ÎCCJ, decizie (scj.ro #84102)

Transferarea persoanelor condamnate. Condițiile transferării. Art. 129 lit. c) din Legea nr. 302/2004 Cuprins pe materii : Drept procesual penal. Proceduri prevăzute în legi speciale. Transferarea persoanei condamnate Indice alfabetic : Drept procesual penal - transferarea persoanei condamnate - condițiile transferării Legea nr. 302/2004, art. 129 lit. c) În conformitate cu art. 129 lit. c) din Legea nr. 302/2004, transferarea unei persoane condamnate în vederea executării pedepsei poate avea loc, dacă la data primirii cererii de transferare condamnatul mai are de executat cel puțin 6 luni din durata pedepsei.

În cazul în care persoana condamnată are de executat mai multe pedepse cu închisoarea, aplicate prin hotărâri de condamnare diferite, care se execută succesiv, îndeplinirea condiției prevăzute în art. 129 lit. c) din Legea nr. 302/2004 se examinează în raport cu durata totală a pedepselor, iar condiția menționată se consideră îndeplinită, dacă la data primirii cererii de transferare persoana condamnată mai are de executat cel puțin 6 luni din durata totală a acestora, chiar dacă pentru una dintre pedepse condamnatul are de executat mai puțin de 6 luni. I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 3470 din 30 octombrie 2008 La data de 19 martie 2007, la Ministerul Justiției din România a fost primită cererea formulată de Ministerul Justiției al Regatului Spaniei, prin care se solicită transferarea persoanei condamnate S.G.

într-un penitenciar din România pentru executarea pedepsei aplicate de instanțele judecătorești spaniole. Cererea a fost însoțită de hotărârile străine de condamnare, respectiv sentința penală pronunțată în cauza nr. 310/2001 de Judecătoria Penală nr. 3 Malaga, sentința penală nr. 503/2004 a Judecătoriei Penale nr. 5 Malaga și sentința penală nr. 350/2004 a Judecătoriei Penale nr. 9 Malaga. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a înaintat instanței cererea formulată, împreună cu documentele anexate și rezultatul verificărilor efectuate. Prin sentința nr. 212 din 11 octombrie 2007, Curtea de Apel București, Secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a admis sesizarea, a recunoscut hotărârile judecătorești străine și a dispus transferarea persoanei condamnate pentru continuarea executării pedepsei într-un penitenciar din România.

Împotriva hotărârii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția penală, prin decizia nr. 854 din 7 martie 2008, a admis recursul, a casat hotărârea și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, constatând că în mod nelegal instanța de fond nu a menționat în dispozitiv durata pedepsei închisorii ce urmează a fi executată, împrejurare care conduce la imposibilitatea punerii sale în executare, în contextul în care mandatul de executare ce se va emite în cauză, potrivit art. 149 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, trebuie să respecte dispozițiile art. 420 C. proc . pen . Rejudecând, Curtea de Apel București, Secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin sentința nr. 101 din 15 aprilie 2008, a admis sesizarea, a recunoscut hotărârile judecătorești pronunțate în statul de condamnare, respectiv sentința penală pronunțată în cauza nr. 310/2001 de Judecătoria Penală nr. 3 Malaga, sentința penală nr. 503/2004 a Judecătoriei Penale nr. 5 Malaga și sentința penală nr. 350/2004 a Judecătoriei Penale nr. 9 Malaga și a dispus transferarea persoanei condamnate S.G.

într-un penitenciar din România, în vederea executării pedepsei de 2 ani, 4 luni și 15 zile închisoare aplicată prin sentința penală nr. 350/2004 a Judecătoriei Penale nr. 9 Malaga, după executarea pedepsei stabilite prin sentința penală nr. 503/2004 a Judecătoriei Penale nr. 5 Malaga. În ceea ce privește transferarea, s-a apreciat că numai în cazul sentinței penale nr. 350/2004 a Judecătoriei penale nr. 9 Malaga sunt îndeplinite condițiile prevăzute în art. 129 din Legea nr. 302/2004, dispunând transferarea pentru executarea numai a pedepsei aplicate prin această hotărâre.

În cauză, instanța a reținut că nu se poate dispune transferarea pentru executarea pedepsei aplicate prin sentința penală nr. 310/2001 a Judecătoriei penale nr. 3 Malaga, întrucât aceasta a fost executată în totalitate în perioada 19 februarie 2005 - 5 iulie 2006, iar pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 503/2004 a Judecătoriei Penale nr. 5 Malaga se află în curs de executare și până la momentul expirării - 15 august 2008, există un interval de timp mai mic de 6 luni, astfel încât nu este îndeplinită condiția prevăzută în art. 129 lit. c) din Legea nr. 302/2004. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, criticând-o pentru nelegalitate , întrucât instanța trebuia să dispună transferarea persoanei în vederea continuării executării întregii pedepse rezultante date spre executare de statul de condamnare.

