ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 312/2013

Asupra recursului de față În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 154 din 9 aprilie 2012 Curtea de Apel București, secția a II-a penală a dispus admiterea sesizării Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, recunoașterea sentinței penale nr. 147/09 din data de 03 aprilie 2009 pronunțată de Audiencia Provincială din Lleida prin care condamnatul D.D. a fost condamnat la pedepsele de 6 ani închisoare și interzicerea exercitării drepturilor electorale pasive pe durata condamnării și 2 ani închisoare și interzicerea exercitării drepturilor electorale pasive pe durata condamnării. A dispus transferarea condamnatului D.D. fiul lui C. și M., în vederea executării pedepsei de 8 ani închisoare într-un penitenciar din România.

A dedus din pedeapsa aplicată perioada executată de la 13 mai 2007 la zi. Pentru a dispune astfel, Curtea a reținut că prin sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, înregistrată pe rolul instanțe în data de 16 decembrie 2011, în conformitate cu dispozițiile art. 162 alin. (4) și art. 163 din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a solicitat recunoașterea și punerea în executare a sentinței penale nr. 147/09 din data de 03 aprilie 2009 pronunțată de Audiencia Provincială din Lleida, rămasă definitivă la data de 18 noiembrie 2009 privind pe persoana condamnată D.D. și transferarea acestuia într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei. Prin adresa din 31 octombrie 2011 Ministerul Justiției - Direcția Drept Internațional și Cooperare Judiciară a transmis, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 302/2004 republicată, cererea de transfer a persoanei condamnare D.D.

(în prezent deținut în Penitenciarul Quatre Camins din Regatul Spaniei), cetățean român, în vederea continuării executării pedepsei de 8 ani închisoare într-un penitenciar din România, pedeapsă ce i-a fost aplicată de instanțele din Regatul Spaniei. La dosar au fost depuse mai multe înscrisuri și anume cererea formulată de autoritățile spaniole care a fost însoțită de documentele prev. de art. 6 pct. 2 din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg la 21 martie 1983, respectiv copia certificată pentru conformitate de pe hotărârea de condamnare, de pe dispozițiile legale aplicabile, indicarea duratei condamnării deja executate, declarația prin care persoana condamnată a consimțit la transferarea într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei.

În urma verificărilor, Ministerul Administrației și Internelor - Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date a comunicat prin adresa din data de 29 noiembrie 2011 că numitul D.D., este fiul lui C. și M., eliberată de către B.E.I.P. Ploiești la data de 07 noiembrie 2001. Din adresa din data de 21 noiembrie 2011 a Ministerului de Interne - Direcția generală de Pașapoarte a rezultat că numitul D.D. este titular al pașaportului, eliberat de Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea și Evidența Pașapoartelor Simple al județului Prahova la data de 25 august 2005. S-a constatat că este îndeplinită astfel condiția prev. de art. 3 lit. a) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg și art. 143 lit. a) din Legea nr. 302/2004 republicată.

Din informațiile și documentele comunicate de statul de condamnare în aplicarea Convenției europene asupra transferării persoanelor condamnate adoptate la Strasbourg în anul 1983, a rezultat că prin sentința penală nr. 147/09 din data de 03 aprilie 2009 pronunțată de Audiencia Provincială din Lleida, numitul D.D. a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 8 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă de crimă, tâlhărie prin întrebuințarea de violențe și uz de arme prev. de art. 138, art. 16, art. 66, art. 242 C. pen. spaniol; sentința penală a rămas definitivă la data de 18 noiembrie 2009. În consecință, s-a constatat îndeplinită condiția prev. de art. 3 lit. b) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg și art. 143 lit. b) din Legea nr. 302/2004 republicată.

Din actele și lucrările dosarului, a rezultat că numitul D.D. a fost arestat preventiv la data de 13 mai 2007 până la data de 21 octombrie 2009, iar durata condamnării se împlinește la data de 10 mai 2015, astfel este îndeplinită condiția prev. de art. 3 lit. c) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg și art. 143 lit. c) din Legea nr. 302/2004 republicată. Prin hotărârea de condamnare s-a reținut că persoana condamnată, la data de 13 mai 2007, în complicitate cu numiții D.M. și C.D., s-au îndreptat spre o întreprindere cu intenția de a sustrage cablu de cupru. În momentul în care se aflau în incintă, au fost suiprinși de agenții de pază, moment în care D.D.

