ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 30/2013

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 487 din

28 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, în baza

art. 139 și art. 144 din Legea nr. 302/2004, a fost admisă sesizarea formulată

de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, privind recunoașterea și punerea

în executare a sentinței penale nr. 198/2009 emisă în Dosarul nr. 330424 2

7010298/2009 a Judecătoriei Penale nr. 1 Gijon rămasă definitivă la 20

noiembrie 2009, în cadrul procedurii de soluționare a cererii de transferare

într-un penitenciar din România a numitului M.M.A., formulată de autoritățile

judiciare spaniole, fiind recunoscută sentința penală nr. 198/2009 emisă în Dosarul

nr. 330424 2 7010298/2009 a Judecătoriei Penală nr. 1 Gijon, definitivă la 20

noiembrie 2009.

S-a dispus transferarea

persoanei condamnate M.M.A. într-un penitenciar din România în vederea continuării

executării pedepsei închisorii de 9 ani și 18 luni (3825 zile) și s-a dedus prevenția

persoanei condamnate de la 19 noiembrie 2008 la 24 noiembrie 2008, de la 25

noiembrie 2008 la 22 noiembrie 2009 și de la 23 noiembrie 2009 la zi.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin adresa din

30 septembrie 2011, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a sesizat la

3 octombrie 2011 Curtea de Apel București, în conformitate cu dispozițiile art.

162 alin. (4) din Legea nr. 302/2004 republicată, în vederea recunoașterii și punerii

în executare a sentinței nr. 198/2009 emisă în Dosarul nr. 330424 2 7010298/2009

a Judecătoriei Penale nr. 1 Gijon la data de 8 iunie 2009 rămasă definitivă prin

hotărârea din 20 noiembrie 2009 a secției a opta a Audiencia provincial din Asturias

cu sediul în Gijon, în cadrul procedurii de soluționare a cererii de transferare

într-un penitenciar din România a numitului M.M.A. formulată de autoritățile judiciare

din Regatul Spaniei.

Prin adresa din

29 aprilie 2011, Ministerul Justiției, Direcția Drept Internațional și Cooperare

Judiciară Internațională, în materie penală, a transmis Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel București, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 302/2004 republicată,

cererea formulată de autoritățile judiciare din Regatul Spaniei, prin care s-a solicitat

transferarea persoanei condamnate M.M.A. într-un penitenciar din România, în vederea

continuării executării pedepsei de 9 ani și 18 luni închisoare aplicată față de

susnumit de către instanțele de judecată din statul solicitant.

Cererea formulată

de autoritățile spaniole a fost însoțită de documentele prevăzute de art. 6

pct. 2 din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată

la Strasbourg în anul 1983, respectiv: copia certificată de pe hotărârea de condamnare,

dovada rămânerii definitive a hotărârii, de pe dispozițiile legale aplicabile, indicarea

duratei condamnării deja executate, declarația persoanei condamnate privind consimțământul

de a fi transferată în România.

Din datele comunicate

de Direcția Generală de Pașapoarte și Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea

Bazelor de Date din cadrul Ministerului Administrației și Internelor a rezultat

că persoana condamnată, M.M.A. este cetățean român, fiind îndeplinită condiția

prevăzută de art. 3 lit. a) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor

condamnate adoptată la Strasbourg și art. 143 lit. a) din Legea nr. 302/2004 republicată.

Din examinarea

informațiilor și a documentelor comunicate de statul de condamnare în aplicarea

Convenției europene asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg

în anul 1983, a rezultat că prin sentința nr. 198/2009 emisă în Dosarul nr. 330424

2 7010298/2009 a Judecătoriei Penale nr. 1 Gijon, M.M.A. a fost condamnat ca autor

răspunzător penal pentru 3 delicte de determinare prin constrângere la practicarea

prostituției și două delicte împotriva drepturilor muncitorilor în concurs real,

la pedeapsa de 2 ani și 6 luni de închisoare pentru fiecare din delictele privind

prostituția prin constrângere, la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare pentru

fiecare din delictele împotriva muncitorilor, fapte prevăzute de art. 188 alin.

(1), 312.2, 188.1, 312.2, 180.1, 312.2 C. pen. spaniol, reținându-se în fapt că,

în perioada 2007-2008 în Gijon, M.M.A. a obținut beneficii din practicarea prostituției

de către femei de aceeași naționalitate cu acesta, prin constrângerea acestora în

vederea practicării prostituției.

