ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1244/2013

Asupra

recursului de față; în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 414

din 23 octombrie 2013,

Curtea

de Apel București, secția I penală, a admis sesizarea formulată de . Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel București, în temeiul dispozițiilor art. 162 rap. la

art. 158 din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internațională în

materie penală republicată, a recunoscut în - România sentința penală nr. 81

din data de 26 noiembrie 2012 pronunțată de Instanța Penală nr. 3 din Cartagena,

Regatul Spaniei, privind pe condamnatul M.C.Ș. - încarcerat în prezent în

Centrul Penitenciar Puerto II Cadiz - Regatul Spaniei, a dispus transferarea

persoanei condamnate M.C.Ș. într-un penitenciar din România pentru continuarea executării

pedepsei de 8 luni închisoare, a aplicat condamnatului pedeapsa accesorie

prevăzută de art. 71 rap. la art. 64 lit. a) C. pen. și a constatat că acesta

este arestat în altă cauză.

Pentru a

dispune astfel, Curtea de Apel București, a reținut că la data de 09 august 2012

a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București sub nr. 2374/1-5/2012

adresa nr. 67260/2012 (26828/2010) din data de 27 iulie 2012 a Ministerului

Justiției - Direcția Drept Internațional și Cooperare Judiciară, prin care a

transmis acestei unități de parchet cererea nr. x formulată la data de 05 iulie

2012 de Ministerul Justiției al Regatului Spaniei prin care se solicită

transferarea persoanei condamnate M.C.Ș. într-un penitenciar din România în

vederea continuării executării pedepsei aplicată față de susnumit de către

instanța de judecată din statul solicitant.

Din

examinarea înscrisurilor comunicate de statul de condamnare în aplicarea

dispozițiilor art. 147 alin. (2) lit. a)-c) din Legea nr. 302/2004, republicată

și art. 6 alin. (2) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor

condamnate, adoptată la Strasbourg la 21 martie 1983, curtea de apel a

constatat că prin sentința penală nr. 81/2012 din 26 martie 2012 pronunțată de

Instanța Penală nr. 3 din Cartagena, rămasă definitivă conform ordinului

executoriu nr. 174/2012 numitul M.C.Ș. a fost condamnat la doua pedepse de câte

4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, prev. de art.

248 alin. (1) și art. 249 C. pen. spaniol și fals în documente comerciale, prev.

de art. 390 alin. (3) și art. 392 cu aplic. art. 21, art. 28, art. 123 și art. 131

C. pen. spaniol și s-a aplicat față de susnumit pedeapsa accesorie a

interzicerii exercitării drepturilor electorale pasive pe perioada condamnării.

În fapt,

s-a reținut că la data de 17 ianuarie 2003 numitul M.C.Ș., împreuna cu alte

două persoane, a sustras un portofel ce conținea 3 cârduri bancare, precum și

suma de 10 lire, iar Ia data de 18 ianuarie 2003 împreună cu cele 2 persoane a

folosit cele trei cârduri bancare pentru a achiziționa bunuri în valoare de

aproximativ 1300 euro, în vederea identificării susnumitul utilizând o carte de

identitate falsificată.

Potrivit

documentelor transmise de către autoritățile judiciare spaniole, precum și a

înscrisurilor, în fotocopie, existente Ia urma lucrării 262/11-5/2011 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București a rezultat că numitul M.C.Ș. a

mai fost subiectul unei proceduri de transfer în vederea executării într-un

penitenciar din România a pedepselor cu închisoarea stabilite prin sentințele nr.

114 din 13 martie 2006 a Judecătoriei Penale nr. 2 din Cartagena, nr. 50 din 02

februarie 2007 a Tribunalului Provincial Secția 2 - Alicante și nr. 38 din 22

ianuarie 2009 a Judecătoriei Penale nr. 3 din Albacete.

Astfel,

prin rezoluția nr. 262/11-5/2011 din 29 martie 2011 a Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel București s-a apreciat că în cauză nu sunt întrunite condițiile

prev. de art. 129 lit. e) din Legea nr. 302/2004 modificată și art. 3 pct. 1 lit.

e) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată

la Strasbourg la 21 martie 1983 întrucât din actele transmise de statul

solicitant nu rezultă dacă pedepsele stabilite prin cele 3 sentințe au fost

cumulate; iar o parte din faptele penale pentru care a fost condamnat numitul M.C.Ș.

nu au corespondent în legislația penală română.

Prin

sentința penală nr. 286 din 29 iunie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 3031/2/2011

(1298/2011) Curtea de Apel București, secția l-a penală a dispus respingerea cererii

formulată de către autoritățile judiciare spaniole privind recunoașterea și

punerea în executare a celor trei hotărâri judecătorești, sentință penală

nedefinitivă până la data întocmirii prezentei rezoluții.

Curtea

de apel a constatat că este îndeplinită condiția dublei incriminări prevăzută

de art. 143 lit. e) din Legea nr. 302/2004 republicată și art. 3 pct. 1 lit. e)

din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la

Strasbourg la 21 martie 1983, rezultând că faptele care au atras condamnarea

numitului M.C.Ș. au corespondent în legislația penală română, fiind incriminate

în dispozițiile art. 27 alin. (1) și (2) din Legea nr. 365/2002, art. 288 alin.

(1) C. pen. și art. 291 C. pen. toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. și art.

75 alin. (1) lit. a) C. pen. iar pedeapsa accesorie aplicată față de susnumit se

regăsește în dispozițiile art. 64 alin. (1) lit. a) C. pen. rap. la art. 71 alin.

(1) și (2) C. pen.

