ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 802/2021

Deliberând asupra cauzei de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 118/F din data de 25.06.2021, Curtea de Apel București, secția a II-a Penală, în baza art. 597 alin. (7) din C. proc. pen. rap. la art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., a respins, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul A. împotriva sentinței penale nr. 91/F/17.05.2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală în dosar nr. x/2018.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a fost obligat contestatorul - condamnat la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen. onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, a fost avansat din fondurile MJ și a rămas în sarcina statului.

Pentru a se pronunța în acest sens, Curtea de Apel București a reținut următoarele:

La data de 29.04.2021, pe rolul Tribunalului Giurgiu, secția Penală s-a înregistrat, sub nr. x/2021, cererea formulată de petentul condamnat A., ce are ca obiect intervenirea unei legi penale noi.

În susținerea cererii sale, petentul a solicitat să i se admită prezenta cerere de înlăturare sau modificare a pedepsei pentru infracțiunea de trafic de persoane, întrucât apreciază că această faptă nu a fost săvârșită cu vinovăția cerută de lege, el nu a beneficiat de dreptul la un proces echitabil, prevăzut de legile interne și ale Curții Europene a Drepturilor Omului, iar regula specialității prevăzută de Legea nr. 302/2004 a fost încălcată de către statul spaniol.

Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 595 din Codul ce procedură penală.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a constatat că petentul se află în executarea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 157/26.06.2018 emis de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală, urmare a Sentinței penale nr. 91F din 17.05.2018, pronunțată în dosarul nr. x/2018 al Curții de Apel București, secția a II-a Penală.

La termenul de judecată din data de 14.10.2020 instanța a pus în discuția părților calificarea cererii și a reținut că cererea petentului condamnat se circumscrie dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen.

Instanța a constatat că petentul condamnat A., în prezent deținut în Penitenciarul Giurgiu, se află în executarea pedepsei 4.561 zile închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, cu scopul exploatării sexuale, prev. de art. 177 bis. alin. (1) b) din C. pen. Spaniol, în concurs ideal cu infracțiunea de prostituție, prev. de art. 210 alin. (1) lit. a) din C. pen. și viol, prev. de art. 218 alin. (1) din C. pen., cu aplic. art. 39 din C. pen., potrivit mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. x/2018 din 26.06.2018, emis în baza sentinței penale nr. 91/F din 17.05.2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală, definitivă prin neapelare la data de 12.06.2018, de recunoaștere a Sentinței penale nr. 770/2016 din data de 2.12.2016 pronunțată de Audiența Provincială din Valencia, secția a 4-a, definitivă la data de 4.09.2017.

Instanța, având în vedere motivele de contestație invocate, a recalificat cererea contestatorului A., ca fiind o contestație la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., deoarece contestatorul invocă nelămuriri în legătură cu hotărârea penală de recunoaștere.

În drept, a reținut că potrivit art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., în cazul prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., contestația se face, după caz, la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută. Astfel, având în vedere că petentul condamnat a invocat nelămuriri cu privire la hotărârea penală de recunoaștere a condamnării din străinătate, a apreciat că este competentă să soluționeze prezenta contestație la executare Curtea de Apel București.

Față de aceste considerente, Tribunalul Giurgiu, prin Sentința penală nr. 183 din 25.05.2021 pronunțată în dosarul nr. x/2021, a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Giurgiu, invocată de Ministerul Public și, în baza art. 50 din C. proc. pen., rap. la art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., a declinat competența de soluționare a contestației la executare formulată de contestatorul A., deținut în Penitenciarul Giurgiu, în favoarea Curții de Apel București.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 313 RON s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Astfel, cauza a fost înaintată Curții de Apel București fiind înregistrată pe rolul secției a II-a Penale, la data de 8.06.2021, sub nr. x/2021.

În ședința publică din data de 25.06.2021, contestatorul condamnat, asistat de apărător din oficiu, a solicitat schimbarea sentinței atacate, având în vedere că, la momentul în care a fost recunoscută această sentință a autorităților spaniole, în România, au fost transpuse greșit infracțiunile săvârșite pe teritoriul spaniol. În acest sens, a precizat că ar fi fost modificate, prin legea nouă, elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane și dezincriminate, în România, raportat la modalitatea de săvârșire a faptelor prevăzute de legea penală. Prin urmare, inculpatul a solicitat înlăturarea infracțiunii de trafic de persoane din sentința atacată și modificarea pedepsei.

