ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 681/2017

Decizia nr. 681/2017

Asupra contestației de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 60/F din 29 martie 2017 pronunțată în Dosarul nr. x/2/2017, (nr. x/2017), Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins, ca nefondată, contestația formulată de persoana condamnată A., pe care a obligat-o la plata sumei de 200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că la data de 06 martie 2017, pe rolul Curții de Apel București, secția a II-a penală, a fost înregistrată cererea formulată de persoana condamnată A. prin care a solicitat să fie extrădat în Spania, invocând dispozițiile art. 548 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 15 alin. (2), art. 18, art. 20 lit. c) și art. 26 din Legea nr. 302/2004.

În motivarea cererii, persoana condamnată a susținut, în esență, că prin amânarea predării sale către autoritățile spaniole până la data când va fi pus în libertate ca urmare a liberării condiționate sau a executării pedepsei la termen, (soluție dispusă în Dosarul nr. x/2/2014 al Curții de Apel București), există riscul de a pierde dreptul de apel împotriva hotărârii de condamnare pronunțate în Spania.

În opinia persoanei condamnate, aspectul referitor la predarea sa către autoritățile spaniole rămâne nelămurit, interpretativ, pentru că, între timp, a fost condamnat definitiv și a executat fracția din pedeapsă pentru a putea fi liberat condiționat.

A fost atașat Dosarul nr. x/2/2014 al Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Având în vedere motivele invocate de persoana condamnată, instanța a calificat cererea drept contestație împotriva executării sentinței penale nr. 292/F din 27 octombrie 2014 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2/2014, întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Analizând actele dosarului, Curtea de Apel a reținut următoarele:

Prin sentința penală nr. 292/F din 27 octombrie 2014 pronunțată în Dosarul nr. x/2/2014 de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 13 septembrie 2014, de către Judecătoria de Instrucție nr. 2 din Denia (Alicante) - Spania, pe numele persoanei solicitate A., cu respectarea regulii specialității și a condiției ca, în cazul în care se va pronunța împotriva acesteia o pedeapsă privativă de libertate, să fie transferată în România pentru executarea acelei pedepse.

S-a luat act de consimțământul la predare al persoanei solicitate.

A fost amânată predarea persoanei solicitate către autoritățile spaniole până la soluționarea definitivă a cauzei în care aceasta este cercetată penal de către autoritățile judiciare române.

În situația condamnării persoanei solicitate, în cauza instrumentată de către autoritățile judiciare române, cu executarea în regim de detenție a pedepsei, predarea se amână până la punerea în libertate a acesteia ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen.

S-a dispus arestarea persoanei solicitate, în vederea predării, pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data încetării motivelor care au justificat amânarea.

S-a constatat, în privința persoanei solicitate A., că Judecătoria de Instrucție

nr. 2 din Denia (Alicante), Spania a emis la data de

13 septembrie 2014 un mandat european de arestare, în vederea efectuării urmăririi penale, sub acuzația săvârșirii infracțiunilor de omor și furt, prevăzute de Codul penal spaniol.

În fapt, s-a reținut că defunctul B. locuia în Madrid, unde cunoștea trei băieți români, C., D. și E.. Împreună cu C. avea o relație afectivă specială, iar la data de 6 august 2014 aceștia au călătorit împreună în Denia, unde s-au întâlnit cu ceilalți doi, la 8 august. Din acea zi și până pe 15, au stat în apartamentul lui B., potrivit mai multor martori și fotografii de pe Facebook. Defunctul avea mulți bani și îi întreținea pe cei trei băieți români. Starea de sănătate a lui B. era delicată și nu era capabil să opună rezistență în fața unui atac. Moartea a avut loc prin asfixiere, deoarece cadavrul prezenta legături la picioare și mâini ante-mortem și traumatisme cu diverse grade de gravitate. La acest domiciliu nu a fost găsit niciun euro din marea sumă de bani pe care defunctul o avea de obicei asupra sa. Data decesului este între 15 și 17 august. La data de 15 august, seara, telefonul defunctului nu mai avea semnal, iar telefoanele lui C. și A. erau închise. În aceste momente, antenele poziționează telefoanele în zona domiciliului victimei, unde apare cadavrul. Începând cu noaptea de 15/16 august se opresc telefoanele suspecților, iar cei trei dispar până la data de 22, când se dovedește, prin intermediul Facebook, că aceștia au mers împreună în România. Pe Facebook se observă că au un nivel de viață ridicat, au haine noi și de marcă, telefoane moderne, în vreme ce nu aveau nici venituri și nici vreo ocupație cunoscută.