Totodată,

a examinat îndeplinirea condițiilor prevăzute în dispozițiile art. 143 lit. a)-d)

din Legea nr. 302/2004 republicată și art. 3 lit. b), c) și d) din Convenția

europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg,

obținându-se relații cu privire la cetățenia și domiciliul numitului M.C.Ș.,

conform adreselor nr. 3537118 din 22 august 2012 și nr. 1909060/11 din 20

august 2012 emise de Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea

Bazelor de Date, respectiv Direcția Generală de Pașapoarte din cadrul

Ministerului Administrației și Internelor, precum și cu privire la rămânerea

definitivă a hotărârii de condamnare a susnumitului și la restul de pedeapsă

rămasă - de executat, numitul M.C.Ș. manifestându-și consimțământul în vederea

transferării sale într-un penitenciar din România pentru a continua executarea

pedepsei.

Obiectul

sesizării din prezenta cauză îl formează recunoașterea sentinței penale nr. 81

din 26 martie 2012 și transferarea condamnatului în România pentru executarea

pedepsei de 8 luni închisoare.

Curtea

de apel a apreciat că anterior persoana transferabilă a mai fost condamnată în

Spania, nu face obiectul prezentei cauze, în care s-au depus toate relațiile

necesare soluționării cererii de transfer, drept. pentru care a admis sesizarea

formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

Împotriva

acestei sentințe a formulat apel Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București

solicitând, conexarea prezentei cauze Ia cauza ce formează obiectul Dosarului nr.

3031/2/2011, cauzele fiind indisolubil legate, neputându-se pronunța condamnarea.

Întrucât

la data de 9 ianuarie 2013 cauza ce a format obiectul Dosarului nr. 3031/2/2011

a fost soluționată definitiv, reprezentantul Ministerului Public a precizat că

înțelege să nu mai susțină motivul de recurs invocat prin motivele scrise și a

criticat hotărârea atacată sub aspectul greșitei admiteri a sesizării de recunoaștere

a sentinței penale nr. 81 din 26 martie 2012 pronunțată de Instanța Penală nr. 3

Cartagena, Regatul Spaniei. Conform dispozițiilor art. 158 din Legea nr. 302/2004,

cererea de transfer a unei persoane condamnate trebuie să privească toate

pedepsele privative de libertate pe care condamnatul Ie are de executat în

statul de condamnare, cerință nerealizată în prezenta cauză.

Înalta Curte,

analizând hotărârea sub

toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 385

6

alin. (3) C.

proc. pen., apreciază recursul ca fiind fondat, pentru următoarele

considerente:

Prima

instanță a apreciat ca fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 din

Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internațională în materie

penală, astfel cum aceasta a fost modificată prin Legea nr. 224/2006,

respectiv:

- condamnatul

M.C.Ș. este cetățean român conform relațiilor obținute de la Ministerul

Administrației si Internelor;

- hotărârea

pusă în executare este definitivă, conform datelor furnizate de autoritățile

judiciare spaniole;

- prin

anexa X la cererea formulată la data de 05 iulie 2012 de Ministerul Justiției

al Regatului Spaniei, numitul M.C.Ș. a fost de acord să fie transferat în

România în vederea continuării executării pedepsei.

- faptele

reținute în sarcina persoanei condamnate M.C.Ș., au corespondent în legislația

penală română, realizând conținutul constitutiv al infracțiunilor prevăzute de art.

27 alin. (1) și (2) din Legea nr. 365/2002, art. 288 alin. (1) C. pen. și art. 291

C. pen. toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. și art. 75 alin. (1) lit. a) C.

pen. iar pedeapsa accesorie aplicată față de susnumit se regăsește în

dispozițiile art. 64 alin. (1) lit. a) C. pen. rap. la art. 71 alin. (1) și (2)

C. pen.

- statul

de condamnare și statul de executare cooperează în vederea efectuării acestei

transferări.

Înalta Curte

constată că numitul M.C.Ș. a suferit mai multe condamnări definitive pe

teritoriul Spaniei, însă până în prezent nu s-a efectuat o contopire a acestor

pedepse, astfel încât Curtea de Apel București nu avea posibilitatea să dispună

admiterea cererii de transfer doar pentru o singură sentință de condamnare, în

condițiile în care la calculul pedepsei de executat urmează a se ține cont și

de pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 81 din 26 martie 2012 pronunțată

de Instanța Penală nr. 3 din Cartagena, Regatul Spaniei.

Ca

urmare, Înalta Curte constatând că în cauză nu sunt îndeplinite toate

condițiile impuse de Legea nr. 302/2004, în baza art. 385

15

pct. 2 lit.

d) C. proc. pen., va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea

de Apel București împotriva sentinței penale nr. 414 din 23 octombrie 2012 a

Curții de Apel București, secția I penală, privind pe intimatul condamnat

persoană transferabilă M.C.Ș.

,

va casa sentința și pe fond, va respinge sesizarea formulată de Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel București privind recunoașterea sentinței penale nr. 81

din 26 martie 2012 pronunțată de Instanța Penală nr. 3 din Cartagena, Regatul

Spaniei, privind pe condamnatul M.C.Ș.

Onorariul

apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul condamnat persoană

transferabilă, în sumă de 320 Iei, se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.

Văzând

și dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.,

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E

Admite

recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva

sentinței penale nr. 414 din 23 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția

I penală, privind pe intimatul condamnat persoană transferabilă M.C.Ș., și

rejudecând

Casează

sentința și pe fond, respinge sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel București privind recunoașterea sentinței penale nr. 81 din 26

martie 2012 pronunțată de Instanța Penală nr. 3 din Cartagena, Regatul Spaniei,

privind pe condamnatul M.C.Ș.

Onorariu

de avocat din oficiu, în sumă de 320 lei, se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.

Cheltuielile

judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de parchet rămân în

sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi, 10 aprilie 2013.