ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1442/2016

Decizia nr. 1442/2016

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Cererea înregistrată la data de 15 mai 2015 pe rolul Judecătoriei Sector 3 București, contestatoarea A., în contradictoriu cu intimata B., a formulat contestație la executare, solicitând anularea formelor de executare începute în Dosarul de executare nr. x/2015 al BEJ C., restabilirea situației anterioare actelor de executare, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, contestatoarea arată, în esență, următoarele: și-a îndeplinit obligația de a solicita avizul necesar tipizării diplomei de licență pentru intimată în conformitate cu prevederile Ordinul ministrului educației, cercetării și tineretului nr. 2.284/2007 și ale Legii nr. 554/2004; onorariul de avocat depășește cuantumul onorariului executorului judecătoresc, considerând că nu se impune un onorariu de 800 RON pentru avocat, având în vedere că activitatea avocatului în aceasta fază procesuală nu poate să depășească activitatea executorului ca volum de muncă.

În temeiul art. 718 alin. (4) pct. 1 C. proc. civ., contestatoarea a solicitat să se dispună suspendarea executării silite, motivat de faptul că și-a îndeplinit obligația față de absolventa intimată, așa cum a dispus instanța prin titlurile ce se cer a fi executate.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 711 - 717, art. 718 - 719 și art. 722 C. proc. civ.

2.1. Prin Sentința civilă nr. 10.196 din 28 iulie 2015, Judecătoria Sector 3 București, secția civilă, a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, și a dispus declinarea soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Timiș.

În esență, judecătoria a reținut că, în Dosarul de executare nr. x/2015 al BEJ C., a fost formulată cerere de executare silită a titlului executoriu reprezentat de Sentința civilă nr. 3.368 din 15 septembrie 2014 a Tribunalului Timiș, hotărâre pronunțată de o instanță de contencios administrativ, iar, conform art. 24 și art. 25 din Legea nr. 554/2004, instanța de executare este instanța care a soluționat fondul litigiului.

2.2. Prin Sentința nr. 124/PI/NCA/2016 din 22 ianuarie 2016, Tribunalul Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 3 București, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului și a suspendat judecarea cauzei până la soluționarea conflictului negativ de competență.

În esență, Tribunalul Timiș a reținut că, potrivit art. 24 și art. 25 din Legea nr. 554/2004, instanța de contencios administrativ este instanță de executare numai în privința cererilor formulate de creditor în vederea aplicării măsurilor prevăzute la art. 24 alin. (3) - (4) (aplicare amendă pentru conducătorul instituției, penalități de întârziere), neavând posibilitatea legală să dispună alte măsuri (de exemplu, să soluționeze cereri de învestire/încuviințare executare silită, să încuviințeze eșalonarea sau amânarea plății debitului, să încuviințeze executarea lucrărilor pe cheltuiala debitorului etc.), dispozițiile cu caracter special fiind de strictă interpretare. Având în vedere că legea specială reglementează în mod expres atribuțiile instanței de executare în materia contenciosului administrativ (limitată la aplicarea, respectiv acordarea sancțiunilor și penalităților prevăzute la art. 24 alin. (3)), rezultă că executarea silită a dispozițiilor de drept comun din titlul executoriu (în speță, cheltuieli de judecată), urmează dispozițiile dreptului comun (art. 622 - 913 C. proc. civ.), iar contestația de executare este de competența judecătoriei - potrivit art. 650 alin. (1) C. proc. civ., în forma în vigoare la data formulării cererii de executare silită - 14 aprilie 2015, instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) C. proc. civ. din 2010, urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Prin Sentința civilă nr. 3.368 din 15 septembrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. x/59/2011, Tribunalul Timiș, secția contencios administrativ și fiscal, a hotărât următoarele:

"Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul B., [...] în contradictoriu cu pârâții A. București, [...] A. Timișoara, [...] și chematul în garanție M.E.N. [...].

Obligă pârâta A. să elibereze reclamantei diploma de licență, precum și suplimentele la acestea.

Obligă pârâta A. să plătească reclamantei suma de 1.500 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Respinge excepția inadmisibilității invocată de chematul în garanție M.E.N.

Admite în parte cererea de chemare în garanție a M.E.N. (fostul M.C.T.S.), formulată de pârâta A.

Obligă chematul în garanție M.E.N. să aprobe tipărirea formularelor tipizate diplome de licență și suplimentele aferente, solicitate de către reclamantă.

Obligă pârâtul M.E.N. să plătească A. suma de 1.500 RON reprezentând cheltuieli de judecată."

În cauză, în baza titlului executoriu reprezentat de Sentința civilă nr. 3.368 din 15 septembrie 2014 a Tribunalului Timiș, secția contencios administrativ și fiscal, creditoarea B. a formulat cerere de executare silită, pentru recuperarea debitului în sumă de 1.500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată de la debitoarea A., formându-se Dosarul de executare nr. x/2015.

