ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 30/2013

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 487 din 28 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, în baza art. 139 și art. 144 din Legea nr. 302/2004, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, privind recunoașterea și punerea în executare a sentinței penale nr. 198/2009 emisă în Dosarul nr. 330424 2 7010298/2009 a Judecătoriei Penale nr. 1 Gijon rămasă definitivă la 20 noiembrie 2009, în cadrul procedurii de soluționare a cererii de transferare într-un penitenciar din România a numitului M.M.A., formulată de autoritățile judiciare spaniole, fiind recunoscută sentința penală nr. 198/2009 emisă în Dosarul nr. 330424 2 7010298/2009 a Judecătoriei Penală nr. 1 Gijon, definitivă la 20 noiembrie 2009. S-a dispus transferarea persoanei condamnate M.M.A.

într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei închisorii de 9 ani și 18 luni (3825 zile) și s-a dedus prevenția persoanei condamnate de la 19 noiembrie 2008 la 24 noiembrie 2008, de la 25 noiembrie 2008 la 22 noiembrie 2009 și de la 23 noiembrie 2009 la zi.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele: Prin adresa din 30 septembrie 2011, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a sesizat la 3 octombrie 2011 Curtea de Apel București, în conformitate cu dispozițiile art. 162 alin. (4) din Legea nr. 302/2004 republicată, în vederea recunoașterii și punerii în executare a sentinței nr. 198/2009 emisă în Dosarul nr. 330424 2 7010298/2009 a Judecătoriei Penale nr. 1 Gijon la data de 8 iunie 2009 rămasă definitivă prin hotărârea din 20 noiembrie 2009 a secției a opta a Audiencia provincial din Asturias cu sediul în Gijon, în cadrul procedurii de soluționare a cererii de transferare într-un penitenciar din România a numitului M.M.A.

formulată de autoritățile judiciare din Regatul Spaniei. Prin adresa din 29 aprilie 2011, Ministerul Justiției, Direcția Drept Internațional și Cooperare Judiciară Internațională, în materie penală, a transmis Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 302/2004 republicată, cererea formulată de autoritățile judiciare din Regatul Spaniei, prin care s-a solicitat transferarea persoanei condamnate M.M.A. într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei de 9 ani și 18 luni închisoare aplicată față de susnumit de către instanțele de judecată din statul solicitant.

Cererea formulată de autoritățile spaniole a fost însoțită de documentele prevăzute de art. 6 pct. 2 din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg în anul 1983, respectiv: copia certificată de pe hotărârea de condamnare, dovada rămânerii definitive a hotărârii, de pe dispozițiile legale aplicabile, indicarea duratei condamnării deja executate, declarația persoanei condamnate privind consimțământul de a fi transferată în România. Din datele comunicate de Direcția Generală de Pașapoarte și Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date din cadrul Ministerului Administrației și Internelor a rezultat că persoana condamnată, M.M.A.

este cetățean român, fiind îndeplinită condiția prevăzută de art. 3 lit. a) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg și art. 143 lit. a) din Legea nr. 302/2004 republicată. Din examinarea informațiilor și a documentelor comunicate de statul de condamnare în aplicarea Convenției europene asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg în anul 1983, a rezultat că prin sentința nr. 198/2009 emisă în Dosarul nr. 330424 2 7010298/2009 a Judecătoriei Penale nr. 1 Gijon, M.M.A.

a fost condamnat ca autor răspunzător penal pentru 3 delicte de determinare prin constrângere la practicarea prostituției și două delicte împotriva drepturilor muncitorilor în concurs real, la pedeapsa de 2 ani și 6 luni de închisoare pentru fiecare din delictele privind prostituția prin constrângere, la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare pentru fiecare din delictele împotriva muncitorilor, fapte prevăzute de art. 188 alin. (1), 312.2, 188.1, 312.2, 180.1, 312.2 C. pen. spaniol, reținându-se în fapt că, în perioada 2007-2008 în Gijon, M.M.A. a obținut beneficii din practicarea prostituției de către femei de aceeași naționalitate cu acesta, prin constrângerea acestora în vederea practicării prostituției.

