ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1255/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 1378 din 23 februarie 2011,

Curtea de Apel București a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamantul

T.G.R., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naționale - Comisia de

Jurisdicție a Imputațiilor și a anulat Decizia administrativ-jurisdicțională

din 11 februarie 2010, dispunând suspendarea deciziei până la soluționarea

irevocabilă a cauzei.

Totodată, Curtea de

Apel București a respins, în rest, solicitările reclamantului și a obligat

pârâtul să plătească reclamantului suma de 1.394,3 RON cheltuieli de judecată

parțiale.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut în esență că reclamantul a

solicitat în principal modificarea, în tot, a Deciziei

administrativ-jurisdicționale nr. X/2010 a pârâtei și respingerea cererii de

revizuire formulată de UM nr. X București, ca tardiv formulată sau ca

neîntemeiată.

Judecătorul fondului

a înlăturat susținerea reclamantului cu privire la tardivitatea cererii de

revizuire formulată de UM nr. X București, întrucât unitatea a solicitat

revizuirea Deciziei administrativ-jurisdicționale nr. X/2007, în termenul

prevăzut de art. 35 alin. (2) din O.G. nr. 121/1998, invocând ca și înscrisuri

noi, Sentința civilă pronunțată de Judecătoria Vălenii de Munte în octombrie 2009,

sentință de care Ministerul Apărării Naționale a luat cunoștință la 4 ianuarie

2010, în urma unei adrese a A.F.P. Vălenii de Munte.

În ceea ce privește

calificarea înscrisurilor invocate în cererea de revizuire ca și înscrisuri

noi, prima instanță a constatat că aceste înscrisuri pe care revizuenta UM nr.

X București și-a întemeiat cererea nu corespund exigențelor impuse de

dispozițiile art. 35 alin. (1) din O.G. nr. 121/1998, motiv pentru care a

apreciat că admiterea în parte contestației la executare împotriva formelor de

executare efectuate de A.F.P. Vălenii de Munte, prin Sentința nr. 1693 din 26

octombrie 2009 a Judecătoriei Vălenii de Munte, nu avea nicio legătură cu

faptele pentru care a fost emisă decizia de imputare și nici nu poate fi

apreciată ca înscris nou, de natură a modifica Decizia nr. X/2007.

Referitor la

celelalte înscrisuri, prima instanță a reținut că toate adresele care au fost

invocate ca temei al revizuirii au fost emise în perioada iunie - august 2007,

iar prin cele emise ulterior s-a făcut trimitere tocmai la actele emise în

perioada anterioară soluționării plângerii reclamantului prin Decizia revizuită

nr. X/2007, astfel că aceste adrese nu au relevanță în privința cererii de

revizuire, deoarece nu aduc nici o modificare situației reținute prin decizia

de imputare.

De asemenea, a mai

reținut prima instanță, prin Decizia nr. X/2007 s-a admis plângerea formulată

de reclamant, reținându-se răspunderea materială a acestuia pentru paguba adusă

prin demisie înainte de îndeplinirea termenului minim în serviciul militar, dar

s-a dispus ca UM nr. X să întreprindă demersuri prin care să probeze primirea

rechizitelor pe toată durata de școlarizare, primirea documentelor militare de

transport, modalitatea de calcul și terminarea uzurii a echipamentului primit,

drepturile de echipare ale studenților A.T.M., cota de amortizare a clădirilor

și mobilierului, precum și modul de calcul a acestora, însă nici una din

obligații nu a fost respectată, motiv pentru care și baza de calcul întocmită

în data de 11 ianuarie 2010 de către UM nr. X este absolut identică cu cea

întocmită în 21 martie 2007, care a stat la baza deciziei de imputare

contestate.

În fine, instanța de

fond a constatat că efectul admiterii plângerii prin Decizia nr. X/2007 este

tocmai desființarea deciziei de imputare, iar aspectele legate de

imposibilitatea executării deciziei nu au nicio relevanță asupra legalității

ori temeiniciei Deciziei nr. X/2007, decizie care, de altfel, a fost menținută

prin Sentința nr. 951 din 26 martie 2008, rămasă irevocabilă prin Decizia nr.

