potrivit art. 30 din Regulamentul privind concursul de admitere și examenul de absolvire a Institutului Național al Magistraturii, aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 439/2006, cu modificările ulterioare.

În cadrul procedurii privind examenul de absolvire a INM, prevăzută în Capitolul al II-lea din Regulamentul menționat, contestatorul a solicitat schimbarea opțiunii profesionale.

De reținut că numai după parcurgerea acestei proceduri, absolvenții INM sunt numiți de Consiliul Superior al Magistraturii în funcțiile de judecători sau procurori stagiari, în conformitate cu dispozițiile art. 32.

Rezultă, așadar, că la momentul adoptării hotărârilor contestate, contestatorul nu avea calitatea de judecător sau procuror pentru a-i fi aplicabil statutul judecătorilor și procurorilor.

În considerarea celor mai sus arătate, apreciind că hotărârile contestate au natura și caracterele juridice ale unor acte administrative supuse controlului de legalitate exercitat în condițiile Legii nr. 554/2004 Înalta Curte va trimite prezenta cauză spre competentă soluționare Curții de Apel Ploiești, ce urmează să examineze și să se pronunțe asupra aspectelor de nelegalitate invocate de contestator cu privire la hotărârile a căror anulare s-a solicitat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția de necompetență materială a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Trimite cauza având ca obiect contestația formulată de A. împotriva Hotărârii nr. 726 din 18 iunie 2014 și a Hotărârii nr. 880 din 03 iulie 2014 ale Consiliului Superior al Magistraturii spre competentă soluționare la Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 mai 2015.

Procesat de GGC - CT