ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 73/2017

Decizia nr. 73/2017

Deliberând asupra contestației de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 186/F din data de 18 octombrie 2016 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2016 (nr. x/2016), în baza art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. s-a respins, ca nefondată, contestația la executare formulată de judecătorul delegat cu executarea împotriva sentinței penale nr. 101 din 15 aprilie 2008 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel București a reținut că,

prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 23 septembrie 2016 sub nr. x/2/2016 (nr. x/2016), judecătorul delegat la Biroul Executări penale din cadrul Curții de Apel București, secția II-a penală, a formulat, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., contestație în contra executării sentinței penale nr. 101 din 15 aprilie 2008, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 3470 din 30 octombrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, privind pe condamnatul A.

În motivarea contestației s-a arătat că, prin hotărârea menționată au fost recunoscute următoarele hotărâri: sentința penală nr. 310/2001 a Judecătoriei Penale nr. 3 din Malaga - Spania, sentința penală nr. 503/2004 a Judecătoriei Penale nr. 5 din Malaga - Spania, sentința penală nr. 350/2001 a Judecătoriei Penale nr. 9 din Malaga - Spania și s-a dispus transferarea persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei de 6 ani și 2 luni închisoare, fiind emis Mandatul de Executarea Pedepsei Închisorii nr. 115 din 31 octombrie 2008.

În baza acestui mandat de executare a pedepsei închisorii, persoana condamnată A. nu a fost transferată într-un penitenciar din România, Biroul Național Interpol comunicând Curții de Apel București, cu adresa nr. 1719106/AS din 15 septembrie 2016, că nu se cunoaște locația respectivei persoane iar autoritățile judiciare spaniole au arhivat respectivul dosar întrucât numitul A. are alte afaceri judiciare în Spania.

Prin aceeași adresă, Biroul Național Interpol a comunicat că persoana condamnată s-a aflat deținută într-un penitenciar din Spania și primind o permisie din partea penitenciarului nu a mai revenit.

Biroul Executări penale din cadrul secției a II-a penală, a Curții de Apel București a solicitat, prin judecătorul delegat, să se constate dacă sunt incidente dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., respectiv dacă a intervenit o cauză de stingere a pedepsei.

Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea a constatat că, în speță, nu a intervenit o cauză de stingere a executării pedepsei la care a fost condamnat numitul A. prin hotărârile autorităților judiciare spaniole și nici vreo împiedicare la executare, din perspectiva dispozițiilor Legii nr. 302/2004 sau a legislației naționale, ci răspunderea penală rezultată din acea hotărâre se menține. În lipsa unor informații certe, cu privire la executarea în întregime a pedepsei în Regatul Spaniei, Curtea a constatat că nu există vreo împiedicare la executarea pedepsei rezultante de 6 ani și 2 luni închisoare și în consecință nu se impune nici anularea Mandatului de Executarea Pedepsei Închisorii nr. 115 din 31 octombrie 2008 emis în baza sentinței penale nr. 101 din 15 aprilie 2008 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Împotriva acestei sentințe,

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a formulat contestație.

S-a susținut că, prin sentința penală contestată, instanța a respins în mod netemeinic contestația la executare formulată, soluția corectă fiind aceea de admitere a cererii și anulare a Mandatului de Executarea Pedepsei Închisorii nr. 115 din 31 octombrie 2008 emis în executarea sentinței penale nr. 101 din 15 aprilie 2008, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 3470 din 30 octombrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, privind pe condamnatul A.

Totodată, s-a arătat că datele necesare instanței de fond pentru a se putea pronunța cu privire la cererea de anulare a mandatului de executare (din acestea reieșind că pedeapsa de 6 ani și 2 luni recunoscută prin sentința penală nr. 101 din 15 aprilie 2008 a fost executată de către persoana condamnată la data de 25 decembrie 2010 pe teritoriul Spaniei) se regăsesc în Dosarul nr. x/2/2011 al Curții de Apel București, secția a II-a, în care s-a pronunțat sentința penală nr. 493/2011, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București obținând date cu privire la existența dosarului menționat ulterior dezbaterilor asupra contestației la executare.

Analizând actele cauzei, la care s-a atașat și Dosarul nr. x/2/2011 al Curții de Apel București, secția a II-a, privind pe condamnatul A., prin prisma dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte reține următoarele:

Prin Decizia nr. 3470 din 24 octombrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a admis

recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva sentinței penale nr. 101 din 15 aprilie 2008 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, privind pe intimata persoană condamnată A.

S-a casat sentința atacată si rejudecând: s-a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, s-a recunoscut sentința penală nr. 310/2001 a Judecătoriei penale nr. 3 din Malaga, sentința penală nr. 503/2004 a Judecătoriei Penale nr. 5 din Malaga și sentința penală nr. 350/2001 a Judecătoriei penale nr. 9 din Malaga

- Spania.

În baza art. 149 alin. (4) din Legea 302/2004 s-a dispus transferarea condamnatului A. într-un penitenciar din România, pentru continuarea executării pedepsei rezultante de 6 ani și 2 luni închisoare, dată spre executare acestuia, de autoritățile judiciare competente ale statului solicitant, prin hotărârile penale definitive recunoscute.

S-a dedus din pedeapsa aplicată condamnatului, perioada prevenției si executării pedepsei după cum urmează:

4 decembrie - 5 decembrie 1998, 1 aprilie 1999; 6 mai - 7 mai 2002; 2 iunie - 4 iunie 2004; 9 decembrie - 1 decembrie 1998; 1 decembrie 1997 - 10 martie 1999; 21 aprilie 2001; 14 octombrie 2000; 1 iunie - 6 iunie 2001; 4 iunie - 14 iulie 2004; precum si de la 26 august 2004 la 30 octombrie 2008.

