ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3030/2015
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3030/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Decizia nr. 3030/2015
Asupra conflictului
negativ de competență;
Din examinarea
lucrărilor cauzei, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Cererea de
chemare în judecată
Prin cererea înregistrată
la data de 9 octombrie 2014 pe rolul Judecătoriei sector 3 București sub
nr. x/301/2014, contestatoarea Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor
a formulat contestație la executare silită în dosarul de executare
nr. x/2014 pe rolul BEJA A. solicitând în contradictoriu cu intimatele B. și
C.: anularea executării silite; anularea încheierii nr. 608 privind cuantumul
cheltuielilor de executare; anularea încheierii pronunțate în data de 13
iunie 2014 de către Judecătoria sector 3 București în Dosarul
nr. x/301/2014 de încuviințare a executării silite; suspendarea executării
silite în Dosar nr. x/2014 aflat pe rolul BEJA A. în temeiul art. 700 alin. (1)
și (3) C. proc. civ., până la soluționarea contestației.
Hotărârile
care au generat conflictul negativ de competență
2.1. Prin sentința
civilă nr. 3966 din 23 martie 2015, Judecătoria sector 3 București
a admis excepția de necompetență materială și a declinat
competența de soluționare a contestației la executare formulată
de contestatoarea Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor în favoarea
Curții de Apel București, reținând, în esență, că,
potrivit art. 25 alin. (1) coroborat cu art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004,
instanța de executare în materia contenciosului administrativ este instanța
care a soluționat fondul litigiului de contencios administrativ, iar, în cauză,
fondul litigiului a fost soluționat de Curtea de Apel București, secția
a VIII-a contencios administrativ și fiscal, care a pronunțat sentința
civilă nr. 5934 din 22 octombrie 2012, în Dosarul nr. x/2012 hotărâre
reprezentând titlul executoriu.
2.2. Prin sentința
civilă nr. 1639 din 9 iunie 2015, Curtea de Apel București, secția
a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței
materiale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei
sector 3 București, a constatat ivit conflictul negativ de competență
și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție,
secția contencios administrativ și fiscal, în vederea pronunțării
regulatorului de competență.
Obiectul cauzei
deduse judecății privește o contestație la executare formulată
de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, prin care se solicită
anularea executării silite pornite în baza titlului executor reprezentat de
sentința civilă nr. 5934 din 22 octombrie 2012 pronunțată de
Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal,
în Dosarul nr. x/2/2012, prin care contestatoarea Comisia Națională pentru
Compensarea Imobilelor a fost obligată la plata sumei de 400 RON reprezentând
cheltuieli de judecată.
Potrivit art.
713 alin. (1) C. proc. civ., că revine judecătoriei în a cărei circumscripție
se află sediul debitorului competența de soluționare a contestației,
întrucât, deși titlul executoriu este reprezentat de o hotărâre judecătorească
pronunțată într-un litigiu de contencios administrativ, această împrejurare
nu atrage și competența ratione materiae a instanței care a judecat
fondul litigiului de a se pronunța asupra contestației la executare formulată
în temeiul art. 711 C. proc. civ.
II. Considerentele
Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență
Înalta Curte,
constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și
art. 135 alin. (1) C. proc. civ. din 2010, urmează a pronunța regulatorul
de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile
legale incidente.
Argumente de
fapt și de drept relevante
Din expunerea
rezumativă a lucrărilor dosarului, rezultă că, prin cererea
înregistrată pe rolul Judecătoriei sector 3 București, contestatoarea
Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor a formulat contestație
la executare silită în dosarul de executare nr. x/2014, solicitând, în contradictoriu
cu intimatele B. și C.: anularea executării silite; anularea încheierii
nr. 608 privind cuantumul cheltuielilor de executare; anularea încheierii din 13
iunie 2014 a Judecătoriei sector 3 București în Dosarul nr. x/301/2014
de încuviințare a executării silite; suspendarea executării silite
în Dosarul nr. x/2014 aflat pe rolul BEJA A.
Conform dispozițiilor
incidente din C. proc. civ.:
„Art. 650. - Instanța
de executare
(1) Instanța
de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află,
la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul
debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul
sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă
judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării
organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar
dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei
circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc
învestit de creditor.
Art. 711. - Obiectul
contestației
(1) Împotriva
executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum
și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație
de către cei interesați sau vătămați prin executare. De
asemenea, se poate face contestație la executare și în cazul în care executorul
judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să
îndeplinească un act de executare silită în condițiile legii.
Art. 713. - Instanța
competentă
(1) Contestația
se introduce la instanța de executare.”
În raport cu dispozițiile
citate și față de obiectul contestației la executare, Înalta
Curte reține că aparține Judecătoriei sector 3 București,
competența de soluționare a cererii formulate de contestatoarea Comisia
Națională pentru Compensarea Imobilelor.
Curtea de Apel
București, cu just temei, a reținut că dispozițiile art. 2
alin. (1) lit. ț) din Legea nr. 554/2004 definesc „instanța de executare”
numai în limitele cadrului legal delimitat de dispozițiile acestei legi, respectiv
în privința obligației de executare și a procedurii de executare
reglementate de art. 24 și art. 25 din aceeași lege.
Or, contestația
formulată de contestatoarea Comisia Națională pentru Compensarea
Imobilelor nu se circumscrie prevederilor art. 24 și art. 25 din Legea nr.
554/2004, fiind supusă dispozițiilor din C. proc. civ., citate anterior.
Temeiul legal
al regulatorului de competență
Având în vedere
considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte
va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei
sector 3 București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește
competența de soluționare a cauzei privind pe contestatoarea Comisia Națională
pentru Compensarea Imobilelor, în contradictoriu cu intimații B. și C.,
în favoarea Judecătoriei sector 3 București.
Definitivă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi, 6 octombrie 2015.