Reprezentantul Ministerului Public a solicitat respingerea contestației la executare formulată, prin raportare la actele dosarului și la motivele de contestație expuse, precizând că de la data recunoașterii respectivei sentințe penale în anul 2018 au fost formulate 12 contestații la executare, deși condamnatul, în momentul în care a fost adus în România, a precizat că nu declară apel.

Referitor la motivele invocate, a arătat că acestea nu pot fi clarificate printr-o sentință de lămurire a dispozitivului, având în vedere că soluția dată în respectivul dosar este clară și analizată pertinent, raportat la corespondența dintre legislația internă și legislația spaniolă. A apreciat că mandatul de executare al pedepsei poate fi executat, în continuare, așa cum s-a dispus prin Sentința nr. 91/F/17.05.2018.

Analizând actele dosarului, precum și motivele invocate în contestația formulată de persoana condamnată A., Curtea a reținut următoarele:

Potrivit art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face atunci când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.

În cauza de față s-a constatat, însă, că nu există nicio nelămurire cu privire la dispozitivul Sentinței penale nr. 91/F/17.05.2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală în dosarul nr. x/2018.

Raportat la prevederile legale expuse s-a constatat că întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane, inclusiv din perspectiva existenței vinovăției, pentru comiterea căreia contestatorul a fost condamnat prin Sentința penală nr. 770/2016 din data de 2.12.2016 pronunțată de Audiența Provincială din Valencia, secția a 4-a, definitivă la data de 4.09.2017, recunoscută prin Sentința penală nr. 91/F/17.05.2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală, definitivă prin neapelare la data de 12.06.2018, nu constituie aspecte care să poată fi "lămurite" în cadrul unei contestații la executare, ci pot fi invocate exclusiv prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege, respectiv cea apelului, pe care contestatorul a înțeles să nu îl formuleze la momentul la care i-a fost comunicată sentința penală de recunoaștere pronunțată de Curtea de Apel București, conform înscrisului de la dosar nr. x/2018.

S-a reținut și faptul că persoana condamnată A. a exercitat mai multe căi de atac împotriva pedepsei a cărei executare s-a dispus prin sentința penală a cărei lămurire face obiectul prezentei cauze, cum sunt:

Prin Sentința penală nr. 1887 din 10.12.2019 pronunțată de Tribunalul București, secția I Penală în dosar nr. x/2019, definitivă prin Decizia penală nr. 11/CO din 17.01.2010 a Curții de Apel București, secția a II-a Penală, s-a dispus respingerea contestației la executare formulată de condamnatul A. prin care s-a solicitat descontopirea pedepsei de 4561 zile închisoare pronunțată de autoritățile judiciare spaniole și recunoscută de instanța română și înlocuirea cumulului aritmetic cu regulile din C. pen. român referitoare la concursul de infracțiuni.

Prin Sentința penală nr. 602 din data de 18.06.2020 pronunțată de Tribunalul București, secția I Penală în dosarul nr. x/2020 definitivă prin Decizia penală nr. 229 din 22.07.2020 a Curții de Apel București, secția a II-a Penală a fost respinsă, ca nefondată, contestația la executare formulată de contestatorul A. prin care acesta a solicitat să se constate că autoritățile judiciare spaniole au încălcat regula specialității prin pronunțarea unei soluții de condamnare în ceea ce privește traficul de persoane.

Prin Sentința penală nr. 192/F/02.10.2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală în dosar nr. x/2020 a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de petentul A. împotriva Sentinței penale nr. 91/F din 17.05.2018 a Curții de Apel București, secția a II-a Penală prin care s-a invocat faptul că prin sentința anterior menționată a fost recunoscută condamnarea la o pedeapsă de 12 ani 6 luni și 1 zi închisoare ce i-a fost aplicată de Tribunalul Provincial din Valencia pentru infracțiunile de agresiune și trafic de persoane, deși la momentul predării de către autoritățile române către cele spaniole în executarea unui mandat european de arestare, arătase că nu renunță la regula specialității. A susținut contestatorul că infracțiunea de trafic de persoane pentru a cărei săvârșire a fost condamnat de către instanțele spaniole nu figura în mandatul european de arestare, astfel că intra sub regula specialității. Acesta a mai arătat că la momentul recunoașterii hotărârii de condamnare, Curtea de Apel București nu a observat acest lucru, astfel că se impune anularea sentinței atacate și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii, care să nu includă și pedeapsa aplicată de autoritățile spaniole pentru infracțiunea de trafic de persoane.

