ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 312/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 312/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de față

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 154 din 9

aprilie 2012 Curtea de Apel București, secția a II-a penală a dispus admiterea

sesizării Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, recunoașterea

sentinței penale nr. 147/09 din data de 03 aprilie 2009 pronunțată de Audiencia

Provincială din Lleida prin care condamnatul D.D. a fost condamnat la pedepsele

de 6 ani închisoare și interzicerea exercitării drepturilor electorale pasive

pe durata condamnării și 2 ani închisoare și interzicerea exercitării

drepturilor electorale pasive pe durata condamnării.

A dispus transferarea

condamnatului D.D. fiul lui C. și M., în vederea executării pedepsei de 8 ani

închisoare într-un penitenciar din România.

A dedus din

pedeapsa aplicată perioada executată de la 13 mai 2007 la zi.

Pentru a dispune astfel,

Curtea a reținut că prin sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel București, înregistrată pe rolul instanțe în data de 16 decembrie 2011, în

conformitate cu dispozițiile art. 162 alin. (4) și art. 163 din Legea nr. 302/2004

republicată, s-a solicitat recunoașterea și punerea în executare a sentinței

penale nr. 147/09 din data de 03 aprilie 2009 pronunțată de Audiencia

Provincială din Lleida, rămasă definitivă la data de 18 noiembrie 2009 privind

pe persoana condamnată D.D. și transferarea acestuia într-un penitenciar din

România pentru continuarea executării pedepsei.

Prin adresa

din 31 octombrie 2011 Ministerul Justiției - Direcția Drept Internațional și

Cooperare Judiciară a transmis, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 302/2004

republicată, cererea de transfer a persoanei condamnare D.D. (în prezent

deținut în Penitenciarul Quatre Camins din Regatul Spaniei), cetățean român, în

vederea continuării executării pedepsei de 8 ani închisoare într-un penitenciar

din România, pedeapsă ce i-a fost aplicată de instanțele din Regatul Spaniei.

La dosar au

fost depuse mai multe înscrisuri și anume cererea formulată de autoritățile

spaniole care a fost însoțită de documentele prev. de art. 6 pct. 2 din Convenția

europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg la

21 martie 1983, respectiv copia certificată pentru conformitate de pe hotărârea

de condamnare, de pe dispozițiile legale aplicabile, indicarea duratei

condamnării deja executate, declarația prin care persoana condamnată a

consimțit la transferarea într-un penitenciar din România în vederea

continuării executării pedepsei.

În urma

verificărilor, Ministerul Administrației și Internelor - Direcția pentru

Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date a comunicat prin adresa

din data de 29 noiembrie 2011 că numitul D.D., este fiul lui C. și M.,

eliberată de către B.E.I.P. Ploiești la data de 07 noiembrie 2001.

Din adresa din

data de 21 noiembrie 2011 a Ministerului de Interne - Direcția generală de

Pașapoarte a rezultat că numitul D.D. este titular al pașaportului, eliberat de

Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea și Evidența Pașapoartelor Simple

al județului Prahova la data de 25 august 2005. S-a constatat că este

îndeplinită astfel condiția prev. de art. 3 lit. a) din Convenția europeană

asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg și art. 143 lit.

a) din Legea nr. 302/2004 republicată.

Din

informațiile și documentele comunicate de statul de condamnare în aplicarea

Convenției europene asupra transferării persoanelor condamnate adoptate la

Strasbourg în anul 1983, a rezultat că prin sentința penală nr. 147/09 din data

de 03 aprilie 2009 pronunțată de Audiencia Provincială din Lleida, numitul D.D.

a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 8 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunilor de tentativă de crimă, tâlhărie prin întrebuințarea

de violențe și uz de arme prev. de art. 138, art. 16, art. 66, art. 242 C. pen.

spaniol; sentința penală a rămas definitivă la data de 18 noiembrie 2009.

În consecință,

s-a constatat îndeplinită condiția prev. de art. 3 lit. b) din Convenția

europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg și

art. 143 lit. b) din Legea nr. 302/2004 republicată.

Din actele și

lucrările dosarului, a rezultat că numitul D.D. a fost arestat preventiv la

data de 13 mai 2007 până la data de 21 octombrie 2009, iar durata condamnării

se împlinește la data de 10 mai 2015, astfel este îndeplinită condiția prev. de

art. 3 lit. c) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor

condamnate, adoptată la Strasbourg și art. 143 lit. c) din Legea nr. 302/2004

republicată.

Prin hotărârea

de condamnare s-a reținut că persoana condamnată, la data de 13 mai 2007, în

complicitate cu numiții D.M. și C.D., s-au îndreptat spre o întreprindere cu

intenția de a sustrage cablu de cupru. În momentul în care se aflau în incintă,

au fost suiprinși de agenții de pază, moment în care D.D. a împins pe unul

dintre cei menționați, iar cân acesta se afla căzut la pământ l-au lovit cu

pumnii și picioarele la nivelul corpului provocându-i mai multe leziuni. În

continuare, paznicul a fost târât pe un teren viran unde a fost imobilizat prin

legare de mâini și de picioare. În această situație, victima a fost strânsă de

gât cu o cravată, pierzându-și cunoștința, moment în care a sunat alarma

întreprinderii, iar D.D. și complicii săi au fugit, fiind reținuți ulterior pe

autostradă în timp ce se îndreptau spre Barcelona.