4365 din 27 noiembrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de

contencios administrativ și fiscal.

Concluzionând, Curtea

de Apel a apreciat ca fiind neîntemeiată cererea de modificare a Deciziei nr.

X/2007 și exonerarea reclamantului de obligația de plată a sumei imputate,

având în vedere că pe de o parte decizia este definitivă, fiind soluționată în

mod definitiv și irevocabil acțiunea formulată împotriva ei de către instanțele

de judecată, iar pe de altă parte decizia a stabilit doar menținerea

răspunderii materiale a reclamantului, întinderea răspunderii nefiind definitiv

stabilită.

Împotriva Sentinței

nr. 1378 din 23 februarie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs pârâtul Ministerul

Apărării Naționale - Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor, criticând-o ca

nelegală întrucât a fost dată cu greșita aplicare a legii.

S-a apreciat în

recurs că prima instanță a interpretat eronat dispozițiile art. 35 din O.G. nr.

121/1998 și astfel s-a soluționat pricina pe alt temei de drept.

De asemenea, Curtea

de Apel nu a ținut seama de probatoriile admise și administrate, făcând

trimitere la aceste înscrisuri care nu au legătură cu cauza de față.

Recursul este nefondat

și va fi respins.

Examinând actele

dosarului, probele administrate și în raport de dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ. Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Prin sentința civilă

recurată s-a admis în parte acțiunea reclamantului și s-a dispus anularea

Deciziei jurisdicționale nr. X/2010, cu cheltuieli de judecată.

În fapt reclamantul a

solicitat modificarea în tot a deciziei administrativ-jurisdicționale mai sus

invocată și respingerea cererii de revizuire formulată de UM nr. X București ca

tardiv formulată.

Referitor la

tardivitatea acestei cereri, instanța de fond în raport de dispozițiile art. 35

din O.G. nr. 121/1998 a reținut corect că în speță nu se poate vorbi despre

tardivitate întrucât aspectele care țin de aceste înscrisuri considerate noi

sunt de fapt aspecte care privesc cauza în ansamblul ei.

De altfel parte a

acestor înscrisuri sunt întemeiate întrucât astfel cum rezultă din probe

adresele invocate ca temei al revizuirii s-au emis în iunie - august 2007.

Conform Deciziei nr.

X/2007 s-a admis plângerea reclamantului însă niciuna din obligațiile stabilite

prin acest act nu au fost respectate.

Decizia de imputare

fără posibilitate de tăgadă nu putea fi pusă în executare întrucât împotriva ei

fusese admisă plângerea reclamantului-intimat, motiv pentru care aceasta

(decizia) era desființată.

Prin urmare corect

instanța de fond a statuat că înscrisurile care puteau fonda o cerere de

revizuire a Deciziei nr. X/2007 erau fie cu privire la o altă situație, fie

cele indicate în decizie.

Acestea sunt

argumentele pentru care decizia atacată este nelegală întrucât nu au fost

respectate prevederile art. 35 din O.G. nr. 121/1998 și nici dispozițiile

deciziei revizuite.

Este motivul pentru

care s-a dispus de către Curtea de Apel suspendarea executării actului

administrativ în litigiu conform art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004.

Restul pretențiilor

ridicate de reclamantul-intimat s-au respins în mod legal de instanță pentru că

decizia invocată în precedent este soluționată în mod definitiv și irevocabil

prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 4365/2008 a secției de

contencios administrativ și fiscal, iar pe de altă parte hotărârea

judecătorească a menținut răspunderea materială a intimatului.

Față de toate aceste

considerente Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că sentința atacată

este legală, motiv pentru care va respinge recursul declarat de Ministerul

Apărării Naționale - Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor ca nefondat, conform

art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Ministerul Apărării Naționale - Comisia de Jurisdicție a

Imputațiilor împotriva Sentinței nr. 1378 din 23 februarie 2011 a Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 8 martie 2012.

Procesat de GGC - AS