ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2865/2015

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată la data de 29 iulie 2013, reclamanta A. SRL a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului, solicitând, în principal, anularea Deciziei C.N.A. nr. 364 din 02 iulie 2013 privind amendarea A. SRL cu suma de 10.000 lei, ca neîntemeiată, cu consecința anulării sancțiunii amenzii în cuantum de 10.000 lei, pentru încălcarea prevederilor art. 30, art. 40 alin. (4), art. 66 și art. 67 din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual, cu modificările ulterioare, (denumită în continuare "Decizia nr. 220/2011"), iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.

Soluția instanței de fond Prin Sentința nr. 3882 din 6 decembrie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta A. SRL, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului și a anulat Decizia C.N.A. nr. 364 din 02 iulie 2013.

Recursul formulat de pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului și motivele de casare invocate Împotriva hotărârii pronunțate de Curtea de Apel București, pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului a formulat recurs, invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 din C. proc. civ.. În motivarea recursului, Consiliul Național al Audiovizualului a arătat următoarele cu privire la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6: este de observat că sentința nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, potrivit art. 425 alin. (1) lit. b). Între considerentele hotărârii nu se regăsesc motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția judecătorului. Exigența motivării hotărârii judecătorești nu este respectată în cauză, având în vedere că partea de "considerente" a sentinței atacate s-a constituit din fragmente preluate integral atât din cererea introductivă de instanță cât și din întâmpinarea depusă de CNA, fără a arăta argumentele juridice pe care s-a întemeiat sentința. În consecință, judecătorul fondului nu a analizat în mod efectiv argumentele invocate și nu a procedat motivat și argumentat în mod explicit la înlăturarea susținerilor formulate și nici nu a prezentat în concret motivele de fapt și de drept care au format convingerea sa în admiterea acțiunii. În situația în care se apreciază că sentința pronunțată este motivată, a mai arătat recurentul, se impune a se reține că, prin prisma motivului de casare prevăzut de art. 488 alineatul 8, hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Astfel, în mod greșit instanța de fond a aplicat dispozițiile art. 30 și 40 alin. (4) din Codul Audiovizualului, respectiv temeiurile juridice ale aplicării sancțiunii prin decizia numărul 364 din 2 iulie 2013. De asemenea, este de observat că în mod greșit instanța de fond a aplicat dispozițiile art. 66 alin. (1) lit. a) și b) și alin. (2) precum și art. 67 din Codul Audiovizualului.

Examinarea recursului în completul filtru, în condițiile art. 493 C. proc. civ. Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 18 decembrie 2014, în conformitate cu prevederile art. 493 alin. (4) din același cod. Prin încheierea din 26 februarie 2015, completul filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate, și, pe cale de consecință, a admis în principiu recursul declarat de Consiliul Național al Audiovizualului împotriva Sentinței civile nr. 3882 din 6 decembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, și a fixat termen de judecată pe fondul recursului la data de 24 septembrie 2015.

Soluția și considerentele instanței de control judiciar Înalta Curte constată că recursul formulat de către Consiliul Național al Audiovizualului este fondat și urmează a fi admis ca atare, reținându-se că soluția pronunțată în cauză de către Curtea de Apel București este nelegală în considerarea faptului că sentința în discuție nu satisface exigența motivării hotărârilor judecătorești, așa cum este reglementată în art. 425 C. proc. civ. Având ca reper textul legal precitat, rezultă fără putință de tăgadă că în ceea ce privește considerentele unei hotărâri judecătorești, la care se referă în mod expres textul reglementat la lit. b) a articolului menționat, că sentința atacată nu îndeplinește exigența legală a motivării. Din examinarea hotărârii recurate, Înalta Curte observă că aceasta este o construcție confuză din care nu rezultă în nici un fel de ce instanța a optat pentru soluția pe care a pronunțat-o în cauză. Practic, judecătorul fondului a procedat la o înșiruire lipsită de claritate și, de fapt, nesistematizată a susținerilor părților, fără să motiveze în mod efectiv, în fapt și în drept, soluția adoptată. Deși instanței nu i se poate cere să dea un răspuns detaliat fiecărui argument al părților, în speță, hotărârea atacată nu conține nici un argument propriu al judecătorului, care să fi stat la baza soluției în privința căreia a optat acesta. Așa-zisa motivare nu este altceva decât o simplă preluare a susținerilor părților din prezenta cauză, din care lipsește însă cu desăvârșire tocmai componenta esențială - demonstrația care l-a condus pe judecător la soluția dată, altfel spus, motivele de fapt și de drept pe baza cărora și-a format convingerea atunci când a pronunțat sentința în litigiul dedus judecății. Or, în lipsa unui răspuns specific și explicit la argumentele invocate, care să reflecte fără echivoc opinia instanței asupra modului în care a tranșat litigiul dintre părțile litigante, nu este posibilă exercitarea unui control judiciar efectiv al sentinței primei instanțe, fiind nesocotite astfel dispozițiile imperative și inderogabile ale art. 425 lit. b) C. proc. civ. Așa fiind, este fără echivoc că vătămarea procesuală produsă nu poate fi înlăturată altfel decât prin casarea sentinței recurate, trimiterea cauzei spre rejudecare la aceiași instanță de fond, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, pentru a se asigura părților accesul la dublul grad de jurisdicție, ca garanție a legalității și temeiniciei hotărârii judecătorești ce va fi dată în cauză. Față de cele ce preced, Înalta Curte, având ca reper prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 raportat la art. 497 C. proc. civ., va admite recursul declarat de pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.