ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2901/2013
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2901/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de
față;
În baza lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 424 din 26 octombrie
2012, Curtea de Apel București, secția I penală, a admis sesizarea formulată de
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.
A recunoscut efectele
sentințelor penale nr. 354 din data de 10 noiembrie 2010 pronunțată de Instanța
Penală nr. 12 din Sevilla, rămasă definitivă la data de 2 februarie 2011 și nr.
237 din 13 septembrie 2010, pronunțată de Instanța Penală nr. 5 din Sevilla,
rămasă definitivă la data de 9 februarie 2011 și a dispus transferarea
persoanei condamnate M. (nume anterior F.) G. - într-un penitenciar din România
în vederea continuării executării pedepsei de 6 ani și o lună închisoare.
A dedus din pedeapsa
aplicată perioadele de la data de 05 mai 2010 la 6 iunie 2010; de la 7 iunie 2010
la 7 februarie 2011 și de la 8 februarie 2011 la zi.
Pentru a se pronunța
astfel, prima instanță a reținut, în esență, că la data de 08 august 2012
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a solicitat instanței
recunoașterea și punerea în executare a sentinței penale nr. 354/1011.2010, pronunțată
de Instanța Penală nr. 12 din Sevilla, rămasă definitivă la 02 februarie 2011
și a sentinței penale nr. 237/2010 din 13 septembrie 2010, pronunțată de
Instanța penală nr. 5 din Sevilla, rămasă definitivă la data de 09 februarie 2011
și transferarea persoanei condamnate M. (nume anterior F.) G. într-un
penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei de 4 ani și
1 lună închisoare.
S-a mai reținut că
prin adresa nr. 82983/2011 din 09 iulie 2012 Ministerul Justiției - Direcția
Drept Internațional și Cooperare Judiciară, Serviciul Cooperare Judiciară
Internațională în Materie Penală a transmis Parchetului de pe lângă Curtea de
Apel București, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 302/2004 republicată,
cererea formulată de Ministerul Justiției al Regatului Spaniei prin care se
solicită transferarea persoanei condamnate M. (nume anterior F.) G., în prezent
deținut în Centrul Penitenciar Sevilla 11 (M.F.) din Regatul Spaniei, într-un
penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei de 6 ani și
o lună închisoare aplicată de către instanțele din statul solicitant.
Cererea formulată de
autoritățile spaniole a fost însoțită de documentele prevăzute de art. 6 pct. 2
din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la
Strasbourg în anul 1983, respectiv copia certificată pentru conformitate de pe
hotărârile de condamnare, de pe dispozițiile legale aplicabile, indicarea
duratei condamnării deja executate, declarația prin care persoana condamnată a
consimțit la transferarea într-un penitenciar din România în vederea executării
pedepsei.
În urma verificărilor
efectuate, Ministerul Administrației și Internelor - Direcția pentru Evidența
Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date, a comunicat prin adresa nr. 3535431
din data de 23 iulie 2012, că numitul M. (nume anterior F.) G. este fiul lui S.
și G.
Din adresa nr. 1773934/8
din data de 24 iulie 2012 a Ministerului Administrației și Internelor -
Direcția Generală de Pașapoarte a rezultat că numitul M. (nume anterior F.) G.
este cetățean român și este titularul pașaportului nr. 4643266, eliberat de
Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea și Evidența Pașapoartelor Simple
al municipiului București la data de 23 octombrie 2000.
S-a constatat că este
astfel îndeplinită condiția prevăzută de art. 3 lit. a) din Convenția europeană
asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg și art. 143 lit.
a) din Legea nr. 302/2004 republicată.
Din informațiile și
documentele comunicate de statul de condamnare, în aplicarea Convenției
europene asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg în
anul 1983, au rezultat următoarele:
- prin sentința
penală nr. 354 din data de 10 noiembrie 2010 pronunțată de Instanța Penală nr. 12
din Sevilla numitului M. (nume anterior F.) G. i-a fost aplicată o pedeapsă de
4 ani și 8 luni închisoare, pentru săvârșirea unei infracțiuni de tâlhărie prin
întrebuințarea de intimidare prevăzută de art. 237 și 242 C. pen. Spaniol
;
- sentința penală nr.
