ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 148/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 148/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra

recursului de față;în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

penală nr. 75 din14 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția

I

penală, s-a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel București; s-a recunoscut în România sentința penală nr. 9/2004 din 10

mai 2004 a Tribunalului Provincial, Secția I Ciudad Real, definitivă și s-a

dispus transferul condamnatului F.S. într-un penitenciar din România, pentru

continuarea executării pedepsei de 8 ani închisoare. S-a dedus din pedeapsă

prevenția executată de la 15 octombrie 2003 la zi.

Pentru a dispune

în acest sens, instanța de fond a reținut că prin adresa nr. 46694/2010

înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București la data de 19

mai 2010, Ministerul Justiției - Direcția Drept Internațional și Tratate a

transmis în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 302/2004, modificată,

cererea formulată de Ministerul Justiției din Regatul Spaniei prin care se

solicita transferarea persoanei condamnate S.F. într-un penitenciar din

România, în vederea continuării executării pedepsei de 8 ani închisoare

aplicată de către instanțele din statul solicitant.

Cererea

formulată de autoritățile spaniole a fost însoțită de documentele prevăzute de

art. 6 pct. 2 din Convenția Europeană asupra

transferării

persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg în anul 1983,

respectiv

copia certificată pentru conformitate de pe hotărârile de condamnare, copie de

pe dispozițiile legale aplicabile, indicarea stadiului executării pedepsei,

declarația constatând consimțământul la transferare al persoanei condamnate.

Din verificările

efectuate la Ministerul Administrației și Internelor - Direcția pentru Evidența

Persoanelor si Administrarea Bazelor de Date și

Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Generală de

Pașapoarte a

rezultat că numitul S.F. este cetățean român, fiind astfel

îndeplinită condiția prev. de art. 3 lit. a) din Convenția Europeană asupra

transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg și art. 129 lit. a)

din Legea nr. 302/2004.

Prin adresa nr. 2003180

din data de 14 iunie 2010, Direcția pentru

Evidența

Persoanelor si Administrarea Bazelor de Date a comunicat faptul

că, în

evidențele deținute, numitul S.F. este fiul lui V. și S. De asemenea, acesta

este titularul pașaportului

, emis de către

Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea și

Evidența Pașapoartelor

Simple la data de 29 decembrie 1997.

Din informațiile

și documentele comunicate de statul de condamnare, în aplicarea Convenției Europene

asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg în anul 1983,

a rezultat că, prin sentința penală nr. 9/04 din data de 10 mai 2004 numitul F.S.

a fost condamnat de către Tribunalul Provincial - Secția 1 Ciudad Real, la o

pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea unui delict relativ la

proxenetism față de o persoană majoră prev. de art. 188 alin. (1) și art.

188 alin. (1) și (3)

4

din Codul penal

spaniol și la o pedeapsa de 5 ani închisoare

pentru săvârșirea unui

delict relativ la proxenetism față de o persoană

minoră prev. de art. 188 alin. (1) și (3)

4

din Codul penal

spaniol, aplicându-i-se

totodată și pedeapsa accesorie de incapacitate

specială de exercitare a dreptului de sufragiu pasiv pe perioada condamnării.

Această sentință a rămas definitivă la data de 14

iunie 2005, astfel că

este îndeplinită condiția prev. de art. 3 lit. b)

din Convenția Europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la

Strasbourg și art. 129 lit. b) din Legea nr. 302/2004

Din situația

executării pedepsei comunicată de autoritățile spaniole a rezultat că numitul S.F.

a fost arestat preventiv de la data de 15 octombrie 2003 până la data de 13

iunie 2005, executarea pedepsei aplicate a început la data de 14 iunie 2005,

durata condamnării împlinindu-se la data de 8 iulie 2012; la data de 10 august 2009

(după executarea a 2/3 din durata pedepsei) sau 3 mai 2010 (după executarea a

3/4 din durata pedepsei) va putea fi eliberat condiționat. în consecință, este

îndeplinită condiția prev. de art. 3 lit. c) din Convenția Europeană asupra

transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg și art. 129 lit. c) din

Legea nr. 302/2004.

