ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3184/2013

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 176/F din 17 aprilie 2013, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

A recunoscut Sentința penală nr. 53 din data de 18 decembrie 2009 pronunțată de Audiencia Provincial, secția a II-a Coruna - Regatul Spaniei, rămasă definitivă la data de 02 decembrie 2010, prin care s-a dispus condamnarea numitului Ț.M., la pedeapsa de 14 ani și 8 luni închisoare.

A dispus transferarea condamnatului într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei de 14 ani și 8 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. a interzis condamnatului ca pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

A dedus din pedeapsă prevenția și perioada executată de la data de 21 noiembrie 2008 la zi.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:

Prin rezoluția din data de 24 ianuarie 2013 dată în Dosarul nr. 3512/II/5/2012 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, a fost sesizată, în conformitate cu dispozițiile art. 158 din Legea nr. 302/2004 republicată, această instanță cu privire la cererea formulată de autoritățile judiciare din Regatul Spaniei cu privire la transferul persoanei condamnate Ț.M.

Cererea formulată de autoritățile spaniole a fost însoțită de documentele prevăzute de art. 6 pct. 2 din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg la 21 martie 1983, respectiv: copii certificate pentru conformitate de pe hotărârea de condamnare, de pe dovada rămânerii definitive a hotărârii, de pe dispozițiile legale aplicabile, indicarea duratei condamnării deja executate, declarația persoanei condamnate.

Examinând materialul cauzei, Curtea a constatat că sunt îndeplinite cerințele Legii nr. 302/2004 republicată și ale Convenției europene asupra transferării persoanelor condamnate.

Astfel, din informațiile și documentele comunicate de statul de condamnare în aplicarea Convenției europene asupra transferării persoanelor condamnate rezultă că numitul Ț.M. a fost condamnat prin Sentința nr. 53 pronunțată de Audiența Provincială, secția a II-a Coruna - Regatul Spaniei în data de 18 decembrie 2009 la pedeapsa de 14 ani și 8 luni închisoare, precum și la pedepsele complementare ale interdicției de a se apropia la o distanță mai mică de 1000 m de numiții N.A., I.I.V., G.P. și N.D., de domiciliul sau locul acesteia de muncă pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz sexual în formă continuată și tentativă de abuz cu penetrare prevăzute de art. 16, 74, 180, 181 și 182 C. pen. spaniol.

Hotărârea a rămas definitivă la data de 02 decembrie 2010, astfel că a fost îndeplinită condiția prev. de art. 3 lit. b) din Convenția europeană, adoptată la Strasbourg și art. 143 lit. b) din Legea nr. 302/2004 republicată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs persoana condamnată Ț.M., criticile formulate de acesta vizând netemeinicia pedepsei aplicate pe care o apreciază ca fiind prea aspră, cât și modul în care s-a desfășurat judecata, respectiv cu încălcarea drepturilor sale.

Criticile aduse nu sunt fondate.

Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul judecății constă în cererea formulată de autoritățile judiciare din Regatul Spaniei cu privire la transferul persoanei condamnate Ț.M., condamnat prin Sentința nr. 53 pronunțată de Audiența Provincială, secția a II-a Coruna - Regatul Spaniei în data de 18 decembrie 2009 la pedeapsa de 14 ani și 8 luni închisoare, precum și la pedepsele complementare ale interdicției de a se apropia la o distanță mai mică de 1000 m de numiții N.A., I.I.V., G.P. și N.D., de domiciliul sau locul acesteia de muncă pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz sexual în formă continuată și tentativă de abuz cu penetrare prevăzute de art. 16, 74, 180, 181 și 182 C. pen. spaniol.

Din relațiile referitoare la lichidarea condamnării transmise de statul solicitant rezultă că numitul Ț.M. a fost arestat la data de 21 noiembrie 2008, iar durata executării condamnării se va împlini la data de 15 iulie 2023, iar din pedeapsa de 5350 de zile de închisoare s-au dedus 742 de zile de arest preventiv cu începere de la 21 noiembrie 2008 rămânând de executat 4608 de zile.

În consecință, este îndeplinită și condiția prev. de art. 3 lit. c) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg și art. 143 lit. c) din Legea nr. 302/2004 republicată.

În fapt, s-a reținut că în luna octombrie 2005 persoana condamnată a abuzat-o sexual pe fiica în vârstă de 7 ani a concubinei sale, iar în luna noiembrie 2005 a abuzat-o sexual pe fiica surorii concubinei sale.

Faptele reținute în sarcina persoanei condamnate Ț.M. au corespondent în legislația penală română, realizând conținutul constitutiv al infracțiunii de prev. de art. 198 alin. (1), (2) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., așa încât, este îndeplinită condiția dublei incriminări prev. de art. 3 lit. e) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg și art. 143 lit. e) din Legea nr. 302/2004 republicată.

Din adresa din 11 decembrie 2012 a Direcției Generale a Pașapoartelor a rezultat că Ț.M. este cetățean român și este titularul pașaportului simplu, eliberat de Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea și Evidența Pașapoartelor Simple al județului Vâlcea, la data de 27 decembrie 2004.

Prin urmare este îndeplinită și condiția prev. de art. 3 lit. a) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate și art. 143 lit. a) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Persoana condamnată Ț.M. a fost de acord cu transferarea sa într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei pronunțate de autoritățile italiene. Astfel, este îndeplinită și condiția prev. de art. 3 lit. d) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg și art. 143 lit. d) din Legea nr. 302/2004, republicată.

În prezent, persoana condamnată se află încarcerată în Penitenciarul Teixeiro Spania.

Față de cele ce preced, reține Înalta Curte că în mod corect instanța a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, privind cererea formulată de autoritățile judiciare spaniole, a recunoscut Sentința penală nr. 53 pronunțată de Audiența Provincială, secția a II-a Coruna - Regatul Spaniei, rămasă definitivă la data de 2 decembrie 2010, prin care s-a dispus condamnarea numitului Ț.M. la pedeapsa de 14 ani și 8 luni închisoare.

Față de considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul persoană transferabilă Ț.M. împotriva Sentinței penale nr. 176/F din 17 aprilie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Va fi obligat recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de condamnatul persoană transferabilă Ț.M. împotriva Sentinței penale nr. 176/F din 17 aprilie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă recurentul condamnat persoană transferabilă la plata sumei de 700 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 18 octombrie 2013.

Procesat de GGC - NN