a împins pe unul dintre cei menționați, iar cân acesta se afla căzut la pământ l-au lovit cu pumnii și picioarele la nivelul corpului provocându-i mai multe leziuni. În continuare, paznicul a fost târât pe un teren viran unde a fost imobilizat prin legare de mâini și de picioare. În această situație, victima a fost strânsă de gât cu o cravată, pierzându-și cunoștința, moment în care a sunat alarma întreprinderii, iar D.D. și complicii săi au fugit, fiind reținuți ulterior pe autostradă în timp ce se îndreptau spre Barcelona. Examinând materialul cauzei, s-a constatat că este îndeplinită condiția dublei incriminări prev. de art. 143 lit. e) din Legea nr. 302/2004 republicată și art. 3 pct. 1 lit. e) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg, fapta reținută în sarcina persoanei condamnate D.D.

având corespondent în legislația penală română, realizând conținutul constitutiv al infracțiunilor aflate în concurs: tentativă la omor deosebit de grav, prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. f), h); art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen. - pedepsită cu închisoarea de la 15 la 25 ani; tentativă la tâlhărie prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 211 alin. (2) lit. b), alin. (2) 1 lit. a), b), e) C. pen., pedepsită cu închisoarea de la 7 la 20 ani, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. Prin cererea formulată la data de 20 octombrie 2011, numitul D.D. și-a exprimat acordul asupra transferării sale într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei, fiind astfel îndeplinită condiția prev. de art. 143 lit. d) din Legea nr. 302/2004 republicată.

Din ancheta socială a reieșit că numitul D.D. este tatăl a opt copii care locuiesc în comuna Băcești, județul Vaslui. Față de împrejurarea că din actele comunicate de către autoritățile spaniole apăreau unele neconcordanțe privind numele condamnatului, în sentința de condamnare numele acestuia fiind trecut C.D.D., iar în fișa de executare fiind trecute alte date de stare civilă, Curtea a solicitat lămuriri suplimentare autorităților statului de condamnare. În relațiile trimise Curții, autoritatea centrală a statului de condamnare a arătat că există identitate de persoană, persoana condamnată fiind aceeași cu cea care figurează în evidențele autorităților române. Curtea a apreciat că în fișa privind executarea pedepselor, cu privire la datele de stare civilă ale persoanei condamnate, s-a strecurat o eroare materială, datele de stare civilă trecute în dreptul condamnatului D.D.

fiind cele ale co-condamnatului D.M.

Din analiza actelor dosarului, Curtea a constatat îndeplinirea condițiilor pentru recunoaștere prevăzute de art. 131 și condițiilor pentru transfer prevăzute de art. 143 din Legea nr. 302/2004 republicată astfel, a avut în vedere că România și-a asumat printr-un tratat internațional la care este parte obligația recunoașterii hotărârii penale pronunțate în străinătate (Convenția europeană a transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg la 21 martie 1983 fiind ratificată prin Legea nr. 76 din 12 iulie 1996), persoanei condamnate i-a fost respectat dreptul la un proces echitabil, pedeapsa aplicată nu a fost pronunțată pentru o infracțiune politică sau militară, hotărârea pronunțată în străinătate respectă ordinea publică a statului român și produce efecte juridice în România, de asemenea, nu există date cu privire la pronunțarea unei hotărâri de condamnare pentru aceleași fapte a persoanei condamnate în România sau într-un alt stat, care a fost recunoscută în România, Curtea a dispus recunoașterea sentinței penale nr. 147/09 din data de 03 aprilie 2009 pronunțată de Audiencia Provincială din Lleida prin care condamnatul D.D.

a fost condamnat la pedepsele de 6 ani închisoare și interzicerea exercitării drepturilor electorale pasive pe durata condamnării și 2 ani închisoare și interzicerea exercitării drepturilor electorale pasive pe durata condamnării. De asemenea, Curtea a constatat că persoana condamnată este cetățean român, hotărârea pronunțată în străinătate este definitivă, la data primirii cererii de transfer, condamnatul avea de executat mai mult de 6 luni din durata pedepsei, acesta a consimțit să fie transferat pentru executarea restului de pedeapsă într-un penitenciar din România, iar fapta care a atras condamnarea constituie infracțiune potrivit legii române și a dispus transferul persoanei condamnate în vederea executării pedepsei rezultante de 8 ani închisoare.

Întrucât condamnatul a fost arestat în perioada 13 mai 2007 - 21 octombrie 2009 și a început executarea pedepsei din 22 octombrie 2009, Curtea, în baza art. 15 din Legea nr. 302/2004 republic, a dedus perioada executată până în acest moment, de la 13 mai 2007 la zi. Curtea nu s-a pronunțat însă prin dispozitivul hotărârii asupra pedepsei accesorii privind interzicerea drepturilor electorale pe perioada executării pedepsei principale, motiv pentru care prin încheierea de ședință din data de 11 aprilie 2012, în baza art. 195-196 C. proc. pen.,a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în minuta și dispozitivul sentinței penale nr. 154 din 09 aprilie 2012 în sensul de a se insera mențiunea „Dispune transferarea condamnatului D.D.