Recursul este fondat. În cazul transferării unei persoane condamnate spre România, Convenția europeană asupra transferarii persoanelor condamnate și legea internă au urmat două proceduri alternative de executare, între care statul de executare va trebui să aleagă: continuarea executării imediat sau în baza unei hotărâri judiciare și conversiunea (schimbarea) condamnării, printr-o hotărâre judecătorească. În procedura de continuare a executării reglementată în art. 10 din Convenție și în art. 145 din lege, statul de executare continuă pur și simplu activitatea începută de statul de condamnare, succedându-i în totalitate. Principiul este acela potrivit căruia statul de executare este continuatorul statului de condamnare.

Acesta rezultă mai întâi din art. 10 paragraf 1 din Convenție, care prevede că în caz de continuare a executării, statul de executare este legat de natura juridică și durata sancțiunii așa cum rezultă ele din condamnare. Aceeași dispoziție este reluată și în art. 145 din lege, care stabilește că în cazul în care statul român optează pentru continuarea executării pedepsei aplicate în statul de condamnare, el trebuie să respecte natura juridică și durata pedepsei prevăzute în hotărârea de condamnare. Natura juridică a sancțiunii evocă natura pedepsei impuse atunci când dreptul statului de condamnare se întemeiază pe o diversitate de pedepse. Durata sancțiunii înseamnă că hotărârea de condamnare ce urmează a fi executată în statul de executare are durata condamnării, așa cum a fost fixată de statul de condamnare.

Față de aceste dispoziții legale, în examinarea îndeplinirii condiției transferării prevăzută în art. 129 lit. c) din Legea nr. 302/2004, instanța de fond trebuie să se raporteze la întreaga durată a pedepsei ce se execută în prezent în Regatul Spaniei, astfel cum rezultă aceasta din documentele furnizate de autoritățile judiciare străine, respectiv pedeapsa rezultantă de 6 ani și 2 luni închisoare, în raport cu care trebuie să constate că este îndeplinită condiția legală sus-menționată.

Cererea formulată de autoritatea competentă străină, primită la Ministerul Justiției din România la data de 19 martie 2007, prin care se solicită transferarea condamnatului cetățean român pentru executarea pedepsei aplicate de autoritățile judiciare spaniole, este însoțită de copii certificate traduse ale hotărârilor judecătorești definitive de condamnare, dovezi ale perioadelor de privațiune de libertate deja executate, dispozițiile legale aplicabile și dovada exprimării consimțământului condamnatului. În înscrisul intitulat „transfer de persoană condamnată - date referitoare la condamnat” sunt menționate data liberării definitive (25 decembrie 2010) și datele la care se împlinesc 2/3, respectiv 3/4 din pedeapsă - 8 decembrie 2008 și 13 iunie 2009. Pentru fiecare dintre cele trei hotărâri definitive există fișa de lichidare, întocmită în mod separat.

Din fișele de lichidare a pedepselor, rezultă că pedepsele cu închisoarea se execută succesiv, în perioadele: 19 februarie 2005 - 5 iulie 2006, 6 iulie 2006 - 15 august 2008 și 16 august 2008 - 25 decembrie 2010. Perioadele de timp menționate în fișele de lichidare au fost stabilite prin deducerea duratei arestării preventive aferente fiecărei cauze. Potrivit dispozițiilor art. 129 lit. c) din Legea nr. 302/2004, una dintre condițiile pentru transferare este ca, la data primirii cererii, condamnatul să mai aibă de executat cel puțin 6 luni din durata pedepsei. Această dispoziție legală face referire la ceea ce condamnatul mai are de executat, ceea ce atrage concluzia că în examinarea îndeplinirii acestei condiții trebuie avut în vedere cuantumul pedepsei rezultante stabilită de statul de condamnare, aceasta fiind cea care se execută efectiv.

În raport cu pedeapsa rezultantă de 6 ani și 2 luni, a cărei executare a început la 19 februarie 2005, în cauză este îndeplinită condiția prevăzută în art. 129 lit. c) din Legea nr. 302/2004. Este corectă susținerea recurentului că în raport cu mențiunile celor trei hotărâri judecătorești, prin admiterea cererii de transferarea în vederea executării pedepsei aplicate numai pentru una dintre acestea (a cărei executare nici nu a început) s-a creat o situație defavorabilă persoanei condamnate, fapt ce contravine principiilor instituite în legislația în materie.

Față de aceste considerente, în temeiul art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc . pen ., recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva sentinței penale nr. 101 din 15 aprilie 2008 a fost admis, sentința atacată a fost casată și, rejudecând, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, a recunoscut sentința penală pronunțată în cauza nr. 310/2001 de Judecătoria Penală nr. 3 Malaga, sentința penală nr. 503/2004 a Judecătoriei Penale nr. 5 din Malaga și sentința penală nr. 350/2001 a Judecătoriei Penale nr. 9 din Malaga - Spania. În baza art. 149 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, a dispus transferarea condamnatului S.G.

într-un penitenciar din România, pentru continuarea executării pedepsei rezultante de 6 ani și 2 luni închisoare, dată spre executare acestuia de autoritățile judiciare competente ale statului solicitant, prin hotărârile penale definitive recunoscute.