În Dosarul de executare nr. x/2015, a fost emisă Încheierea de încuviințare a executării silite din 14 aprilie 2015, Încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare silită, înștiințarea adresată debitorului și a fost înființată poprirea pentru suma totală de 2.671 RON (reprezentând debit 1.500 RON și cheltuieli de executare silită 1.171 RON), debitoarea A. formulând contestație la executare împotriva executării silite.

Potrivit art. 24 și art. 25 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare:

"Art. 24 - Obligația executării

(1) Dacă în urma admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative, executarea hotărârii definitive se face de bunăvoie în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în termen de cel mult 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii.

(2) În cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se duce la îndeplinire prin executare silită, parcurgându-se procedura prevăzută de prezenta lege.

(3) La cererea creditorului, în termenul de prescripție a dreptului de a obține executarea silită, care curge de la expirarea termenelor prevăzute la alin. (1) și care nu au fost respectate, instanța de executare, prin încheiere definitivă dată cu citarea părților, aplică conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, care se face venit la bugetul de stat, iar reclamantului îi acordă penalități, în condițiile art. 905 C. proc. civ.

(4) Dacă în termen de 3 luni de la data comunicării încheierii de aplicare a amenzii și de acordare a penalităților debitorul nu execută obligația prevăzută în titlul executoriu, instanța de executare, la cererea creditorului, va fixa suma definitivă ce se va datora statului și suma ce i se va datora lui cu titlu de penalități, prin hotărâre dată cu citarea părților. Totodată, prin aceeași hotărâre, instanța va stabili, în condițiile art. 891 C. proc. civ., despăgubirile pe care debitorul le datorează creditorului pentru neexecutarea în natură a obligației.

(5) În lipsa cererii creditorului, după împlinirea termenului prevăzut la alin. (4), compartimentul executări civile al instanței de executare va solicita autorității publice relații referitoare la executarea obligației cuprinse în titlul executoriu și, în cazul în care obligația nu a fost integral executată, instanța de executare va fixa suma definitivă ce se va datora statului prin hotărâre dată cu citarea părților.

Art. 25 - Instanța de executare

(1) Instanța de executare, care în materia contenciosului administrativ este, potrivit art. 2 alin. (1) lit. ț), instanța care a soluționat fondul litigiului de contencios administrativ, aplică, respectiv acordă sancțiunea și penalitățile prevăzute la art. 24 alin. (3), fără a fi nevoie de învestirea cu formulă executorie și de încuviințarea executării silite de către executorul judecătoresc.

(2) Cererile prevăzute la art. 24 alin. (3) și (4) se judecă în camera de consiliu, de urgență și sunt scutite de taxa judiciară de timbru.

(3) Hotărârea pronunțată în condițiile art. 24 alin. (4) este supusă numai apelului în termen de 5 zile de la comunicare. Dacă hotărârea a fost pronunțată de curtea de apel ea va fi supusă recursului, în același termen.

(4) Prevederile alin. (1) - (3) se aplică, în mod corespunzător, și pentru punerea în executare a hotărârilor de contencios administrativ date pentru soluționarea litigiilor ce au avut ca obiect contracte administrative."

În conformitate cu dispozițiile citate, Înalta Curte reține că, în materia contenciosului administrativ și fiscal, instanța de executare (potrivit art. 2 alin. (1) lit. ț) din Legea nr. 554/2004 - instanța care a soluționat fondul litigiului de contencios administrativ) are doar competența de a aplica, respectiv de a acorda sancțiunea și penalitățile prevăzute la art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Or, în cauză, litigiul are ca obiect contestația la executare formulată cu privire la procedura de executare a Sentinței civile nr. 3.368 din 15 septembrie 2014 a Tribunalului Timiș, secția contencios administrativ și fiscal, în vederea recuperării sumei reprezentând cheltuieli de judecată, iar nicidecum aplicarea, respectiv acordarea sancțiunii sau a penalităților prevăzute la art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, pentru a atrage competența instanței de executare în materia contenciosului administrativ.

Pe cale de consecință, în virtutea normei de trimitere de la art. 28 din Legea nr. 554/2004, sunt incidente dispozițiile de drept comun ale art. 651 C. proc. civ., aprobat prin Legea nr. 134/2010 (forma republicată în M. Of. nr. 247 din 10 aprilie 2015, în vigoare la data de 15 mai 2015 când a fost introdusă prezenta contestație la executare), conform cărora:

"Art. 651 - Instanța de executare

(1) Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.

(2) Schimbarea domiciliului sau sediului debitorului ori, după caz, al creditorului după începerea executării silite nu atrage schimbarea competenței instanței de executare.

(3) Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

(4) În toate cazurile instanța de executare se pronunță prin încheiere executorie care poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, dacă prin lege nu se dispune altfel."

În speță, potrivit celor menționate în cuprinsul contestației la executare, sediul debitorului A. se află în circumscripția Judecătoriei Sector 3 București, căreia îi revine competența de soluționare a cauzei în temeiul art. 651 alin. (1) și (3) C. proc. civ.

Pentru toate considerentele arătate, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 3 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. din București în contradictoriu cu pârâta A. în favoarea Judecătoriei Sector 3 București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 mai 2016.

Procesat de GGC - N