S-a mai constatat

că mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate îndeplinește condițiile de formă și conținut prevăzute de art. 86 din Legea nr. 302/2004, republicată, că infracțiunile ce fac obiectul urmăririi penale desfășurate de către autoritățile judiciare spaniole, sancționate de legea statului respectiv cu o pedeapsă privativă de libertate a cărei durată maximă este mai mare de 3 ani, nu sunt supuse verificării îndeplinirii condiției dublei incriminări, potrivit art. 96 alin. (1) pct. 21 din Legea nr. 302/2004, republicată, condiție care este însă oricum îndeplinită, întrucât faptele sunt incriminate și de legea penală română și, totodată, că nu este incident niciun motiv de refuz al executării mandatului european de arestare, dintre cele prevăzute în art. 98 din Legea nr. 302/2004, republicată.

Examinând hotărârea contestată, în raport cu motivele invocate, instanța de fond a reținut că nu există nelămuriri cu privire la executarea sentinței penale nr. 292/F din 27 octombrie 2014 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, amânarea predării persoanei condamnate până la punerea în libertate a acesteia ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen dispunându-se în temeiul art. 112 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.

Astfel, potrivit dispozițiilor legale menționate ,,în situația în care persoana extrădată este cercetată penal de către autoritățile judiciare române, predarea acesteia se amână până la soluționarea definitivă a cauzei. În caz de condamnare cu executarea în regim de detenție a pedepsei, predarea se amână până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen”.

Așadar, în baza art. 597 C. proc. pen., Curtea de Apel a respins, ca nefondată, contestația formulată de persoana condamnată A.

Împotriva sentinței penale nr. 60/F din 29 martie 2017 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, a formulat contestație condamnatul A., solicitând admiterea acesteia, cu precizarea că execută o pedeapsă de 3 ani și 8 luni, că îndeplinește condițiile pentru a se dispune liberarea sa condiționată și că nu există niciun motiv pentru amânarea predării sale către autoritățile spaniole.

A mai susținut că prin sentința contestată i s-a respins beneficiul de a fi transferat în Spania în vederea contestării sentinței pronunțate în această țară, iar pe parcursul judecății s-a făcut dovada faptului că familia sa este în Spania și că nu mai are pe nimeni în România, precum și a faptului că s-ar afla sub beneficiul liberării condiționate, astfel că amânarea de predare nu se mai justifică.

Contestația formulată de condamnatul A. este nefondată pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Potrivit art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., „contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.”

Analizând sentința contestată prin prisma motivelor de contestație invocate de condamnat, respectiv faptul că i s-a respins beneficiul de a fi transferat în Spania în vederea contestării sentinței pronunțate în această țară, iar pe parcursul judecății s-a făcut dovada faptului că familia sa este în Spania, precum și a faptului că s-ar afla sub beneficiul liberării condiționate, astfel că amânarea de predare nu se mai justifică, Înalta Curte constată că acestea nu se circumscriu dispozițiilor legale anterior citate.

Înalta Curte, verificând sentința nr. 292/F din 27 octombrie 2014 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2014, constată că, așa după cum era reținut și în dispozitivul hotărârii, s-a dispus amânarea predării persoanei solicitate către autoritățile spaniole până la soluționarea definitivă a cauzei în care aceasta este cercetată penal de către autoritățile judiciare române, potrivit dispozițiilor art. 112 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.

În conformitate cu prevederile art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, cu modificările ulterioare, „în situația în care persoana extrădată este cercetată penal de către autoritățile judiciare române, predarea acesteia se amână până la soluționarea definitivă a cauzei. În caz de condamnare cu executarea în regim de detenție a pedepsei, predarea se amână până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen.”

În considerentele hotărârii prin care s-a dispus amânarea predării (pag. 2, fila 37 Dosar x/2/2014 Curtea de Apel București, secția a II-a penală) se află menționat faptul că „persoana solicitată A. a fost identificată în Arestul Inspectoratului de Poliție al Județului Giurgiu, fiind arestat preventiv pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie și lipsire de libertate, măsura expirând la data de 01 noiembrie 2014.”

Pe cale de consecință, Înalta Curte constată că în cauză nu este incidentă situația prevăzută de dispozițiile art. 598 lit. c) C. proc. pen., respectiv că nu există nelămuriri cu privire la executarea sentinței penale nr. 292/F din 27 octombrie 2014 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, în contextul în care amânarea predării persoanei condamnate s-a dispus potrivit dispozițiilor art. 112 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.

Așa fiind, pentru toate considerentele anterior expuse,

contestația formulată de condamnatul A., nefiind fondată, va fi respinsă.

Văzând și disp. art. 275 alin. (2) și 6 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul A. împotriva sentinței penale nr. 60/F din 29 martie 2017 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2017 (nr. x/2017).

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 130 lei, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 29 iunie 2017.