ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1930/2016

Decizia nr. 1930/2016

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul acțiunii și procedura derulată în fața primei instanțe sesizate

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 3 București la data de 8 iulie 2015, contestatoarea Universitatea A. în contradictoriu cu intimații B. și Ministerul Educației și Cercetării Științifice a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună anularea tuturor actelor de executare și formelor de executare începute în Dosarul nr. x/2015 al BEJ C. și încetarea executării silite începute în baza titlului executoriu reprezentat de Sentința civilă nr. 2961/2014 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. y/30/2014, anularea încheierii de încuviințare emisă la data de 16 iunie 2015, primită la data de 22 iunie 2015 prin care s-a admis cererea de încuviințare a executării silite emisă de BEJ C. privind obligația de a elibera diploma de licență și suplimentul la diplomă și anularea somației din data de 17 iunie 2015 primită la data de 22 iunie 2015, cu cheltuieli de judecată.

Hotărârile care au generat conflictul de competență

Prin Sentința civilă nr. 2235 din 19 februarie 2016 pronunțată de Judecătoria Sector 3 București în Dosar nr. z/301/2015 a fost admisă excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș.

În esență, instanța a reținut că Sentința civilă nr. 2961/2014 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. y/30/2014 nu poate fi pusă în executare pe calea dreptului comun întrucât a fost pronunțată în temeiul Legii nr. 554/2004 iar procedura de executare în cazul obligației de a elibera un act administrativ se aplică în conformitate cu prevederile art. 24 și urm. din Legea contenciosului administrativ coroborat cu prevederile art. 726 lit. f) C. proc. civ.

A mai reținut instanța că și acțiunea contestatorului este întemeiată pe dispozițiile art. 711 și urm. Din Cod de procedură civilă, Legea nr. 138/2014, Legea nr. 554/2004 actualizată prin Legea nr. 138/2014.

Învestit cu soluționarea cauzei, Tribunalul Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 942 din 9 mai 2016, a admis excepția necompetenței materiale și teritoriale a Tribunalului Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cererii formulată de contestatoarea Universitatea A., CIF 14871616, în contradictoriu intimații B. și Ministerul Educației și Cercetării Științifice, în favoarea Judecătoriei Sector 3 București.

Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat cauza și a trimis dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că instanța de executare este definită la art. 651 alin. (1) C. proc. civ. care prevede că instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Față de cele menționate anterior, instanța a constatat că debitul urmărit are sediul în București sector 3, instanța de executare este Judecătoria Sectorului 3 București, care și-a declinat competența Tribunalului Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal.

Înalta Curte ca instanță competentă să soluționeze conflictul, conform art. 135 alin. (3) și alin. (5) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în primă instanță în favoarea Judecătoriei Sector 3 București.

Pentru a adopta această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate:

Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluționare, de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acțiunii judiciare.

Obiectul prezentului litigiu de contencios administrativ se referă la anularea tuturor actelor de executare și formelor de executare începute în Dosarul nr. x/2015 al BEJ C. și încetarea executării silite începute în baza titlului executoriu reprezentat de Sentința civilă nr. 2961/2014 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. y/30/2014, anularea încheierii de încuviințare emisă la data de 16 iunie 2015, primită la data de 22 iunie 2015 prin care s-a admis cererea de încuviințare a executării silite emisă de BEJ C. privind obligația de a elibera diploma de licență și suplimentul la diplomă și anularea somației din data de 17 iunie 2015 primită la data de 22 iunie 2015, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

În acest sens, contestatoarea Universitatea A. a formulat prezenta contestația la executare, în contradictoriu cu intimații B. și Ministerul Educației și Cercetării Științifice.

În alți termeni, contestația a executare, obiect al prezentului dosar, s-a născut întrucât a fost somată debitoarea Universitatea A. privind obligația de a elibera diploma de licență și suplimentul de diplomă în Dosarul de executate silită nr. x/2015 înregistrat o pe rolul executorului judecătoresc C.

Văzând dispozițiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ. care prevăd că „ instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel”.

Așadar, instanța de executare este determinată de locul în care se efectuează în mod concret executarea, în speță, debitorul urmărit având sediul în București sector 3, instanța de executare fiind Judecătoria Sectorului 3 București.

Pe cale de consecință, instanța de executare este instanța de la sediul debitorului, astfel că având în vedere considerentele arătate, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Sector 3 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe creditoarea Universitatea A. în contradictoriu cu intimații B. și Ministerul Educației și Cercetării Științifice, prin Ministru în favoarea Judecătoriei sector 3 București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 iunie 2016.

Procesat de GGC - LM