354 din data de 10 noiembrie 2010 pronunțată de Instanța Penală nr. 12 din
Sevilla a rămas definitivă la data de 02 februarie 2011;
- prin sentința
penală nr. 237/2010 din data de 13 septembrie 2010 pronunțată de Instanța
Penală nr. 5 din Sevilla numitului M. (nume anterior F.) G. i-a fost aplicată o
pedeapsă de 1 an și 5 luni închisoare, pentru săvârșirea unei infracțiuni de
tâlhărie prin întrebuințarea de intimidare prevăzută de art. 237, 242 și 243 C.
pen. spaniol, sentința penală nr. 237/2010 din data de 13 septembrie 2010 pronunțată
de Instanța Penală nr. 5 din Sevilla a rămas definitivă la data de 09 februarie
2011.
Având în vedere cele
expuse mai sus s-a constatat, că este îndeplinită condiția prevăzută de art. 3 lit.
b) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată
la Strasbourg și art. 143 lit. b) din Legea nr. 302/2004 republicată.
Referitor la situația
executării pedepsei, s-a constatat din examinarea sentinței de condamnare și a
actelor existente la dosar că numitului M. (nume anterior F.) G. i-a fost
aplicată procedura cumulului aritmetic de autoritățile judiciare spaniole și a
fost arestat preventiv de la data de 07 iunie 2010 până la data de 07 februarie
2011 și de la data de 05 mai 2010 până la data de 06 iunie 2010, iar durata
condamnării se împlinește la data de 27 mai 2016. În consecință, este
îndeplinită condiția prevăzută de art. 3 lit. c) din Convenția europeană asupra
transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg și art. 143 lit. c)
din Legea nr. 302/2004 republicată.
În fapt prin sentința
de condamnare nr. 354 din data de 10 noiembrie 2010 pronunțată de Instanța
Penală nr. 12 din Sevilla s-a reținut că M. (nume anterior F.) G. în data de 19
aprilie 2010 împreună cu alte două persoane, folosind amenințarea a sustras un
portofel de la o persoană aflată pe stradă. Prin sentința de condamnare nr. 237/2010
din data de 13 septembrie 2010 pronunțată de Instanța Penală nr. 5 din Sevilla
s-a reținut că M. (nume anterior F.) G. în data de 05 mai 2010 în orașul
Sevilla prin amenințare a obținut de la o persoană mai multe bunuri deținute
asupra sa.
Examinând materialul
cauzei s-a constatat că este îndeplinită condiția dublei incriminări prevăzute
de art. 143 lit. e) din Legea nr. 302/2004 republicată și art. 3 pct. 1 lit. e)
din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la
Strasbourg, fapta reținută în sarcina numitului M. (nume anterior F.) G. având
corespondent în legislația penală română, realizând conținutul constitutiv a
două infracțiuni de tâlhărie aflate în concurs prev. de art. 211 alin. (2
1
)
lit. a) C. pen. și art. 211 alin. (1) C. pen., pedepsită cu închisoarea de la 7
la 20 ani respectiv închisoarea de la 5 la 20 ani, cu aplicarea art. 33 lit. a)
C. pen.
Conform declarației
de consimțământ din data de 23 ianuarie 2012 rezultă că numitul M. (nume
anterior F.) G. a consimțit la transferarea sa într-un penitenciar din România fiind
îndeplinită condiția prevăzută de art. 143 lit. d) din Legea nr. 302/2004
republicată.
Împotriva sus-menționatei
sentințe a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București
apreciind că hotărârea pronunțată în cauză este nelegală sub aspectul omisiunii
nejustificate a aplicării prevederilor art. 71 C. pen. și art. 64 alin. (1) lit.
a teza a II-a C. pen. raportat la condamnările suferite de persoana
transferabilă M.G. prin sentința penală nr. 354 din 10 noiembrie 2010
pronunțată de Instanța penală nr. 12 Sevilla rămasă definitivă la data de 02
februarie 2011 și sentința penală nr. 237 din 13 septembrie 2010 pronunțată de
Instanța penală nr. 5 din Sevilla, rămasă definitivă în data de 09 februarie 2011.
În acest sens, s-a
arătat că hotărârea recunoscută interzicea exercitarea dreptului electoral pe
durata condamnării, ca pedeapsă accesorie, iar hotărârea atacată pronunțată de Curtea
de Apel București nu face această mențiune.
Pe cale de
consecință, s-a solicitat admiterea recursului și interzicerea pedepsei
accesorii prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen.
