ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2901/2013

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 424 din 26 octombrie 2012, Curtea de Apel București, secția I penală, a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București. A recunoscut efectele sentințelor penale nr. 354 din data de 10 noiembrie 2010 pronunțată de Instanța Penală nr. 12 din Sevilla, rămasă definitivă la data de 2 februarie 2011 și nr. 237 din 13 septembrie 2010, pronunțată de Instanța Penală nr. 5 din Sevilla, rămasă definitivă la data de 9 februarie 2011 și a dispus transferarea persoanei condamnate M. (nume anterior F.) G. - într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei de 6 ani și o lună închisoare.

A dedus din pedeapsa aplicată perioadele de la data de 05 mai 2010 la 6 iunie 2010; de la 7 iunie 2010 la 7 februarie 2011 și de la 8 februarie 2011 la zi. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut, în esență, că la data de 08 august 2012 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a solicitat instanței recunoașterea și punerea în executare a sentinței penale nr. 354/1011.2010, pronunțată de Instanța Penală nr. 12 din Sevilla, rămasă definitivă la 02 februarie 2011 și a sentinței penale nr. 237/2010 din 13 septembrie 2010, pronunțată de Instanța penală nr. 5 din Sevilla, rămasă definitivă la data de 09 februarie 2011 și transferarea persoanei condamnate M. (nume anterior F.) G. într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei de 4 ani și 1 lună închisoare.

S-a mai reținut că prin adresa nr. 82983/2011 din 09 iulie 2012 Ministerul Justiției - Direcția Drept Internațional și Cooperare Judiciară, Serviciul Cooperare Judiciară Internațională în Materie Penală a transmis Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 302/2004 republicată, cererea formulată de Ministerul Justiției al Regatului Spaniei prin care se solicită transferarea persoanei condamnate M. (nume anterior F.) G., în prezent deținut în Centrul Penitenciar Sevilla 11 (M.F.) din Regatul Spaniei, într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei de 6 ani și o lună închisoare aplicată de către instanțele din statul solicitant.

Cererea formulată de autoritățile spaniole a fost însoțită de documentele prevăzute de art. 6 pct. 2 din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg în anul 1983, respectiv copia certificată pentru conformitate de pe hotărârile de condamnare, de pe dispozițiile legale aplicabile, indicarea duratei condamnării deja executate, declarația prin care persoana condamnată a consimțit la transferarea într-un penitenciar din România în vederea executării pedepsei.

În urma verificărilor efectuate, Ministerul Administrației și Internelor - Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date, a comunicat prin adresa nr. 3535431 din data de 23 iulie 2012, că numitul M. (nume anterior F.) G. este fiul lui S. și G. Din adresa nr. 1773934/8 din data de 24 iulie 2012 a Ministerului Administrației și Internelor - Direcția Generală de Pașapoarte a rezultat că numitul M. (nume anterior F.) G. este cetățean român și este titularul pașaportului nr. 4643266, eliberat de Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea și Evidența Pașapoartelor Simple al municipiului București la data de 23 octombrie 2000. S-a constatat că este astfel îndeplinită condiția prevăzută de art. 3 lit. a) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg și art. 143 lit. a) din Legea nr. 302/2004 republicată.

Din informațiile și documentele comunicate de statul de condamnare, în aplicarea Convenției europene asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg în anul 1983, au rezultat următoarele: - prin sentința penală nr. 354 din data de 10 noiembrie 2010 pronunțată de Instanța Penală nr. 12 din Sevilla numitului M. (nume anterior F.) G. i-a fost aplicată o pedeapsă de 4 ani și 8 luni închisoare, pentru săvârșirea unei infracțiuni de tâlhărie prin întrebuințarea de intimidare prevăzută de art. 237 și 242 C. pen.

