ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 738/2013

Asupra

recursului

de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 295/F din 17 iulie 2012,

Curtea de Apel București, secția a ll-a penală, a admis sesizarea Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel București, a dispus recunoașterea sentinței penale nr.

31/10 din 7 mai 2010

pronunțată de

Audiencia

Națională - Secția a 4-a

penală, definitivă la 8 iunie

2010

privindu-l pe condamnatul M.P.

A dispus transferarea condamnatului în România

pentru continuarea

executării

pedepsei totale principale de 6 ani și 1 zi închisoare și 26.000.000 euro

amendă și a pedepsei accesorii constând în

interzicerea exercitării drepturilor

electorale pasive pe durata

condamnării, aplicate prin sentința penală susmenționată, în raport și de

exigențele legii penale române și de

corespondențele

pe care pedepsele aplicate le au în legislația românească. A dedus din această

pedeapsă perioada executată de la 31 iulie 2008 la zi.

Pentru a pronunța această sentință, prima

instanță a reținut că prin rezoluția

nr.

3038/ll-5/2011 din 14 iunie 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

București a fost sesizată această instanță în vederea recunoașterii sentinței

penale nr. 31/10 din 7 mai 2010 pronunțată de

Audiencia Națională - Secția a

4-a

penală, definitivă la 8 iunie 2010

privindu-l

pe condamnatul M.

P.

Examinând actele și lucrările dosarului, prima instanță

a reținut că sesizarea

este

întemeiată, din înscrisurile existente la dosar rezultând următoarele:

Prin sentința penală nr. 31/10 din 7 mai 2010

pronunțată de Audiencia

Națională -

Secția a 4-a penală, definitivă la 8 iunie 2010, persoana transferabilă

M.P. a fost condamnat la o pedeapsă de 9 ani și 1

zi închisoare și 26.000.000 euro amendă, aplicându-i-se și pedepsea accesorie

constând în

interzicerea exercitării

drepturilor electorale pasive pe durata condamnării.

Ulterior, ca urmare a modificării Codului penal

spaniol, pedeapsa de 9 ani și 1 zi a fost redusă la 6 ani și 1 zi închisoare (filele

7, 10 dosar).

S-a reținut că în perioada mai-iulie 2008

susnumitul, împreună cu alte

persoane,

constituite într-un grup organizat, a introdus pe teritoriul Spaniei

cantitatea

de 314,8914 kg heroină.

Prima instanță a constatat că sunt îndeplinite

condițiile dublei incriminări

prevăzută

de art. 143 lit. e) din Legea nr. 302/2004 modificată și art. 3 pct. 1 lit. e)

din

Convenția europeană asupra

transferării persoanelor condamnate, adoptată la

Strasbourg la 21 martie 1983, faptele care au atras condamnarea

inculpatului

M.P. având corespondent

în legislația penală română, fiind vorba despre o hotărâre de condamnare

definitivă pronunțată împotriva unui cetățean

român, la o pedeapsă cu

închisoarea pentru fapte care sunt incriminate

deopotrivă de legea statului de condamnare și legea statului de

executare.

Astfel, faptele reținute în sarcina inculpatului

de către autoritățile judiciare

cehe

realizează conținutul constitutiv al infracțiunilor prev. de

Legea nr. 143/2000, respectiv art. 64 alin. (1) lit.

a) rap. la art. 71

alin. (1) și (2) C.

pen., conform certificatului de legislație aplicabilă în cauză.

În plus, ambele state sunt de acord asupra acestui

transfer, iar această

măsură este

consimțită și de către persoana condamnată, aspect ce rezultă din

înscrisurile existente la dosar (fila 12), iar la

data primirii cererii de transferare,

susnumitul

are de executat mai mult de 6 luni din durata pedepsei finale, potrivit

înscrisurilor

privind stadiul executării pedepsei.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță

a avut în vedere că din

actele

existente la dosar rezultă că modificarea Codului penal spaniol a produs

consecințe numai cu privire la pedeapsa principală

a închisorii, precum și faptul că

prin

Decizia nr. 3/2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a stabilit că în

cazul

în care printr-o hotărâre

penală străină s-a dispus atât condamnarea la pedeapsa închisorii, cât și

condamnarea la pedeapsa amenzii, instanța de judecată sesizată

în scopul recunoașterii hotărârii penale străine

de condamnare în integralitatea ei

și

al transferării persoanei condamnate se pronunță atât cu privire la

transferarea

persoanei condamnate în

vederea executării pedepsei privative de libertate, cât și

cu privire la executarea pedepsei amenzii aplicate

prin hotărârea penală străină de

condamnare,

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs

condamnatul M.P.

Analizând actele și lucrările dosarului Înalta

Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 143 din Legea nr. 304/2004,

intitulat "Condițiile

transferării":

Transferarea unei persoane condamnate in vederea

executării pedepsei

poate avea loc numai in următoarele condiții:

a) condamnatul este resortisant al statului de

executare;

b) hotărârea este definitiva;

c)

la

data primirii cererii de transferare, condamnatul mai are de executat cel

puțin 6 luni din durata pedepsei. În cazuri

excepționale, in baza acordului intre

statele implicate, transferarea

poate avea loc chiar daca partea de pedeapsa ne executata este mai mica de 6

luni;

d)

transferul

este consimțit de către persoana condamnata sau daca, in

raport cu vârsta ori cu starea fizica sau mintala

a acesteia, unul dintre cele doua

state

considera necesar, de către reprezentantul persoanei. Consimțământul nu se

cere in cazul evadatului care se refugiază in

statul de executare al cărui resortisant

este;

e)

faptele

care au atras condamnarea constituie infracțiuni, potrivit legii

statului

de executare;

f)

statul

de condamnare si statul de executare trebuie sa se pună de acord asupra acestei

transferări; in caz contrar, transferarea nu poate avea loc.

La termenul din data de astăzi, 28 februarie

2013, prin adresa Ministerului

Justiției

- Serviciul de cooperare judiciară internațională în materie penală,

înaintată de "Către Ministerul Justiției din

Spania, s-a comunicat că la data de 29

ianuarie

2013, recurentul condamnat a fost liberat condiționat și prin urmare

dosarul

se consideră închis.

În aceste condiții, având în vedere cele

comunicate de Ministerul Justiției din

Spania,

potrivit căreia persoana condamnată M.P. a fost liberată

condiționat, înalta Curte constată că nu este

îndeplinită condiția transferării de la lit. c) a art. 143 din Legea nr. 304/2004,

în sensul ca persoana condamnată să mai

aibă de executat cel puțin 6

luni din durata pedepsei.

În consecință, înalta Curte, în temeiul art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen.

,

va admite recursul declarat de condamnatul persoană

transferabilă, va casa sentința penală atacată

și, în rejudecare, va respinge

sesizarea

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, privind persoana

condamnată

M.P.

Onorariul pentru apărarea din oficiu, în sumă de

320 lei se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de

condamnatul persoană

transferabilă M.

P. împotriva

sentinței penale nr. 295 din 17 iulie 2012 pronunțată de Curtea de Apel

București - Secția a ll-a Penală, casează sentința penală atacată și,

rejudecând:

Respinge sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel București,

privind persoana condamnată M.P.

Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a

intimatului condamnat

persoană

transferabilă M.P., în sumă de 320 lei, se va plăti din fondul

Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 28 februarie

2013.