ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3030/2015

Decizia nr. 3030/2015 Asupra conflictului negativ de competență; Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată la data de 9 octombrie 2014 pe rolul Judecătoriei sector 3 București sub nr. x/301/2014, contestatoarea Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor a formulat contestație la executare silită în dosarul de executare nr. x/2014 pe rolul BEJA A. solicitând în contradictoriu cu intimatele B. și C.: anularea executării silite; anularea încheierii nr. 608 privind cuantumul cheltuielilor de executare; anularea încheierii pronunțate în data de 13 iunie 2014 de către Judecătoria sector 3 București în Dosarul nr. x/301/2014 de încuviințare a executării silite; suspendarea executării silite în Dosar nr. x/2014 aflat pe rolul BEJA A. în temeiul art. 700 alin. (1) și (3) C. proc.

civ., până la soluționarea contestației. 2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență 2.1. Prin sentința civilă nr. 3966 din 23 martie 2015, Judecătoria sector 3 București a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a contestației la executare formulată de contestatoarea Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor în favoarea Curții de Apel București, reținând, în esență, că, potrivit art. 25 alin. (1) coroborat cu art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, instanța de executare în materia contenciosului administrativ este instanța care a soluționat fondul litigiului de contencios administrativ, iar, în cauză, fondul litigiului a fost soluționat de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, care a pronunțat sentința civilă nr. 5934 din 22 octombrie 2012, în Dosarul nr. x/2012 hotărâre reprezentând titlul executoriu.

2.2. Prin sentința civilă nr. 1639 din 9 iunie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sector 3 București, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Obiectul cauzei deduse judecății privește o contestație la executare formulată de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, prin care se solicită anularea executării silite pornite în baza titlului executor reprezentat de sentința civilă nr. 5934 din 22 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2/2012, prin care contestatoarea Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor a fost obligată la plata sumei de 400 RON reprezentând cheltuieli de judecată. Potrivit art. 713 alin. (1) C. proc.

civ., că revine judecătoriei în a cărei circumscripție se află sediul debitorului competența de soluționare a contestației, întrucât, deși titlul executoriu este reprezentat de o hotărâre judecătorească pronunțată într-un litigiu de contencios administrativ, această împrejurare nu atrage și competența ratione materiae a instanței care a judecat fondul litigiului de a se pronunța asupra contestației la executare formulată în temeiul art. 711 C. proc. civ. II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) C. proc. civ. din 2010, urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

1. Argumente de fapt și de drept relevante Din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, rezultă că, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sector 3 București, contestatoarea Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor a formulat contestație la executare silită în dosarul de executare nr. x/2014, solicitând, în contradictoriu cu intimatele B. și C.: anularea executării silite; anularea încheierii nr. 608 privind cuantumul cheltuielilor de executare; anularea încheierii din 13 iunie 2014 a Judecătoriei sector 3 București în Dosarul nr. x/301/2014 de încuviințare a executării silite; suspendarea executării silite în Dosarul nr. x/2014 aflat pe rolul BEJA A. Conform dispozițiilor incidente din C. proc.

civ.: „Art. 650. - Instanța de executare (1) Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor. Art. 711. - Obiectul contestației (1) Împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.

De asemenea, se poate face contestație la executare și în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condițiile legii. Art. 713. - Instanța competentă (1) Contestația se introduce la instanța de executare.” În raport cu dispozițiile citate și față de obiectul contestației la executare, Înalta Curte reține că aparține Judecătoriei sector 3 București, competența de soluționare a cererii formulate de contestatoarea Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor. Curtea de Apel București, cu just temei, a reținut că dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. ț) din Legea nr. 554/2004 definesc „instanța de executare” numai în limitele cadrului legal delimitat de dispozițiile acestei legi, respectiv în privința obligației de executare și a procedurii de executare reglementate de art. 24 și art. 25 din aceeași lege.

Or, contestația formulată de contestatoarea Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor nu se circumscrie prevederilor art. 24 și art. 25 din Legea nr. 554/2004, fiind supusă dispozițiilor din C. proc. civ., citate anterior. 2. Temeiul legal al regulatorului de competență Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sector 3 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe contestatoarea Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, în contradictoriu cu intimații B. și C., în favoarea Judecătoriei sector 3 București. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 octombrie 2015.