Spaniol ; - sentința penală nr. 354 din data de 10 noiembrie 2010 pronunțată de Instanța Penală nr. 12 din Sevilla a rămas definitivă la data de 02 februarie 2011; - prin sentința penală nr. 237/2010 din data de 13 septembrie 2010 pronunțată de Instanța Penală nr. 5 din Sevilla numitului M. (nume anterior F.) G. i-a fost aplicată o pedeapsă de 1 an și 5 luni închisoare, pentru săvârșirea unei infracțiuni de tâlhărie prin întrebuințarea de intimidare prevăzută de art. 237, 242 și 243 C. pen. spaniol, sentința penală nr. 237/2010 din data de 13 septembrie 2010 pronunțată de Instanța Penală nr. 5 din Sevilla a rămas definitivă la data de 09 februarie 2011. Având în vedere cele expuse mai sus s-a constatat, că este îndeplinită condiția prevăzută de art. 3 lit. b) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg și art. 143 lit. b) din Legea nr. 302/2004 republicată.

Referitor la situația executării pedepsei, s-a constatat din examinarea sentinței de condamnare și a actelor existente la dosar că numitului M. (nume anterior F.) G. i-a fost aplicată procedura cumulului aritmetic de autoritățile judiciare spaniole și a fost arestat preventiv de la data de 07 iunie 2010 până la data de 07 februarie 2011 și de la data de 05 mai 2010 până la data de 06 iunie 2010, iar durata condamnării se împlinește la data de 27 mai 2016. În consecință, este îndeplinită condiția prevăzută de art. 3 lit. c) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg și art. 143 lit. c) din Legea nr. 302/2004 republicată. În fapt prin sentința de condamnare nr. 354 din data de 10 noiembrie 2010 pronunțată de Instanța Penală nr. 12 din Sevilla s-a reținut că M. (nume anterior F.) G. în data de 19 aprilie 2010 împreună cu alte două persoane, folosind amenințarea a sustras un portofel de la o persoană aflată pe stradă.

Prin sentința de condamnare nr. 237/2010 din data de 13 septembrie 2010 pronunțată de Instanța Penală nr. 5 din Sevilla s-a reținut că M. (nume anterior F.) G. în data de 05 mai 2010 în orașul Sevilla prin amenințare a obținut de la o persoană mai multe bunuri deținute asupra sa. Examinând materialul cauzei s-a constatat că este îndeplinită condiția dublei incriminări prevăzute de art. 143 lit. e) din Legea nr. 302/2004 republicată și art. 3 pct. 1 lit. e) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg, fapta reținută în sarcina numitului M. (nume anterior F.) G. având corespondent în legislația penală română, realizând conținutul constitutiv a două infracțiuni de tâlhărie aflate în concurs prev. de art. 211 alin. (2 1 ) lit. a) C. pen.

și art. 211 alin. (1) C. pen., pedepsită cu închisoarea de la 7 la 20 ani respectiv închisoarea de la 5 la 20 ani, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. Conform declarației de consimțământ din data de 23 ianuarie 2012 rezultă că numitul M. (nume anterior F.) G. a consimțit la transferarea sa într-un penitenciar din România fiind îndeplinită condiția prevăzută de art. 143 lit. d) din Legea nr. 302/2004 republicată. Împotriva sus-menționatei sentințe a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București apreciind că hotărârea pronunțată în cauză este nelegală sub aspectul omisiunii nejustificate a aplicării prevederilor art. 71 C. pen. și art. 64 alin. (1) lit. a teza a II-a C. pen. raportat la condamnările suferite de persoana transferabilă M.G.