Recursul este fondat
pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Analizând sentința
atacată prin prisma motivului de recurs invocat de Parchet, Înalta Curte
constată că astfel după cum rezultă din actele aflate la dosarul cauzei,
respectiv dosarul întocmit de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București,
în urma sesizării formulate de autoritățile judiciare din Regatul Spaniei cu
privire la transferul persoanei condamnate M. (F.) G., respectiv conținutul
dispozitivului sentinței penale nr. 354 din 10 noiembrie 2010 pronunțată de
Instanța penală nr. 12 Sevilla rămasă definitivă la data de 02 februarie 2011
(fila nr. 24 din dosar) și a sentinței penale nr. 237 din 13 septembrie 2010
pronunțată de Instanța penală nr. 5 din Sevilla, rămasă definitivă în data de
09 februarie 2011 (fila nr. 31 din dosar), prin aceste hotărâri susnumitului,
cu titlu de pedeapsă accesorie, i-a fost interzisă „exercitarea drepturilor
electorale pasive pe durata condamnării”.
Referitor la
transferul în vederea executării și a pedepselor accesorii, art. 9 paragraful 1
din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la
Strasbourg la 21 martie 1983 permite autorităților competente ale statului de
executare fie să continue executarea condamnării, fie să schimbe condamnarea.
În cazul prevăzut de art.
9 alin. (1) lit. a) coroborat cu art. 10 alin. (1) din Convenție, respectiv
continuarea executării pedepsei, „în caz de continuare a executării, statul de
executare este legat de natura juridică și durata sancțiunii, așa cum rezultă
din condamnare, ceea ce înseamnă că statul de executare este continuatorul
statului de condamnare, fiind ținut de natura și de durata pedepselor aplicate.
În această ordine de
idei, Înalta Curte verificând actele aflate la dosar constată că autoritățile judiciare
spaniole au aplicat condamnatului M. (F.) G. atât o pedeapsă principală, cât și
pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi, respectiv „exercitarea
drepturilor electorale pasive pe durata condamnării”, care operează ca urmare a
condamnării, pedeapsă accesorie ce corespunde dispozițiilor art. 64 alin. (1) lit.
a) teza a II a C. pen. român, aflându-ne astfel în procedura prevăzută de art. 9
alin. (1) lit. a) din Convenție.
În consecință, o
recunoaștere integrală a hotărârii pronunțate de cele două instanțe din Spania
echivalează cu aplicarea față de persoana condamnată, în temeiul art. 71 C.
pen. a interzicerii exercitării dreptului prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. a)
teza a II-a C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei
de 6 ani și o lună închisoare.
Ca atare, pentru
toate considerentele anterior expuse, după verificarea cauzei și în raport de
dispozițiile art. 385
9
alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza
art. 385
15
pct. 2 lit. d) C. proc. pen. urmează a admite recursul
declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și a dispune
potrivit dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul
declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva sentinței
penale nr. 424 din data de 26 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția
I penală, privind pe intimatul - condamnat persoană transferabilă M. (fost F.)
G.
Casează, în parte,
sentința penală atacată și, rejudecând, în fond:
Recunoaște sentința
penală nr. 364 din 10 noiembrie 2010 pronunțată de Instanța Penală nr. 12 din
Sevilla rămasă definitivă la 2 februarie 2011 prin care cetățeanul român M.
(fost F.) G. a fost condamnat la pedeapsa principală de 4 ani și 8 luni
închisoare și i s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării
drepturilor electorale pasive pe durata condamnării.
Recunoaște sentința
penală nr. 237 din 13 septembrie 2010 pronunțată de Instanța Penală nr. 5 din
Sevilla rămasă definitivă la 9 februarie 2011 prin care cetățeanul român M.
(fost F.) G. a fost condamnat la pedeapsa principală de 1 an și 5 luni
închisoare și i s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării
drepturilor electorale pasive pe durata condamnării.
Dispune transferarea
condamnatului M. (fost F.) G., în vederea continuării executării, într-un
penitenciar din România, a pedepsei de 6 ani și o lună închisoare și a pedepsei
accesorii prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a C. pen., pe durata
executării pedepsei.
Menține celelalte
dispoziții ale sentinței atacate.
Cheltuielile
judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe
lângă Curtea de Apel București rămân în sarcina statului.
Onorariul pentru
apărătorul desemnat din oficiu pentru intimatul - condamnat persoană
transferabilă M. (fost F.) G., în sumă de 320 lei, se plătește din fondurile
Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată, în
ședință publică, azi 27 septembrie 2013.