ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1244/2013

Asupra recursului de față; în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 414 din 23 octombrie 2013, Curtea de Apel București, secția I penală, a admis sesizarea formulată de . Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, în temeiul dispozițiilor art. 162 rap. la art. 158 din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală republicată, a recunoscut în - România sentința penală nr. 81 din data de 26 noiembrie 2012 pronunțată de Instanța Penală nr. 3 din Cartagena, Regatul Spaniei, privind pe condamnatul M.C.Ș. - încarcerat în prezent în Centrul Penitenciar Puerto II Cadiz - Regatul Spaniei, a dispus transferarea persoanei condamnate M.C.Ș.

într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei de 8 luni închisoare, a aplicat condamnatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 71 rap. la art. 64 lit. a) C. pen. și a constatat că acesta este arestat în altă cauză. Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel București, a reținut că la data de 09 august 2012 a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București sub nr. 2374/1-5/2012 adresa nr. 67260/2012 (26828/2010) din data de 27 iulie 2012 a Ministerului Justiției - Direcția Drept Internațional și Cooperare Judiciară, prin care a transmis acestei unități de parchet cererea nr. x formulată la data de 05 iulie 2012 de Ministerul Justiției al Regatului Spaniei prin care se solicită transferarea persoanei condamnate M.C.Ș.

într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei aplicată față de susnumit de către instanța de judecată din statul solicitant. Din examinarea înscrisurilor comunicate de statul de condamnare în aplicarea dispozițiilor art. 147 alin. (2) lit. a)-c) din Legea nr. 302/2004, republicată și art. 6 alin. (2) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg la 21 martie 1983, curtea de apel a constatat că prin sentința penală nr. 81/2012 din 26 martie 2012 pronunțată de Instanța Penală nr. 3 din Cartagena, rămasă definitivă conform ordinului executoriu nr. 174/2012 numitul M.C.Ș. a fost condamnat la doua pedepse de câte 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, prev. de art. 248 alin. (1) și art. 249 C. pen.

spaniol și fals în documente comerciale, prev. de art. 390 alin. (3) și art. 392 cu aplic. art. 21, art. 28, art. 123 și art. 131 C. pen. spaniol și s-a aplicat față de susnumit pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor electorale pasive pe perioada condamnării. În fapt, s-a reținut că la data de 17 ianuarie 2003 numitul M.C.Ș., împreuna cu alte două persoane, a sustras un portofel ce conținea 3 cârduri bancare, precum și suma de 10 lire, iar Ia data de 18 ianuarie 2003 împreună cu cele 2 persoane a folosit cele trei cârduri bancare pentru a achiziționa bunuri în valoare de aproximativ 1300 euro, în vederea identificării susnumitul utilizând o carte de identitate falsificată.

Potrivit documentelor transmise de către autoritățile judiciare spaniole, precum și a înscrisurilor, în fotocopie, existente Ia urma lucrării 262/11-5/2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București a rezultat că numitul M.C.Ș. a mai fost subiectul unei proceduri de transfer în vederea executării într-un penitenciar din România a pedepselor cu închisoarea stabilite prin sentințele nr. 114 din 13 martie 2006 a Judecătoriei Penale nr. 2 din Cartagena, nr. 50 din 02 februarie 2007 a Tribunalului Provincial Secția 2 - Alicante și nr. 38 din 22 ianuarie 2009 a Judecătoriei Penale nr. 3 din Albacete.

Astfel, prin rezoluția nr. 262/11-5/2011 din 29 martie 2011 a Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București s-a apreciat că în cauză nu sunt întrunite condițiile prev. de art. 129 lit. e) din Legea nr. 302/2004 modificată și art. 3 pct. 1 lit. e) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg la 21 martie 1983 întrucât din actele transmise de statul solicitant nu rezultă dacă pedepsele stabilite prin cele 3 sentințe au fost cumulate; iar o parte din faptele penale pentru care a fost condamnat numitul M.C.Ș. nu au corespondent în legislația penală română.

Prin sentința penală nr. 286 din 29 iunie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 3031/2/2011 (1298/2011) Curtea de Apel București, secția l-a penală a dispus respingerea cererii formulată de către autoritățile judiciare spaniole privind recunoașterea și punerea în executare a celor trei hotărâri judecătorești, sentință penală nedefinitivă până la data întocmirii prezentei rezoluții. Curtea de apel a constatat că este îndeplinită condiția dublei incriminări prevăzută de art. 143 lit. e) din Legea nr. 302/2004 republicată și art. 3 pct. 1 lit. e) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg la 21 martie 1983, rezultând că faptele care au atras condamnarea numitului M.C.Ș.

au corespondent în legislația penală română, fiind incriminate în dispozițiile art. 27 alin. (1) și (2) din Legea nr. 365/2002, art. 288 alin. (1) C. pen. și art. 291 C. pen. toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. și art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. iar pedeapsa accesorie aplicată față de susnumit se regăsește în dispozițiile art. 64 alin. (1) lit. a) C. pen. rap. la art. 71 alin. (1) și (2) C. pen.