prin sentința penală nr. 354 din 10 noiembrie 2010 pronunțată de Instanța penală nr. 12 Sevilla rămasă definitivă la data de 02 februarie 2011 și sentința penală nr. 237 din 13 septembrie 2010 pronunțată de Instanța penală nr. 5 din Sevilla, rămasă definitivă în data de 09 februarie 2011. În acest sens, s-a arătat că hotărârea recunoscută interzicea exercitarea dreptului electoral pe durata condamnării, ca pedeapsă accesorie, iar hotărârea atacată pronunțată de Curtea de Apel București nu face această mențiune. Pe cale de consecință, s-a solicitat admiterea recursului și interzicerea pedepsei accesorii prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen. Recursul este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Analizând sentința atacată prin prisma motivului de recurs invocat de Parchet, Înalta Curte constată că astfel după cum rezultă din actele aflate la dosarul cauzei, respectiv dosarul întocmit de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, în urma sesizării formulate de autoritățile judiciare din Regatul Spaniei cu privire la transferul persoanei condamnate M. (F.) G., respectiv conținutul dispozitivului sentinței penale nr. 354 din 10 noiembrie 2010 pronunțată de Instanța penală nr. 12 Sevilla rămasă definitivă la data de 02 februarie 2011 (fila nr. 24 din dosar) și a sentinței penale nr. 237 din 13 septembrie 2010 pronunțată de Instanța penală nr. 5 din Sevilla, rămasă definitivă în data de 09 februarie 2011 (fila nr. 31 din dosar), prin aceste hotărâri susnumitului, cu titlu de pedeapsă accesorie, i-a fost interzisă „exercitarea drepturilor electorale pasive pe durata condamnării”.

Referitor la transferul în vederea executării și a pedepselor accesorii, art. 9 paragraful 1 din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg la 21 martie 1983 permite autorităților competente ale statului de executare fie să continue executarea condamnării, fie să schimbe condamnarea. În cazul prevăzut de art. 9 alin. (1) lit. a) coroborat cu art. 10 alin. (1) din Convenție, respectiv continuarea executării pedepsei, „în caz de continuare a executării, statul de executare este legat de natura juridică și durata sancțiunii, așa cum rezultă din condamnare, ceea ce înseamnă că statul de executare este continuatorul statului de condamnare, fiind ținut de natura și de durata pedepselor aplicate.

În această ordine de idei, Înalta Curte verificând actele aflate la dosar constată că autoritățile judiciare spaniole au aplicat condamnatului M. (F.) G. atât o pedeapsă principală, cât și pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi, respectiv „exercitarea drepturilor electorale pasive pe durata condamnării”, care operează ca urmare a condamnării, pedeapsă accesorie ce corespunde dispozițiilor art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a C. pen. român, aflându-ne astfel în procedura prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Convenție. În consecință, o recunoaștere integrală a hotărârii pronunțate de cele două instanțe din Spania echivalează cu aplicarea față de persoana condamnată, în temeiul art. 71 C. pen.

a interzicerii exercitării dreptului prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei de 6 ani și o lună închisoare. Ca atare, pentru toate considerentele anterior expuse, după verificarea cauzei și în raport de dispozițiile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. urmează a admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și a dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva sentinței penale nr. 424 din data de 26 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală, privind pe intimatul - condamnat persoană transferabilă M. (fost F.) G. Casează, în parte, sentința penală atacată și, rejudecând, în fond: Recunoaște sentința penală nr. 364 din 10 noiembrie 2010 pronunțată de Instanța Penală nr. 12 din Sevilla rămasă definitivă la 2 februarie 2011 prin care cetățeanul român M. (fost F.) G. a fost condamnat la pedeapsa principală de 4 ani și 8 luni închisoare și i s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor electorale pasive pe durata condamnării.

Recunoaște sentința penală nr. 237 din 13 septembrie 2010 pronunțată de Instanța Penală nr. 5 din Sevilla rămasă definitivă la 9 februarie 2011 prin care cetățeanul român M. (fost F.) G. a fost condamnat la pedeapsa principală de 1 an și 5 luni închisoare și i s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor electorale pasive pe durata condamnării. Dispune transferarea condamnatului M. (fost F.) G., în vederea continuării executării, într-un penitenciar din România, a pedepsei de 6 ani și o lună închisoare și a pedepsei accesorii prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a C. pen., pe durata executării pedepsei. Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București rămân în sarcina statului.

Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru intimatul - condamnat persoană transferabilă M. (fost F.) G., în sumă de 320 lei, se plătește din fondurile Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 27 septembrie 2013.