Sentința nr. 198/2009

emisă în Dosarul nr. 330424 2 7010298/2009 a Judecătoriei Penale nr. 1 Gijon a rămas

definitivă la data de 20 noiembrie 2009 prin respingerea apelului din 20

noiembrie 2009 a secției a opta a Audiencia provincial din Asturias cu sediul în

Gijon.

Având în vedere

cele mai sus menționate, se constată că este îndeplinită condiția prevăzută de

art. 3 lit. b) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate,

adoptată la Strasbourg și art. 143 lit. b) din Legea nr. 302/2004.

Din situația executării

pedepsei comunicată de autoritățile judiciare spaniole a rezultat că persoana condamnată

M.M.A. a fost arestată fără întrerupere, de la data de 19 noiembrie 2008, fiind

îndeplinită condiția prevăzută de art. 3 pct. 1 lit. c) din Convenția europeană

asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg și art. 143

lit. c) din Legea nr. 302/2004.

Procedând la examinarea

materialului existent, se constată că în cauză este îndeplinită condiția dublei

incriminări prevăzută de art. 143 lit. e) din Legea nr. 302/2004 modificată și

art. 3 pct. 1 lit. e) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate

adoptată la Strasbourg la 21 martie 1983, faptele care au atras condamnarea numitului

M.M.A. având corespondent în legislația penală română, realizând conținutul constitutiv

al infracțiunilor prevăzute de art. 329 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen., art. 12 (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Totodată, rezultă

că în cauză sunt îndeplinite și condițiile prevăzute în dispozițiile art. 143

lit. d) din Legea nr. 302/2004 modificată și art. 3 lit. d) din Convenția europeană

asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg la 21 martie

1983, în sensul că persoana condamnată și-a manifestat consimțământul în vederea

transferării sale într-un penitenciar din România în vederea continuării executării

pedepsei aplicate de autoritățile judiciare spaniole.

Curtea, analizând

cauza, a constatat că au fost depuse toate actele prevăzute de art. 154 din Legea

nr. 302/2004 republicată și că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143

din aceeași lege, în sensul că la data primirii cererii de transfer, condamnatul

mai avea de executat mai mult de 6 luni din durata pedepsei, există consimțământul

acestuia la transfer și este îndeplinită condiția dublei incriminări în sensul că

fapta care a atras condamnarea constituie infracțiune și potrivit legii penale române,

fiind încadrată la infracțiunile prevăzută de art. 329 alin. (1) cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen., art. 12 (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., conform certificatului

de legislație aplicabilă în cauză.

Împotriva sentinței

instanței de fond, a declarat recurs condamnatul persoană transferabilă, apărătorul

său din oficiu solicitând casarea acesteia întrucât instanța de fond nu ar fi analizat

opoziția la transfer a persoanei condamnate.

Examinând recursul

prin prisma motivelor de casare invocate, cât și din oficiu, potrivit dispozițiilor

art. 385 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând

că recursul promovat de condamnatul persoană transferabilă nu este fondat, urmează

a-l respinge, pentru cele ce succed:

În mod legal și

pertinent, curtea de apel a constatat, în baza tuturor înscrisurilor înaintate de

autoritățile competente, cu respectarea dispozițiilor legale aplicabile cauzei,

că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 din aceeași lege, în sensul

că la data primirii cererii de transfer, condamnatul mai avea de executat mai mult

de 6 luni din durata pedepsei, există consimțământul acestuia la transfer și este

îndeplinită condiția dublei incriminări în sensul că fapta care a atras condamnarea

constituie infracțiune și potrivit legii penale române, fiind încadrată la infracțiunile

prevăzute de art. 329 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 12

alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu

aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Analizând toate

înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că există consimțământul

expres al condamnatului persoană transferabilă în cuprinsul declarației atașată

la dosar, în vederea transferării sale într-un penitenciar din România pentru continuarea

executării pedepsei aplicate de autoritățile judiciare spaniole.

Văzând și dispozițiile

art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de condamnatul persoană transferabilă M.M.A. împotriva sentinței

penale nr. 487 din 28 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă recurentul

condamnat persoană transferabilă la plata sumei de 520 RON, cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 320 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 8 ianuarie 2013.