Din conținutul deciziei menționate (fila 5) reiese că momentul finalizării pedepsei rezultante de 6 ani și 2 luni închisoare este data de

25 decembrie 2010.

În baza acestei hotărâri s-a emis Mandatul de Executare a Pedepsei Închisorii nr. 115 din 31 octombrie 2008, însă persoana condamnată A. nu a fost transferată într-un penitenciar din România, Biroul Național Interpol comunicând Curții de Apel București, prin adresa nr. 1719106/AS din 15 septembrie 2016, că nu se cunoaște locația respectivei persoane, iar autoritățile judiciare spaniole au arhivat respectivul dosar întrucât numitul A. are alte afaceri judiciare în Spania. Totodată, s-a comunicat că persoana condamnată s-a aflat deținută într-un penitenciar din Spania și primind o permisie din partea penitenciarului nu a mai revenit.

Ulterior pronunțării Deciziei nr. 3470/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, împotriva persoanei condamnate A. s-a mai formulat o cerere de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București

în vederea recunoașterii și punerii în executare a sentinței penale nr. 355 din 18 octombrie 2005 a Judecătoriei penale nr. 6 din Alicante și a sentinței penale nr. 363/2006 a Judecătoriei de Instrucție nr. 17 din Barcelona, în cadrul procedurii de soluționare a cererii de transferare a sus-numitului, formulată de autoritățile judiciare din Regatul Spaniei, pentru continuarea executării pedepsei într-un penitenciar din România.

Această din urmă cerere a făcut obiectul Dosarului nr. x/2/2011 al Curții de Apel București în care s-a pronunțat sentința penală nr. 493 din 31 octombrie 2011, sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București fiind respinsă.

Din conținutul actelor existente la Dosarul nr. x/2/2011 al Curții de Apel București se constată că există informații certe cu privire la executarea în întregime, în Regatul Spaniei, de către condamnatul A. a pedepsei rezultante de 6 ani și 2 luni care face obiectul mandatului de executare a cărei anulare se solicită în cauză.

Astfel, sentința penală nr. 493/2011 conține date relevante în prezenta cauză, în conținutul acesteia fiind reținute următoarele: „din situația executării pedepsei comunicată de autoritățile spaniole a rezultat că persoana condamnată a început executarea pedepsei la data de 26 decembrie 2010, iar durata executării pedepsei aplicată persoanei condamnate se împlinește la data de 18 martie 2012, (fila 3)”; „persoana condamnată și-a exprimat consimțământul la transfer la data de 03 martie 2011 (fila 3 ,secția penală, și fila 8 Decizia penală nr. 552/11/5/2011 atașat la dosarul instanței)”; „așa cum a rezultat din adresa nr. Oterm/E/226706 a Ministerului Justiției al Regatului Spaniei, depusă la dosarul cauzei, în traducere autorizată, la termenul din data de 31 octombrie 2011, numitul A. a evadat, nerevenind la Centrul Penitenciar după ce i-a fost acordat un bilet de învoire, la data de 06 octombrie 2011 (fila 3, secția penală și fila 15 d.i.)”.

Potrivit art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face când se ivește vreo împiedicare la executare.

Conform art. 135 alin. (1)

3

lit. a) din Legea nr. 302/2004, republicată, în cazul în care după emiterea mandatului de executare a pedepsei detențiunii pe viață sau a închisorii, statul emitent informează că transferarea nu mai poate avea loc, instanța dispune anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii sau a detențiunii pe viață. În acest caz, sentința de recunoaștere a hotărârii penale străine urmează să producă efecte juridice numai sub aspectul stării de recidivă, în afară de cazul în care transferarea nu mai este posibilă pe motiv de acordare a amnistiei ori ca urmare a faptului că s-a stabilit ulterior că persoana nu se face vinovată de săvârșirea infracțiunii ori ca urmare a decesului în statul emitent al persoanei condamnate.

În consecință, față de cele ce preced, Înalta Curte va admite contestația formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva sentinței penale nr. 186/F din data de 18 octombrie 2016 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2016 (nr. x/2016), privind pe condamnatul A.

Va desființa hotărârea atacată și, rejudecând:

Va admite cererea formulată de judecătorul delegat la Biroul Executări penale din cadrul Curții de Apel București, secția a II-a penală.

În temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. raportat la art. 315 alin. (1)3 lit. a) din Legea nr. 302/2004, republicată, va constata ca executată pedeapsa dispusă prin sentința penală nr. 101 din 15 aprilie 2008, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 3470 din 30 octombrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, privind pe condamnatul A. și anulează Mandatul de Executarea Pedepsei Închisorii nr. 115 din 31 octombrie 2008 emis în executarea acestor hotărâri.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul condamnat, în sumă de 130 de lei, va rămâne în sarcina statului.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea contestației formulată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva sentinței penale nr. 186/F din data de 18 octombrie 2016 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2016 (nr. x/2016), privind pe condamnatul A.

Desființează hotărârea atacată și, rejudecând:

Admite cererea formulată de judecătorul delegat la Biroul Executări penale din cadrul Curții de Apel București, secția a II-a penală.

În temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. raportat la art. 315 alin. (1)

3

lit. a) din Legea nr. 302/2004, republicată, constată ca executată pedeapsa dispusă prin sentința penală nr. 101 din 15 aprilie 2008, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 3470 din 30 octombrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, privind pe condamnatul A. și anulează Mandatul de Executarea Pedepsei Închisorii nr. 115 din 31 octombrie 2008 emis în executarea acestor hotărâri.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul condamnat, în sumă de 130 de lei, rămâne în sarcina statului.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea contestației formulată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 01 februarie 2017.