Totodată, a examinat îndeplinirea condițiilor prevăzute în dispozițiile art. 143 lit. a)-d) din Legea nr. 302/2004 republicată și art. 3 lit. b), c) și d) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg, obținându-se relații cu privire la cetățenia și domiciliul numitului M.C.Ș., conform adreselor nr. 3537118 din 22 august 2012 și nr. 1909060/11 din 20 august 2012 emise de Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date, respectiv Direcția Generală de Pașapoarte din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, precum și cu privire la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare a susnumitului și la restul de pedeapsă rămasă - de executat, numitul M.C.Ș.

manifestându-și consimțământul în vederea transferării sale într-un penitenciar din România pentru a continua executarea pedepsei. Obiectul sesizării din prezenta cauză îl formează recunoașterea sentinței penale nr. 81 din 26 martie 2012 și transferarea condamnatului în România pentru executarea pedepsei de 8 luni închisoare. Curtea de apel a apreciat că anterior persoana transferabilă a mai fost condamnată în Spania, nu face obiectul prezentei cauze, în care s-au depus toate relațiile necesare soluționării cererii de transfer, drept. pentru care a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București. Împotriva acestei sentințe a formulat apel Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București solicitând, conexarea prezentei cauze Ia cauza ce formează obiectul Dosarului nr. 3031/2/2011, cauzele fiind indisolubil legate, neputându-se pronunța condamnarea.

Întrucât la data de 9 ianuarie 2013 cauza ce a format obiectul Dosarului nr. 3031/2/2011 a fost soluționată definitiv, reprezentantul Ministerului Public a precizat că înțelege să nu mai susțină motivul de recurs invocat prin motivele scrise și a criticat hotărârea atacată sub aspectul greșitei admiteri a sesizării de recunoaștere a sentinței penale nr. 81 din 26 martie 2012 pronunțată de Instanța Penală nr. 3 Cartagena, Regatul Spaniei. Conform dispozițiilor art. 158 din Legea nr. 302/2004, cererea de transfer a unei persoane condamnate trebuie să privească toate pedepsele privative de libertate pe care condamnatul Ie are de executat în statul de condamnare, cerință nerealizată în prezenta cauză.

Înalta Curte, analizând hotărârea sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., apreciază recursul ca fiind fondat, pentru următoarele considerente: Prima instanță a apreciat ca fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, astfel cum aceasta a fost modificată prin Legea nr. 224/2006, respectiv: - condamnatul M.C.Ș. este cetățean român conform relațiilor obținute de la Ministerul Administrației si Internelor; - hotărârea pusă în executare este definitivă, conform datelor furnizate de autoritățile judiciare spaniole; - prin anexa X la cererea formulată la data de 05 iulie 2012 de Ministerul Justiției al Regatului Spaniei, numitul M.C.Ș.

a fost de acord să fie transferat în România în vederea continuării executării pedepsei. - faptele reținute în sarcina persoanei condamnate M.C.Ș., au corespondent în legislația penală română, realizând conținutul constitutiv al infracțiunilor prevăzute de art. 27 alin. (1) și (2) din Legea nr. 365/2002, art. 288 alin. (1) C. pen. și art. 291 C. pen. toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. și art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. iar pedeapsa accesorie aplicată față de susnumit se regăsește în dispozițiile art. 64 alin. (1) lit. a) C. pen. rap. la art. 71 alin. (1) și (2) C. pen. - statul de condamnare și statul de executare cooperează în vederea efectuării acestei transferări. Înalta Curte constată că numitul M.C.Ș.

a suferit mai multe condamnări definitive pe teritoriul Spaniei, însă până în prezent nu s-a efectuat o contopire a acestor pedepse, astfel încât Curtea de Apel București nu avea posibilitatea să dispună admiterea cererii de transfer doar pentru o singură sentință de condamnare, în condițiile în care la calculul pedepsei de executat urmează a se ține cont și de pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 81 din 26 martie 2012 pronunțată de Instanța Penală nr. 3 din Cartagena, Regatul Spaniei. Ca urmare, Înalta Curte constatând că în cauză nu sunt îndeplinite toate condițiile impuse de Legea nr. 302/2004, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva sentinței penale nr. 414 din 23 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală, privind pe intimatul condamnat persoană transferabilă M.C.Ș.

, va casa sentința și pe fond, va respinge sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București privind recunoașterea sentinței penale nr. 81 din 26 martie 2012 pronunțată de Instanța Penală nr. 3 din Cartagena, Regatul Spaniei, privind pe condamnatul M.C.Ș. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul condamnat persoană transferabilă, în sumă de 320 Iei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen., PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva sentinței penale nr. 414 din 23 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală, privind pe intimatul condamnat persoană transferabilă M.C.Ș., și rejudecând Casează sentința și pe fond, respinge sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București privind recunoașterea sentinței penale nr. 81 din 26 martie 2012 pronunțată de Instanța Penală nr. 3 din Cartagena, Regatul Spaniei, privind pe condamnatul M.C.Ș. Onorariu de avocat din oficiu, în sumă de 320 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de parchet rămân în sarcina statului.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi, 10 aprilie 2013.