ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1666/2016

Decizia nr. 1666/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 16 mai 2013, reclamantul Județul Brăila a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția Generală Constatare și Stabilire Nereguli Fonduri Europene, anularea Deciziei nr. 130 din 19 aprilie 2013 de respingere a contestației formulate împotriva Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. CA - 6795 din 29 ianuarie 2013 și anularea Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. CA - 6795 din 29 ianuarie 2013.

Soluția instanței de fond

Prin Sentința nr. 2660 din data de 18 septembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Județul Brăila, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția Generală Constatare și Stabilire Nereguli Fonduri Europene, și, în consecință, s-a dispus anularea Deciziei nr. 130 din 19 aprilie 2013 de soluționare a contestației, precum și a Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. CA - 6795 din 29 ianuarie 2013.

Recursul

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția Generală Constatare și Stabilire Nereguli Fonduri Europene a formulat recurs, criticând soluția instanței de fond ca netemeinică și nelegală.

În motivarea recursului, recurentul a invocat greșita apreciere a instanței de fond referitoare la faptul că cerința "Ultimul bilanț contabil vizat și înregistrat de organele competente, cu rezultat financiar pozitiv (profit)" nu este restrictivă.

Astfel, invocând dispozițiile art. 178 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006 și ale art. 185 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, recurentul a susținut că precizarea în Fișa de date a achiziției a unui bilanț cu rezultat financiar pozitiv pentru anul 2009 a condus la restricționarea accesului operatorilor economici la procedura de atribuire, iar UAT Brăila a considerat în mod discreționar că numai acel operator care a înregistrat profit este în măsură să-și îndeplinească obligațiile contractuale.

Or, autoritatea contractantă trebuie să fie în măsură să motiveze aceste cerințe și să elibereze în acest sens o notă justificativă care se atașează la dosarul de achiziție, însă în nota justificativă pentru stabilirea cerințelor minime de calificare a ofertanților nu există nicio motivare pertinentă referitoare la cerința ca firma să nu fi înregistrat pierderi.

În opinia recurentului, pot fi solicitate anumite date din bilanț, dar care au legătură cu activitatea curentă și nu cu faptul că societatea trebuie să prezinte profit sau nu trebuie să prezinte pierdere, fiind prezentat ca un indicator radical în evaluarea situației economico-financiare a unei societăți.

Capacitatea ofertanților de a îndeplini contractul nu este influențată de faptul că aceștia au înregistrat profit sau pierderi, acest lucru neprezentând importanță pentru faza de atribuire a contractelor de achiziție publică.

A apreciat astfel recurentul că în speță sunt incidente dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Apărările formulate de intimată

Prin întâmpinarea înregistrată la data de 27 noiembrie 2014 intimata-reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială Județul Brăila a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Procedura derulată în recurs

Prin raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., s-a apreciat că recursul este admisibil, iar prin Încheierea din data de 09 noiembrie 2015 s-a dispus comunicarea raportului către părți.

Ulterior, prin Încheierea din 21 ianuarie 2016, recursul a fost admis în principiu.

Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de casare formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru argumentele ce urmează.

Intimata-reclamantă a supus controlului instanței de contencios administrativ, în temeiul art. 51 din O.U.G. nr. 66/2011, Decizia nr. 130 din 19 aprilie 2013 și a Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. CA - 6795 din 29 ianuarie 2013 emise de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice.

Prin decizia contestată a fost respinsă ca nefondată contestația formulată de reclamanta intimată Unitatea Administrativ Teritorială Județul Brăila împotriva Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. CA - 6795 din 29 ianuarie 2013 emisă de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, fiind menținute constatările privind încălcarea prevederilor legale în materia achizițiilor publice cu privire la contractul având ca obiect "Lucrări de construcții în cadrul proiectului Biblioteca Județeană A. - un pol de dezvoltare a turismului cultural în județul Brăila, și anume cerința minimă potrivit căreia operatorii economici urmau să facă dovada unui rezultat financiar pozitiv.

Conform fișei de date a achiziției, la punctul IV.3. Situația economico-financiară, autoritatea contractantă a solicitat potențialilor ofertanți ca cerință minimă de calificare prezentarea "Ultimul bilanț contabil (la 31 decembrie 2009), vizat și înregistrat la organele competente, cu rezultat financiar pozitiv (profit)".

Autoritatea pârâtă a apreciat că această cerință - anume obținerea de profit, nu este o informație relevantă pentru viitor, întrucât poate fi doar conjuncturală, mai degrabă analiza situației în ansamblu a societății, din punct de vedere economico-financiar putând furniza informații despre starea societății și mai ales despre o previziune a evoluției ei.

În consecință, a concluzionat autoritatea pârâtă că, raportat la disp. art. 185 din O.U.G. nr. 34/2006, solicitarea exercițiului financiar pozitiv devine o cerință restrictivă, întrucât stabilește limite pentru potențialii ofertanți, limite care nu prezintă relevanță în raport cu natura și complexitatea contractului de achiziție publică ce urmează a fi atribuit.

Instanța subliniază mai întâi că textul art. 185 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006 statuează asupra documentelor cu care se face dovada cerinței impuse, în speță bilanțul contabil (ca mijloc de probă), depunerea acestuia nefiind însă suficientă pentru a dovedi capacitatea economică și financiară.

De asemenea, se impune a se preciza că legea nu restricționează în niciun fel instituirea unor atare condiții prin raportare doar la anumite elemente de bilanț, referirile din art. 9 din H.G. nr. 925/2006 fiind doar exemplificative.

Problema controversată a caracterului restrictiv al unei astfel de cerințe a fost lămurită, chiar dacă implicit, de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene prin Hotărârea Edukövízig and Hochtief Solutions în cauza C-218/2011, ce vizează interpretarea articolului 44 alin. (2), a articolului 47 alin. (1) lit. b) și a articolului 47 alin. (2) și (5) din Directiva 2004/18/CE.

Interpretarea Curții de Justiție a Uniunii Europene privind prevederile art. 44 alin. (2) și art. 47 alin. (1) lit. b) din Directiva 2004/18/CE specifică faptul că o autoritate contractantă este autorizată să solicite un nivel minim de capacitate economică și financiară prin referire la unul sau la mai multe elemente concrete de bilanț cu condiția ca acestea să fie în mod obiectiv apte să ofere informații cu privire la această capacitate în privința unui operator economic și ca acest nivel să fie adaptat la importanța contractului în cauză, în sensul de a constitui în mod obiectiv un indiciu pozitiv al existenței unei baze economice și financiare suficiente pentru a finaliza executarea acestui contract, fără a depăși totodată ceea ce este necesar în mod rezonabil în acest scop.

Înalta Curte constată că autoritatea pârâtă nu a precizat în cuprinsul actelor contestate și nu a făcut dovada faptului că această cerință nu ar constitui "în mod obiectiv un indiciu pozitiv al existenței unei baze economice și financiare suficiente pentru a finaliza executarea acestui contract fără a depăși totodată ceea ce este necesar în mod rezonabil în acest scop".

Totodată, în privința acestei cerințe de calificare, reclamanta intimată a susținut, în justificarea acesteia, că respectiva cerință era în mod obiectiv necesară pentru o mai bună implementare a contractului, având în vedere amploarea programului în cadrul căruia a fost semnat proiectul, precum și condițiile impuse prin contractul de finanțare.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinței, potrivit disp. art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sau art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice împotriva Sentinței nr. 2660 din 18 septembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 31 mai 2016.

Procesat de GGC - NN