Examinând materialul

cauzei, s-a constatat că este îndeplinită condiția dublei incriminări prev. de art.

143 lit. e) din Legea nr. 302/2004 republicată și art. 3 pct. 1 lit. e) din

Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la

Strasbourg, fapta reținută în sarcina persoanei condamnate D.D. având

corespondent în legislația penală română, realizând conținutul constitutiv al

infracțiunilor aflate în concurs: tentativă la omor deosebit de grav, prev. de art.

20 C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. f), h); art. 176 alin. (1) lit.

d) C. pen. - pedepsită cu închisoarea de la 15 la 25 ani; tentativă la tâlhărie

prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 211 alin. (2) lit. b), alin. (2)

1

lit. a), b), e) C. pen., pedepsită cu închisoarea de la 7 la 20 ani, cu

aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Prin cererea

formulată la data de 20 octombrie 2011, numitul D.D. și-a exprimat acordul

asupra transferării sale într-un penitenciar din România în vederea continuării

executării pedepsei, fiind astfel îndeplinită condiția prev. de art. 143 lit.

d) din Legea nr. 302/2004 republicată. Din ancheta socială a reieșit că numitul

D.D. este tatăl a opt copii care locuiesc în comuna Băcești, județul Vaslui.

Față de

împrejurarea că din actele comunicate de către autoritățile spaniole apăreau

unele neconcordanțe privind numele condamnatului, în sentința de condamnare

numele acestuia fiind trecut C.D.D., iar în fișa de executare fiind trecute

alte date de stare civilă, Curtea a solicitat lămuriri suplimentare

autorităților statului de condamnare.

În relațiile trimise

Curții, autoritatea centrală a statului de condamnare a arătat că există

identitate de persoană, persoana condamnată fiind aceeași cu cea care figurează

în evidențele autorităților române.

Curtea a apreciat că în

fișa privind executarea pedepselor, cu privire la datele de stare civilă ale

persoanei condamnate, s-a strecurat o eroare materială, datele de stare civilă

trecute în dreptul condamnatului D.D. fiind cele ale co-condamnatului D.M.

Din analiza

actelor dosarului, Curtea a constatat îndeplinirea condițiilor pentru

recunoaștere prevăzute de art. 131 și condițiilor pentru transfer prevăzute de art.

143 din Legea nr. 302/2004 republicată astfel, a avut în vedere că România și-a

asumat printr-un tratat internațional la care este parte obligația

recunoașterii hotărârii penale pronunțate în străinătate (Convenția europeană a

transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg la 21 martie 1983

fiind ratificată prin Legea nr. 76 din 12 iulie 1996), persoanei condamnate i-a

fost respectat dreptul la un proces echitabil, pedeapsa aplicată nu a fost

pronunțată pentru o infracțiune politică sau militară, hotărârea pronunțată în

străinătate respectă ordinea publică a statului român și produce efecte

juridice în România, de asemenea, nu există date cu privire la pronunțarea unei

hotărâri de condamnare pentru aceleași fapte a persoanei condamnate în România

sau într-un alt stat, care a fost recunoscută în România, Curtea a dispus

recunoașterea sentinței penale nr. 147/09 din data de 03 aprilie 2009

pronunțată de Audiencia Provincială din Lleida prin care condamnatul D.D. a

fost condamnat la pedepsele de 6 ani închisoare și interzicerea exercitării

drepturilor electorale pasive pe durata condamnării și 2 ani închisoare și

interzicerea exercitării drepturilor electorale pasive pe durata condamnării.

De asemenea,

Curtea a constatat că persoana condamnată este cetățean român, hotărârea

pronunțată în străinătate este definitivă, la data primirii cererii de

transfer, condamnatul avea de executat mai mult de 6 luni din durata pedepsei,

acesta a consimțit să fie transferat pentru executarea restului de pedeapsă

într-un penitenciar din România, iar fapta care a atras condamnarea constituie

infracțiune potrivit legii române și a dispus transferul persoanei condamnate

în vederea executării pedepsei rezultante de 8 ani închisoare. Întrucât condamnatul

a fost arestat în perioada 13 mai 2007 - 21 octombrie 2009 și a început

executarea pedepsei din 22 octombrie 2009, Curtea, în baza art. 15 din Legea nr.

302/2004 republic, a dedus perioada executată până în acest moment, de la 13

mai 2007 la zi.