(fiul lui C. și M.) în vederea executării pedepsei de 8 ani închisoare într-un penitenciar din România și a pedepsei accesorii constând în interzicerea exercitării drepturilor electorale pasive pe durata condamnării". Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Ministerul Public, pentru motivele învederate în partea introductivă, respectiv: I. Nelegalitatea încheierii de îndreptare de eroare materială din data de 11 aprilie 2012 prin care s-a dispus transferul în vederea executării și a pedepsei accesorii; Il. Omisiunea instanței de a dispune, prin sentință, transferul și în vederea executării pedepsei accesorii a interzicerii dreptului prevăzut de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen. Înalta Curte, analizând hotărârea din perspectiva motivelor invocate și, din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc.

pen., apreciază recursul ca fiind fondat, pentru următoarele considerente: Prima instanță în mos riguros a apreciat ca fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, astfel cum aceasta a fost modificată prin Legea nr. 224/2006, respectiv: - condamnatul D.D. este cetățean român conform relațiilor obținute de la Ministerul Administrației și Internelor (f. 7); - hotărârea pusă în executare a rămas definitivă, conform datelor furnizate de autoritățile judiciare spaniole, la data de 18 noiembrie 2009; - la data examinării cererii de transferare, în fond, condamnatul mai avea de executat, până la 10 mai 2015, (f. 29, 45) din pedeapsa aplicată de 8 ani închisoare.

Pedeapsa s-a executat cu începere de la data de 13 mai 2007 (f. 31, 45). Data eliberării anticipate, la executarea a două treimi din pedeapsă este 9 septembrie 2012, iar data eliberării anticipate, la executarea a trei pătrimi din pedeapsă este 10 mai 2013. - condamnatul și-a exprimat consimțământul în vederea transferării într-un penitenciar din România, declarația sa fiind atașată la dosar (fila 10, 312). - infracțiunile cercetate au corespondent în legislația penală română în fapta de tentativă la infracțiunea de omor prevăzută de art. 174-175 alin. (1) lit. f) și h) - 176 alin. (1) lit. d) C. pen.

român, ce este pedepsită cu închisoarea de la 15 la 25 ani și interzicerea unor drepturi di cele enumerate la art 64 C. pen., printre care și dreptul de a alege și a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice și fapta de tentativă la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art 211 alin. (2) lit. b), alin. (2) 1 lit. a), b), e) C. pen., ce este pedepsită cu închisoarea de la 7 la 20 ani închisoare; - statul de condamnare și statul de executare cooperează în vederea efectuării acestei transferări. În urma transferării într-un penitenciar din România, inculpatul urmează să continue executarea pedepsei principale aplicate de 8 ani închisoare, dar și a pedepsei accersorii a înterzicerii dreptului de sufragiu pasiv respectiv a dreptului de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice.

Ca urmare, constatând ca fiind întrunite exigențele art. 143, 157, 158, 162 și 152 din același act normativ, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va admite recursul declarat, va recunoaște și dispoziția privind interzicerea exercitării drepturilor electorale pasive prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen. pe durata condamnării, aplicată intimatului condamnat persoană transferabilă D.D. prin sentința penală nr. 147 din 3 aprilie 2009, pronunțată de Audiencia Provincială din Lleida și va dispune transferul condamnatului în vederea executării și a acestei pedepse într-un penitenciar din România. Onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 320 lei, se va suporta din fondul Ministerului Justiției, conform dispozițiilor art. 189 alin. (1) și art. 192 alin. (3) C. proc.

pen. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva sentinței penale nr. 154/ F din 09 aprilie 2012 a Curții de Apel București, secția Il-a penală, privind pe intimatul condamnat persoană transferabilă D.D. Casează în totalitate încheierea de îndreptare de eroare materială din data de 11 aprilie 2012 și în parte sentința atacată și rejudecând în fond: Recunoaște și dispoziția privind interzicerea exercitării dreptului prev. de art. 64 lit. a) teza a Il-a C. pen. pe durata condamnării, aplicată intimatului condamnat persoană transferabilă D.D. prin sentința penală nr. 147 din 3 aprilie 2009, pronunțată de Audiencia Provincială din Lleida și dispune transferul condamnatului în vederea executării și a acestei pedepse într-un penitenciar din România.

Menține restul dispozițiilor din sentința recurată. Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul condamnat persoană transferabilă, în sumă de 320 lei, se va suporta din fondul Ministerului Justiției. Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 30 ianuarie 2013.