Decizia nr. 2871/2015 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 76/2014 a Curții de Apel Suceava

Obiectul cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/39/2014 la data de 21 ianuarie 2014, reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului (CNA), a solicitat anularea și desființarea Deciziei nr. 684 din 18 decembrie 2013 emisă de CNA privind amendarea cu 40.000 lei, iar în subsidiar, să se procedeze la reindividualizarea sancțiunii aplicate și să se dispună înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.

Soluția primei instanțe Prin Sentința civilă nr. 76 din 24 aprilie 2014, Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL - prin adm. B., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului București.

Calea de atac exercitată În baza art. 20(1) din Legea nr. 554/2004, împotriva sus-menționatei sentințe a declarat recurs reclamanta SC A. SRL, criticând-o pentru nelegalitate.

Procedura de filtrare a recursului a fost urmată în conformitate cu dispozițiile art. 493 din noul C. proc. civ.

Motive de casare invocate S-a solicitat admiterea recursului și casarea sentinței atacate, pentru motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488(1) pct. 8 noul C. proc. civ. ("când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material"), arătându-se că soluția instanței de fond materializează aplicarea greșită a dispozițiilor legale incidente în cauză. În esență, se impută primei instanțe nesoluționarea cererii de reindividualizare a sancțiunii aplicată în raport de dispozițiile art. 90(3) și (4) din Legea nr. 504/2002. Raportat la gradul de pericol social concret, împrejurarea în care a fost săvârșită fapta, scopul urmărit, recurenta apreciază că Decizia atacată nu este legală în condițiile în care societatea a fost sancționată cu amendă contravențională fără ca, în prealabil, pârâtul să emită somația publică de intrare în legalitate prevăzută de art. 90(3) din Legea nr. 504/2002. Instanța putea reexamina legalitatea și proporționalitatea sancțiunii contravenționale aplicând "avertisment" chiar și când actul normativ nu îl prevede alternativ cu amenda, conform art. 7(2) și (3) din O.U.G. nr. 2/2001. Se impune reindividualizarea pentru că este necesară proporționalitatea între fapta comisă și sancțiunea aplicată, așa cum de altfel rezultă în mod clar și din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. Pe de altă parte, în ipoteza în care s-ar fi apreciat că efectele faptei comise ar reclama aplicarea sancțiunii amenzii, aceasta trebuia orientată și coborâtă spre minimul special prevăzut de art. 90(2) din Legea audiovizualului, motivat de împrejurările în care a fost comisă, scopul urmărit, fiind incidente dispozițiile art. 90(4) din acest act normativ. În plus, arată recurenta, cuantumul amenzii trebuia să fie orientat și funcție de cifra de afaceri, potențialul financiar și numărul de abonați ai SC A. SRL; practic, aplicarea unei amenzi în cuantum de 40.000 lei unui distribuitor care are un număr redus de abonați, ar anihila toate premisele și șansele de dezvoltare a unui distribuitor de servicii, neputându-se face comparație cu trusturile mari de televiziune și posturile de televiziune de largă audiență.

Analiza motivelor de recurs Instanța de control judiciar observă că prin cererea de recurs sunt reiterate/redate integral motivele cuprinse în acțiunea în anulare, nefiind aduse critici soluției pronunțate de curtea de apel, cu atât mai mult critici care să se încadreze în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488(1) pct. 8 noul C. proc. civ. Prin Decizia nr. 684 din 18 decembrie 2013 CNA a reținut în sarcina societății reclamante încălcarea prevederilor art. 74(1) din Legea audiovizualului nr. 5041/2002, mai exact pentru retransmisia de servicii de programe fără aviz, faptă care constituie contravenție conform art. 90(1) lit. j) și se sancționează cu amendă de la 10.000 lei la 200.000 lei potrivit art. 90(2) din același act normativ. Prima instanță a subliniat că potrivit legii aplicabile atributul individualizării sancțiunii revine CNA și în exercitarea controlului legalității deciziei de sancționare instanța a reținut că autoritatea pârâtă a apreciat corect asupra gravității faptei de a retransmite servicii de programe fără a deține aviz, acesta fiindu-i retras societății reclamante prin Decizia nr. 541 din 17 octombrie 2013 (aspect necontestat de reclamantă), cu atât mai mult cu cât prin Decizia nr. 355 din 2 iulie 2013 a fost sancționat distribuitorul de servicii SC A. SRL pentru încălcarea mai multor prevederi din Legea nr. 504/2002 printre care și cea prevăzută de art. 74(3). S-a reținut că au fost respectate dispozițiile art. 90(4) din Legea nr. 504/2002 modificată, fiind aplicată o amendă contravențională în cuantum de 40.000 lei. În mod corect, nu a fost primită susținerea reclamantei privind posibilitatea aplicării în speță a prevederilor O.G. nr. 2/2001 având în vedere că Legea nr. 504/2002 este o lege specială în raport de dreptul comun reprezentat de O.G. nr. 2/2001, fiind așadar aplicabil principiul juridic specialia generalibus derogant. Totodată, în mod judicios, judecătorul fondului a explicat că este neîntemeiată critica reclamantei în sensul nerespectării de către CNA a dispozițiilor art. 90(3) din Legea nr. 504/2002 potrivit cărora "În cazul în care Consiliul decide că efectele unei fapte prevăzute de alin. (1) sunt minore, va adresa o somație publică de intrare în legalitate", având în vedere constatarea gravității faptei/contravenției reținute, în contextul stării de fapt ce s-a conturat pe baza probatoriului administrat. Nu au fost, așadar, identificate elemente de legalitate ignorate de emitentul actului administrativ contestat și nici argumente pertinente pentru a da curs cererii subsidiare de reindividualizare a sancțiunii aplicate, în sensul reducerii amenzii sau a înlocuirii acesteia cu sancțiunea "avertisment" care nu este prevăzută de legea specială.

Soluția instanței de recurs Înalta Curte reține că nu este incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488(1) pct. 8 noul C. proc. civ., invocat de recurentă, pentru a dispune reformarea sentinței atacate, astfel că în temeiul art. 496(1) noul C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, va respinge recursul ca nefondat.