Prin Sentința penală nr. 193/F din 2.10.2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală în dosar nr. x/2020 a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de petentul A. prin care acesta a arătat că la data de 3.11.2015 a fost arestat pe teritoriul României în baza unui mandat european de arestare, emis de autoritățile judiciare din Spania, care făcea referire la trei infracțiuni, o infracțiune de agresiune sexuală, una de sechestrare de persoane și o infracțiune de proxenetism. Revizuentul a mai arătat că, la data de 13.11.2015 a fost trimis în Spania pentru a fi judecat, în baza Legii nr. 302/2004, beneficiind de regula specialității din aceeași lege. În anul 2016, a fost judecat de către Audiencia Provincial din Valencia, Spania, unde, printre alte infracțiuni care i s-au adăugat pentru a fi judecat, i s-a adăugat și infracțiunea de trafic de persoane, infracțiune la care a fost condamnat la o pedeapsă de 6 ani 6 luni și o zi. A apreciat că această pedeapsă este una abuzivă, contrară legii, deoarece nu a fost o infracțiune care să motiveze mandatul european de arestare, așa cum prevede Legea nr. 302/2004 la regula specialității. Acesta a arătat că, dacă traficul de persoane ar fi fost la mandatul european de arestare, în baza Legii nr. 302/2004, ar fi făcut obiectul unei judecăți și în România, deoarece presupusul trafic de persoane a început din România, din orașul Turnu Măgurele, iar, în baza art. 8 din C. pen. și în baza Legii nr. 302/2004, această infracțiune ar fi putut fi judecată în România de către instanța competentă. A apreciat că menținerea acestei pedepse de 6 ani 6 luni și o zi ar fi o încălcare a art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1), art. 19 alin. (2), art. 20, 21 și 24 din Constituția României și a art. 3, 5, 6, 7, 13, 14 și 17 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Revizuentul a arătat că aceste hotărâri nu se pot concilia, deoarece traficul de persoane nu figura în mandatul european de arestare și predare, însă a fost condamnat pentru această infracțiune, pe care o execută. În opinia sa, pentru a putea beneficia de art. 6 din Convenția Europeană pentru Drepturilor Omului, Spania, în baza Legii nr. 302/2004, ar fi trebuit să ceară autorizația României pentru a putea judeca și pentru alte fapte, ceea ce au omis, iar, dacă România și-ar fi dat acordul, în baza aceleiași legi, se puteau forma comisii rogatorii și echipe comune de anchetă, pentru a se stabili dacă infracțiunea de trafic de persoane a existat, dar Spania a omis și acest lucru. Conchizând, a solicitat admiterea cererii de revizuire formulate și, în baza legilor menționate, să îi fie scoasă pedeapsa pentru trafic de persoane, sau să se dispună rejudecarea acesteia, pentru a i se stabili vinovăția.

În dosarul nr. x/2021 Tribunalul Giurgiu, prin Sentința penală nr. 165 din 11.05.2021 a luat act de retragerea cererii formulate de petentul - condamnat A., împotriva acestei soluții petentul formulând contestație.

În dosarul nr. x/2021 Tribunalul Giurgiu, prin Sentința penală nr. 190 din 28.05.2021 a dispus, în baza art. 595 din C. proc. pen., a respins, ca neîntemeiată, cererea de aplicare a legii penale mai favorabile formulată de petentul - condamnat A. în care acesta a solicitat aplicarea dispozițiilor referitoare la recursul compensatoriu pentru perioada în care acesta a fost încarcerat în Spania, împotriva acestei soluții petentul formulând contestație.

În dosarul nr. x/2021 Tribunalul Giurgiu, prin Sentința penală nr. 206 din 9.06.2021 a dispus respingerea, ca nefondată, a contestației la executare formulată de petentul - condamnat A. în care acesta a solicitat modificarea pedepselor și contopirea celor două pedepse de 6 ani, 6 luni și 1 zi și a pedepsei de 6 ani, într-o pedeapsă de 8 ani, 6 luni și 1 zi, împotriva acestei soluții petentul formulând contestație.

În dosarul nr. x/2020 Tribunalul Giurgiu, prin Sentința penală nr. 164 din 11.05.2021 a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Giurgiu și în temeiul art. 598 alin. (2) din C. proc. pen. rap. la art. 50 din C. proc. pen. a declinat competența de soluționare a contestației la executare formulată de contestatorul A. în favoarea Curții de Apel București.