Curtea nu s-a

pronunțat însă prin dispozitivul hotărârii asupra pedepsei accesorii privind

interzicerea drepturilor electorale pe perioada executării pedepsei principale,

motiv pentru care prin încheierea de ședință din data de 11 aprilie 2012, în

baza art. 195-196 C. proc. pen.,a dispus îndreptarea erorii materiale

strecurate în minuta și dispozitivul sentinței penale nr. 154 din 09 aprilie 2012

în sensul de a se insera mențiunea „Dispune transferarea condamnatului D.D. (fiul

lui C. și M.) în vederea executării pedepsei de 8 ani închisoare într-un

penitenciar din România și a pedepsei accesorii constând în interzicerea exercitării

drepturilor electorale pasive pe durata condamnării".

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs Ministerul Public, pentru motivele învederate în

partea introductivă, respectiv:

I.

Nelegalitatea încheierii de îndreptare de eroare materială din data de 11

aprilie 2012 prin care s-a dispus transferul în vederea executării și a

pedepsei accesorii;

Il. Omisiunea

instanței de a dispune, prin sentință, transferul și în vederea executării

pedepsei accesorii a interzicerii dreptului prevăzut de art. 64 lit. a) teza a

II-a C. pen.

Înalta Curte,

analizând hotărârea din perspectiva motivelor invocate și, din oficiu, sub

toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 385

6

alin. (3) C.

proc. pen., apreciază recursul ca fiind fondat, pentru următoarele considerente:

Prima instanță în mos

riguros a apreciat ca fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 din

Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internațională în materie

penală, astfel cum aceasta a fost modificată prin Legea nr. 224/2006, respectiv:

- condamnatul D.D. este

cetățean român conform relațiilor obținute de la Ministerul Administrației și

Internelor (f. 7);

- hotărârea

pusă în executare a rămas definitivă, conform datelor furnizate de autoritățile

judiciare spaniole, la data de 18 noiembrie 2009;

- la data examinării

cererii de transferare, în fond, condamnatul mai avea de executat, până la 10 mai

2015, (f. 29, 45) din pedeapsa aplicată de 8 ani închisoare. Pedeapsa s-a

executat cu începere de la data de 13 mai 2007 (f. 31, 45). Data eliberării

anticipate, la executarea a două treimi din pedeapsă este 9 septembrie 2012,

iar data eliberării anticipate, la executarea a trei pătrimi din pedeapsă este

10 mai 2013.

- condamnatul

și-a exprimat consimțământul în vederea transferării într-un penitenciar din

România, declarația sa fiind atașată la dosar (fila 10, 312).

-

infracțiunile cercetate au

corespondent în legislația penală română în fapta de tentativă la infracțiunea

de omor prevăzută de art. 174-175 alin. (1) lit. f) și h) - 176 alin. (1) lit.

d) C. pen. român, ce este pedepsită cu închisoarea de la 15 la 25 ani și

interzicerea unor drepturi di cele enumerate la art 64 C. pen., printre care și

dreptul de a alege și a fi ales în autorități publice sau în funcții elective

publice și fapta de tentativă la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art 211

alin. (2) lit. b), alin. (2)

1

lit. a), b), e) C. pen., ce este

pedepsită cu închisoarea de la 7 la 20 ani închisoare;

-

statul de condamnare și statul de

executare cooperează în vederea efectuării acestei transferări.

În urma

transferării într-un penitenciar din România, inculpatul urmează să continue

executarea pedepsei principale aplicate de 8 ani închisoare, dar și a pedepsei

accersorii a înterzicerii dreptului de sufragiu pasiv respectiv a dreptului de

a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice.

Ca urmare, constatând ca

fiind întrunite exigențele art. 143, 157, 158, 162 și 152 din același act

normativ, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va

admite recursul declarat, va recunoaște și dispoziția privind interzicerea

exercitării drepturilor electorale pasive prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a C.

pen. pe durata condamnării, aplicată intimatului condamnat persoană

transferabilă D.D. prin sentința penală nr. 147 din 3 aprilie 2009, pronunțată

de Audiencia Provincială din Lleida și va dispune transferul condamnatului în

vederea executării și a acestei pedepse într-un penitenciar din România.

Onorariul avocatului din

oficiu, în sumă de 320 lei, se va suporta din fondul Ministerului Justiției,

conform dispozițiilor art. 189 alin. (1) și art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

București

împotriva sentinței

penale nr. 154/ F din 09 aprilie 2012 a Curții de Apel București, secția Il-a penală,

privind pe intimatul condamnat persoană transferabilă D.D.

Casează în

totalitate încheierea de îndreptare de eroare materială din data de 11 aprilie

2012 și în parte sentința atacată și rejudecând în fond:

Recunoaște și

dispoziția privind interzicerea exercitării dreptului prev. de art. 64 lit. a)

teza a Il-a C. pen. pe durata condamnării, aplicată intimatului condamnat

persoană transferabilă D.D. prin sentința penală nr. 147 din 3 aprilie 2009,

pronunțată de Audiencia Provincială din Lleida și dispune transferul

condamnatului în vederea executării și a acestei pedepse într-un penitenciar

din România.

Menține restul dispozițiilor

din sentința recurată.

Onorariul

cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul condamnat persoană

transferabilă, în sumă de 320 lei, se va suporta din fondul Ministerului

Justiției.

Cheltuielile

judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel București rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 30 ianuarie 2013.