ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 738/2013

Asupra recursului de față; În baza actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin sentința penală nr. 295/F din 17 iulie 2012, Curtea de Apel București, secția a ll-a penală, a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, a dispus recunoașterea sentinței penale nr. 31/10 din 7 mai 2010 pronunțată de Audiencia Națională - Secția a 4-a penală, definitivă la 8 iunie 2010 privindu-l pe condamnatul M.P. A dispus transferarea condamnatului în România pentru continuarea executării pedepsei totale principale de 6 ani și 1 zi închisoare și 26.000.000 euro amendă și a pedepsei accesorii constând în interzicerea exercitării drepturilor electorale pasive pe durata condamnării, aplicate prin sentința penală susmenționată, în raport și de exigențele legii penale române și de corespondențele pe care pedepsele aplicate le au în legislația românească.

A dedus din această pedeapsă perioada executată de la 31 iulie 2008 la zi. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin rezoluția nr. 3038/ll-5/2011 din 14 iunie 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București a fost sesizată această instanță în vederea recunoașterii sentinței penale nr. 31/10 din 7 mai 2010 pronunțată de Audiencia Națională - Secția a 4-a penală, definitivă la 8 iunie 2010 privindu-l pe condamnatul M. P. Examinând actele și lucrările dosarului, prima instanță a reținut că sesizarea este întemeiată, din înscrisurile existente la dosar rezultând următoarele: Prin sentința penală nr. 31/10 din 7 mai 2010 pronunțată de Audiencia Națională - Secția a 4-a penală, definitivă la 8 iunie 2010, persoana transferabilă M.P.

a fost condamnat la o pedeapsă de 9 ani și 1 zi închisoare și 26.000.000 euro amendă, aplicându-i-se și pedepsea accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor electorale pasive pe durata condamnării. Ulterior, ca urmare a modificării Codului penal spaniol, pedeapsa de 9 ani și 1 zi a fost redusă la 6 ani și 1 zi închisoare (filele 7, 10 dosar). S-a reținut că în perioada mai-iulie 2008 susnumitul, împreună cu alte persoane, constituite într-un grup organizat, a introdus pe teritoriul Spaniei cantitatea de 314,8914 kg heroină. Prima instanță a constatat că sunt îndeplinite condițiile dublei incriminări prevăzută de art. 143 lit. e) din Legea nr. 302/2004 modificată și art. 3 pct. 1 lit. e) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg la 21 martie 1983, faptele care au atras condamnarea inculpatului M.P.

având corespondent în legislația penală română, fiind vorba despre o hotărâre de condamnare definitivă pronunțată împotriva unui cetățean român, la o pedeapsă cu închisoarea pentru fapte care sunt incriminate deopotrivă de legea statului de condamnare și legea statului de executare. Astfel, faptele reținute în sarcina inculpatului de către autoritățile judiciare cehe realizează conținutul constitutiv al infracțiunilor prev. de Legea nr. 143/2000, respectiv art. 64 alin. (1) lit. a) rap. la art. 71 alin. (1) și (2) C. pen., conform certificatului de legislație aplicabilă în cauză. În plus, ambele state sunt de acord asupra acestui transfer, iar această măsură este consimțită și de către persoana condamnată, aspect ce rezultă din înscrisurile existente la dosar (fila 12), iar la data primirii cererii de transferare, susnumitul are de executat mai mult de 6 luni din durata pedepsei finale, potrivit înscrisurilor privind stadiul executării pedepsei.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a avut în vedere că din actele existente la dosar rezultă că modificarea Codului penal spaniol a produs consecințe numai cu privire la pedeapsa principală a închisorii, precum și faptul că prin Decizia nr. 3/2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a stabilit că în cazul în care printr-o hotărâre penală străină s-a dispus atât condamnarea la pedeapsa închisorii, cât și condamnarea la pedeapsa amenzii, instanța de judecată sesizată în scopul recunoașterii hotărârii penale străine de condamnare în integralitatea ei și al transferării persoanei condamnate se pronunță atât cu privire la transferarea persoanei condamnate în vederea executării pedepsei privative de libertate, cât și cu privire la executarea pedepsei amenzii aplicate prin hotărârea penală străină de condamnare, Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs condamnatul M.P.

Analizând actele și lucrările dosarului Înalta Curte constată următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 143 din Legea nr. 304/2004, intitulat "Condițiile transferării": Transferarea unei persoane condamnate in vederea executării pedepsei poate avea loc numai in următoarele condiții: a) condamnatul este resortisant al statului de executare; b) hotărârea este definitiva; c) la data primirii cererii de transferare, condamnatul mai are de executat cel puțin 6 luni din durata pedepsei. În cazuri excepționale, in baza acordului intre statele implicate, transferarea poate avea loc chiar daca partea de pedeapsa ne executata este mai mica de 6 luni; d) transferul este consimțit de către persoana condamnata sau daca, in raport cu vârsta ori cu starea fizica sau mintala a acesteia, unul dintre cele doua state considera necesar, de către reprezentantul persoanei.

Consimțământul nu se cere in cazul evadatului care se refugiază in statul de executare al cărui resortisant este; e) faptele care au atras condamnarea constituie infracțiuni, potrivit legii statului de executare; f) statul de condamnare si statul de executare trebuie sa se pună de acord asupra acestei transferări; in caz contrar, transferarea nu poate avea loc. La termenul din data de astăzi, 28 februarie 2013, prin adresa Ministerului Justiției - Serviciul de cooperare judiciară internațională în materie penală, înaintată de "Către Ministerul Justiției din Spania, s-a comunicat că la data de 29 ianuarie 2013, recurentul condamnat a fost liberat condiționat și prin urmare dosarul se consideră închis.

În aceste condiții, având în vedere cele comunicate de Ministerul Justiției din Spania, potrivit căreia persoana condamnată M.P. a fost liberată condiționat, înalta Curte constată că nu este îndeplinită condiția transferării de la lit. c) a art. 143 din Legea nr. 304/2004, în sensul ca persoana condamnată să mai aibă de executat cel puțin 6 luni din durata pedepsei. În consecință, înalta Curte, în temeiul art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. , va admite recursul declarat de condamnatul persoană transferabilă, va casa sentința penală atacată și, în rejudecare, va respinge sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, privind persoana condamnată M.P. Onorariul pentru apărarea din oficiu, în sumă de 320 lei se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de condamnatul persoană transferabilă M. P. împotriva sentinței penale nr. 295 din 17 iulie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a ll-a Penală, casează sentința penală atacată și, rejudecând: Respinge sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, privind persoana condamnată M.P. Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimatului condamnat persoană transferabilă M.P., în sumă de 320 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 28 februarie 2013.