Pe fondul cererii care face obiectul prezentei cauze, Curtea a constatat că criticile formulate de contestator sunt nefondate, așa cum s-a reținut și în considerentele Sentinței penale nr. 241/F din 11.12.2020 prin care Curtea de Apel București a respins, ca nefondată, contestația la executare formulată de contestatorul A. împotriva sentinței penale nr. 91/F/17.05.2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală în dosar nr. x/2018, reținând că, deși acesta a susținut că predarea sa către autoritățile spaniole nu s-a efectuat și cu privire la infracțiunea de trafic de persoane, în cuprinsul Sentinței penale. nr. 187/4.11.2015 a Curții de Apel București, secția I Penală s-a făcut referire expres la disp. art. 96 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 302/2004, care se refereau la acel moment la traficul de persoane, iar predarea contestatorului s-a realizat pentru infracțiunile de trafic de persoane, lipsire de libertate în mod ilegal și viol. Mai mult decât atât, situația de fapt prezentată în cuprinsul mandatului european de arestare este cvasi-identică cu cea reținută în hotărârea de condamnare astfel încât se poate aprecia că autoritățile spaniole au respectat regula specialității. În același sens, se reține că încălcarea dispozițiilor referitoare la respectarea regulii specialității poate fi invocată numai în fața autorităților judiciare spaniole care au judecat faptele pentru care s-a dispus predarea numitului A. în baza mandatului european de arestare. S-a reținut și faptul că încălcarea drepturilor conferite de regula specialității nu poate conduce la anularea de către o instanță română a unei hotărâri de condamnare pronunțată de autoritățile judiciare străine. De asemenea, s-a apreciat că în ceea ce privește Sentința penală nr. 91/F/17.05.2018 se reține că în cadrul procedurii de recunoaștere Curtea de Apel București nu putea dispune încetarea procesului penal pentru vreuna din infracțiunile judecate de autoritățile judiciare spaniole.

Împotriva acestei sentințe penale persoana condamnată nu a formulat contestație.

Mai mult decât atât, Curtea a reținut că în procedura de recunoaștere a hotărârii judecătorești străine, instanța română procedează la adaptarea pedepsei rezultante aplicate de instanța străină în cazul unui concurs de infracțiuni, în situația în care aceasta depășește totalul pedepselor stabilite pentru infracțiuni concurente sau limita maximă generală a pedepsei închisorii admisă de legea penală română, ceea ce nu este cazul în situația contestatorului A., așa cum s-a arătat în mod expres în Sentința penală nr. 91/F din 17.05.2018 și astfel aceste aspecte nu necesită lămuriri, cu atât mai mult cu cât conform Deciziei nr. 23 din 12 octombrie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite în soluționarea unui recurs în interesul legii, în soluționarea unei cereri având ca obiect conversiunea condamnării, instanța trebuie să observe dacă felul pedepsei aplicate pentru concursul de infracțiuni sau durata acesteia este incompatibilă cu legislația română, fără a putea înlocui modalitatea de stabilire a pedepsei rezultante pe calea cumulului aritmetic, dispusă prin hotărârea statului de condamnare, cu aceea a cumulului juridic prevăzută de C. pen. român.

Așa fiind, Curtea, în baza art. 597 alin. (7) din C. proc. pen., rap. la art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., a respins, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 91/F/17.05.2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală în dosar nr. x/2018.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. a fost obligat contestatorul - condamnat la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei sentințe a formulat contestație persoana condamnată A., solicitând admiterea contestației, desființarea hotărârii atacate și, pe cale de consecință, instanța să dispună desființarea sentinței atacate și rejudecând pe fond, schimbarea Sentinței penale nr. 91/F/17.05.2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală în dosar nr. x/2018, având în vedere că, la momentul în care a fost recunoscută sentința autorităților spaniole, în România, au fost transpuse greșit infracțiunile săvârșite pe teritoriul spaniol. În acest sens precizează că ar fi fost modificate, prin legea nouă, elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane și dezincriminate, în România, raportat la modalitatea de săvârșire a faptelor prevăzute de legea penală.

Astfel, în opinia condamnatului, există o împiedicare cu privire la hotărârea care se execută, considerând că se impune înlăturarea infracțiunii de trafic de persoane din sentința atacată și modificarea pedepsei.

Evaluând contestația la executare formulată de persoana condamnată A., Înalta Curte constată următoarele:

Constituind un mijloc procesual de rezolvare a incidentelor ivite în cursul executării hotărârii, prin contestația la executare nu se pot pune în discuție legalitatea și temeinicia hotărârii penale definitive în baza căreia se face executarea, ci exclusiv nelegalitatea ce ar rezulta din punerea în executare a acesteia.