Sentința nr. 198/2009 emisă în Dosarul nr. 330424 2 7010298/2009 a Judecătoriei Penale nr. 1 Gijon a rămas definitivă la data de 20 noiembrie 2009 prin respingerea apelului din 20 noiembrie 2009 a secției a opta a Audiencia provincial din Asturias cu sediul în Gijon. Având în vedere cele mai sus menționate, se constată că este îndeplinită condiția prevăzută de art. 3 lit. b) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg și art. 143 lit. b) din Legea nr. 302/2004. Din situația executării pedepsei comunicată de autoritățile judiciare spaniole a rezultat că persoana condamnată M.M.A. a fost arestată fără întrerupere, de la data de 19 noiembrie 2008, fiind îndeplinită condiția prevăzută de art. 3 pct. 1 lit. c) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg și art. 143 lit. c) din Legea nr. 302/2004.

Procedând la examinarea materialului existent, se constată că în cauză este îndeplinită condiția dublei incriminări prevăzută de art. 143 lit. e) din Legea nr. 302/2004 modificată și art. 3 pct. 1 lit. e) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg la 21 martie 1983, faptele care au atras condamnarea numitului M.M.A. având corespondent în legislația penală română, realizând conținutul constitutiv al infracțiunilor prevăzute de art. 329 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 12 (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Totodată, rezultă că în cauză sunt îndeplinite și condițiile prevăzute în dispozițiile art. 143 lit. d) din Legea nr. 302/2004 modificată și art. 3 lit. d) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg la 21 martie 1983, în sensul că persoana condamnată și-a manifestat consimțământul în vederea transferării sale într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei aplicate de autoritățile judiciare spaniole.

Curtea, analizând cauza, a constatat că au fost depuse toate actele prevăzute de art. 154 din Legea nr. 302/2004 republicată și că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 din aceeași lege, în sensul că la data primirii cererii de transfer, condamnatul mai avea de executat mai mult de 6 luni din durata pedepsei, există consimțământul acestuia la transfer și este îndeplinită condiția dublei incriminări în sensul că fapta care a atras condamnarea constituie infracțiune și potrivit legii penale române, fiind încadrată la infracțiunile prevăzută de art. 329 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 12 (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., conform certificatului de legislație aplicabilă în cauză.

Împotriva sentinței instanței de fond, a declarat recurs condamnatul persoană transferabilă, apărătorul său din oficiu solicitând casarea acesteia întrucât instanța de fond nu ar fi analizat opoziția la transfer a persoanei condamnate. Examinând recursul prin prisma motivelor de casare invocate, cât și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 385 alin. (3) C. proc.

pen., Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând că recursul promovat de condamnatul persoană transferabilă nu este fondat, urmează a-l respinge, pentru cele ce succed: În mod legal și pertinent, curtea de apel a constatat, în baza tuturor înscrisurilor înaintate de autoritățile competente, cu respectarea dispozițiilor legale aplicabile cauzei, că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 din aceeași lege, în sensul că la data primirii cererii de transfer, condamnatul mai avea de executat mai mult de 6 luni din durata pedepsei, există consimțământul acestuia la transfer și este îndeplinită condiția dublei incriminări în sensul că fapta care a atras condamnarea constituie infracțiune și potrivit legii penale române, fiind încadrată la infracțiunile prevăzute de art. 329 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Analizând toate înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că există consimțământul expres al condamnatului persoană transferabilă în cuprinsul declarației atașată la dosar, în vederea transferării sale într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei aplicate de autoritățile judiciare spaniole. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul persoană transferabilă M.M.A. împotriva sentinței penale nr. 487 din 28 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Obligă recurentul condamnat persoană transferabilă la plata sumei de 520 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 8 ianuarie 2013.