ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2600/2016

Decizia nr. 2600/2016

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 7 septembrie 2015 și înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București sub nr. x/301/2015, contestatoarea Universitatea "A." a solicitat în contradictoriu cu intimatul B. anularea tuturor actelor și formelor de executare silită începute în dosarul de executare nr. x/2015 aflat pe rolul BEJA "C.", încetarea executării silite începute în baza titlului executoriu reprezentat de Sentința civilă nr. 2435/2014 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. x/30/2014, definitivă potrivit Deciziei nr. 2079 din 24 martie 2015 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, întoarcerea executării și anularea încheierii din data de 31 iulie 2015, prin care au fost stabilite cheltuielile de executare.

Prin Sentința nr. 1528 din data de 10 februarie 2016 Judecătoria Sectorului 3 București a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat în favoarea Tribunalului Timiș competența de soluționare a cauzei privind pe contestatoarea Universitatea "A." în contradictoriu cu intimatul B.

Pentru a dispune astfel, judecătoria a reținut că a fost învestită cu o cerere referitoare la o acțiune în contencios administrativ, materie în care Legea nr. 138/2014 a stabilit modificarea art. 24 și 25 din Legea nr. 554/2004, instanța de executare competentă să soluționeze cererile de executare silită este cea care a soluționat fondul litigiului, astfel încât, raportat la natura litigiului de fond și la titlul executoriu, a apreciat că revine Tribunalului Timiș competența de soluționare a cauzei.

Prin Sentința nr. 1369 din data de 22 iunie 2016, Tribunalul Timiș a admis excepția necompetenței sale materiale, a declinat în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București competența de soluționare a cauzei având ca obiect contestație la executare, privind pe contestatoarea Universitatea "A." în contradictoriu cu intimatul B., a constatat ivit conflictul negativ de competență și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în vedere soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a dispune astfel, tribunalul a avut în vedere faptul că prezentul litigiu are ca obiect contestație la executare formulată cu privire la procedura de executare a Sentinței civile nr. x/2014 pronunțată de Tribunalul Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal, în vederea recuperării sumei reprezentând cheltuieli de judecată și nu acordarea sancțiunii sau penalităților prevăzute de art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, pentru a atrage competența instanței de executare în materia contenciosului administrativ, conform art. 2 alin. (1) lit. ț) din Legea nr. 554/2004.

În consecință, sunt incidente dispozițiile de drept comun, respectiv art. 651 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află, la data sesizării, sediul sau domiciliul debitorului, în cazul de față aceasta fiind Judecătoria Sectorului 3 București.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134 și art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii:

Contestatoarea Universitatea "A." a învestit instanța de judecată cu o contestație împotriva executării silite ce face obiectul dosarului de executare nr. x/2015 al B.E.J.A. "C.". Acest dosar vizează titlul executoriu reprezentat de Sentința civilă nr. 2435 din data de 23 mai 2014 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. x/30/2014, definitivă potrivit Deciziei nr. 2079 din 24 martie 2015 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara.

Prin Sentința civilă nr. 2435 din data de 23 mai 2014 pronunțată în dosarul nr. x/30/2014, Tribunalul Timiș, secția contencios administrativ și fiscal, a hotărât următoarele:

"Admite acțiunea formulată de reclamantul B. [...] în contradictoriu cu pârâta Universitatea "A." [...].

Obligă pârâta să elibereze reclamantului, diploma de licență și suplimentul la diplomă, în original, sub sancțiunea de daune cominatorii în sumă de 100 lei/zi, calculate de la data expirării termenului de executare a hotărârii - 60 zile de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Respinge excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție.

Admite cererea de chemare în garanție formulată de pârâta Universitatea "A." [...] în contradictoriu cu chematul în garanție Ministerul Educației Naționale [...].

Obligă chematul în garanție să aprobe tipărirea formularelor tipizate de diplomă de licență și suplimentul la diplomă, pentru reclamant.

Obligă chematul în garanție, să plătească pârâtei suma de 1.170 lei, reprezentând cheltuieli de judecată."

În baza titlului executoriu reprezentat de sentința sus-menționată, creditorul B. a formulat cerere de executare silită a obligațiilor stabilite în sarcina debitoarei Universitatea "A.": de a elibera diploma de licență și suplimentul de diplomă în original și de a achita creanța în cuantum de 500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată formându-se dosarul de executare nr. 724/2015. În acest dosar de executare au fost emise: - Încheierea de încuviințare a executării silite din 27 iulie 2015, Încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare silită, înștiințarea adresată debitorului.

Ca urmare a eliberării diplomei de licență și a suplimentului de diplomă în original, la data de 14 octombrie 2015 creditorul B. a solicitat continuarea procedurii de executare silită doar pentru recuperarea debitului restant în cuantum de 500 lei cheltuieli de judecată și 2.728 lei cheltuieli de executare. În aceste condiții, a fost înființată poprire pentru suma totală de 3.228 lei, debitoarea Universitatea "A." formulând contestație la executare împotriva executării silite.

Procedura de executare a hotărârilor judecătorești definitive pronunțate în materia contenciosului administrativ este reglementată în Legea nr. 554/2004, art. 24 - obligația executării și art. 25 - instanța de executare.

În conformitate cu aceste dispoziții legale, Înalta Curte reține că instanța de executare (potrivit art. 2 alin. (1) lit. ț) din Legea nr. 554/2004 - instanța care a soluționat fondul litigiului de contencios administrativ) are doar competența de a aplica, respectiv de a acorda sancțiunea și penalitățile prevăzute la art. 24 alin. (3) din actul normativ special.

Litigiul de față are ca obiect contestația la executare formulată cu privire la procedura de executare a Sentinței civile nr. 2435 din data de 23 mai 2014 a Tribunalului Timiș, secția contencios administrativ și fiscal, în vederea recuperării sumei reprezentând cheltuieli de judecată și nicidecum aplicarea, respectiv acordarea sancțiunii sau a penalităților prevăzute la art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, pentru a atrage competența instanței de executare din materia contenciosului administrativ.

Pe cale de consecință, în virtutea normei de trimitere de la art. 28 din Legea nr. 554/2004, sunt incidente dispozițiile de drept comun ale art. 651 C. proc. civ., aprobat prin Legea nr. 134/2010 (forma republicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 247/10.04.2015, în vigoare la data de 7 septembrie 2015 când a fost introdusă prezenta contestație la executare), conform cărora "Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. [...] Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe".

În speță, potrivit datelor de identificare menționate în cuprinsul contestației la executare, sediul debitoarei Universitatea "A." se află în circumscripția Judecătoriei sectorului 3 București, căreia îi revine competența de soluționare a cauzei, în temeiul art. 651 alin. (1) și (3) C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe contestatoarea Universitatea A. în contradictoriu cu intimatul B., în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 octombrie 2016.

Procesat de GGC - CL