Ca urmare, nelămurirea cu privire la hotărârea ce se execută - caz de contestație la executare prevăzut de teza I a art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., invocat în cauză de către contestator, trebuie să vizeze limitele în care se execută hotărârea contestată, iar nu însăși valabilitatea acesteia în privința soluției pe care o conține, care a intrat în puterea lucrului judecat.

În acest context, analizând contestația la executare ce face obiectul cauzei de față prin prisma considerațiilor teoretice anterior expuse, Înalta Curte apreciază, contestația formulată de persoana condamnată A., ca fiind nefondată.

În acest sens Înalta Curte consideră că, prin cererea formulată, condamnatul a criticat, în fapt, împrejurarea că au fost încălcate dispozițiile referitoare la respectarea regulii specialității de către autoritățile judiciare spaniole, însă Înalta Curte reține că această critică poate fi invocată numai în fața autorităților judiciare spaniole care au judecat faptele pentru care s-a dispus predarea numitului A. în baza mandatului european de arestare.

Ca urmare, în limitele specifice prezentului demers judiciar, astfel cum au fost arătate anterior, evaluând exclusiv aspectele pentru care Sentința penală nr. 91/F din 17.05.2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală în dosar nr. x/2018, este neclară sub aspectul invocat de contestator, Înalta Curte constată că motivele invocate, nu pot fi circumscrise vreunei nelămuriri cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare, în înțelesul dat acestei sintagme prin dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., întrucât nu reprezintă o împiedicare veritabilă, potrivit dispozițiilor art. 598 lit. c) teza a II-a din C. proc. pen.

Astfel, în deplin acord cu motivarea instanței de fond, se reține că, criticile formulate de contestator sunt nefondate, predarea acestuia de către autoritățile spaniole s-a efectuat și cu privire la infracțiunea de trafic de persoane, în cuprinsul Sentinței penale nr. 187 din 4.11.2015 a Curții de Apel București, secția I Penală s-a făcut referire expres la disp. art. 96 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 302/2004, care se refereau la acel moment la traficul de persoane, iar predarea contestatorului s-a realizat pentru infracțiunile de trafic de persoane, lipsire de libertate în mod ilegal și viol. Mai mult decât atât, situația de fapt prezentată în cuprinsul mandatului european de arestare este cvasi-identică cu cea reținută în hotărârea de condamnare, astfel încât se poate aprecia că autoritățile spaniole au respectat regula specialității.

Totodată, se reține că încălcarea dispozițiilor referitoare la respectarea regulii specialității ar fi putut fi invocată numai în fața autorităților judiciare spaniole care au judecat faptele pentru care s-a dispus predarea numitului A. în baza mandatului european de arestare. Pe de altă parte, se reține și faptul că încălcarea drepturilor conferite de regula specialității nu poate conduce la anularea de către instanță română a unei hotărâri de condamnare pronunțată de autoritățile judiciare străine.

Mai mult decât atât, cu referire la sentința penală nr. 91/F/17.05.2018 se reține că în cadrul procedurii de recunoaștere, Curtea de Apel București nu putea dispune încetarea procesului penal pentru vreuna din infracțiunile judecate de autoritățile judiciare spaniole, sentință care nici nu a fost atacată de către contestator.

Prin urmare,nefiind o veritabilă împiedicare la executare în sensul C. proc. pen. referitor la faza de executare, situația contestatorului condamnat este clară și nu necesită o lămurire a sentinței contestate în sensul invocat de acesta.

Așadar, față de toate aceste aspecte, se apreciază că nu există nicio împiedicare la executare și nici vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută, fiind evident care este pedeapsa și care sunt faptele pentru care a fost emis mandatul.

Soluția este clară și analizată pertinent, raportat la corespondența dintre legislația internă și legislația spaniolă.

Așadar Înalta Curte apreciază că mandatul de executare al pedepsei poate fi executat, în continuare, așa cum s-a dispus prin sentința 91/F/17.05.2018.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana condamnată A. împotriva Sentinței penale nr. 118/F din data de 25.06.2021 a Curții de Apel București, secția II-a Penală.

Față de soluția dispusă, în temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar conform alin. (6) al aceluiași articol, onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul condamnat A. împotriva Sentinței penale nr. 118/F din data de 25.06.2021 a Curții de Apel București, secția a II-a Penală.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 30 septembrie 2021.

GGC - MM