Prin sentința

penală nr. 9/04 din data de 10 mai 2004 a Tribunalul

Provincial - Secția 1 Ciudad Real s-a reținut că: „persoanele numite

martor

protejat, dintre care una minora, ambele de naționalitate română

l-au contactat pe Sorin Frunza cu scopul de a le facilita venirea în Spania.

Acuzatul le trimite în România suma de 250 Euro, ca împrumut pe care trebuia să

îl înapoieze după ce ajungeau in Spania.

Î

n ziua în care au ajuns cele două femei, cu

intenția de a obține un

beneficiu exploatându-le din punct de vedere

sexual, acuzatul a insinuat martorei de 18 ani că trebuie să facă prostituție,

amenințând-o că în caz contrar o va da afară din casă fără acte de identitate

și bani, reținând asupra sa și pașapoartele ambelor fete. De asemenea, în ziua

sosirii, a bătut-o pe martora de 16 ani, dându-i ordin să facă prostituție.

...Sorin le

procura clienți, facilitându-le contactul prin telefon cu aceștia și stabilind

prețul serviciilor cu pretextul de a-și plăti datoria de a le aduce în Spania."

Examinând

materialul cauzei, prima instanță a constatat că este îndeplinită condiția

dublei incriminări prevăzute de art. 129 lit. e) din Legea nr. 302/2004 și art.

3 pct. 1 lit. e) din Convenția Europeană asupra transferării persoanelor

condamnate adoptată la Strasbourg, faptele reținute în sarcina numitului S.F.

având corespondent în legislația penală română, realizând conținutul

constitutiv al infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori în

concurs prev. de art. 12 alin. (2) și art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr.

678/2001, republicată, privind prevenirea si combaterea traficului de persoane

cu

aplic. art. 33

lit. a) C. pen.

Astfel cum

rezultă din declarația din data de 5 aprilie 2010, numitul S.F. și-a manifestat

acordul de a fi transferat într-un penitenciar

din România în vederea continuării executării pedepsei, în prezent

acesta

fiind încarcerat în Penitenciarul Topas din Spania.

La dosar se află anexate înscrisurile prevăzute de

art. 142 și art. 143

alin. (1) din Legea nr. 302/2004, modificată

privind cooperarea judiciară internațională în materie penală.

Totodată, prima

instanță a reținut că nu poate fi executată în România și pedeapsa subsidiară

de 36 luni de amendă cu o cotă zilnică de 6 Euro, întrucât nu a fost

transformată în închisoare de justiția spaniolă, iar România nu are mandat de

executare a acesteia.

Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel București, criticând-o pentru

nelegalitate sub aspectul nerecunoașterii în integralitate a hotărârii de

condamnare.

În motivarea

recursului, s-a arătat că din documentele comunicate de statul de condamnare,

reiese că prin sentința penală nr. 9/2004 din

10

septembrie 2004, Tribunalul Provincial, Secția

I

Ciudad

Real, l-a condamnat pe

F.S. la o pedeapsă de 3 ani închisoare și 18 luni

amendă cu o cotă zilnică de 6 Euro pentru săvârșirea infracțiunii de

proxenetism față de o persoană majoră și o pedeapsă de 5 ani închisoare și 36

luni amendă cu o cotă zilnică de 6 Euro pentru săvârșirea infracțiuni de

proxenetism față de o persoană minoră, aplicând totodată pedeapsa accesorie a

interzicerii dreptului de vot pe perioada condamnării.

Conform fișei de

lichidare emisă de autoritățile spaniole (fila 34 din dosarul Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel București), pedeapsa de 18 luni amendă aplicată alături de

pedeapsa închisorii de 3 ani a fost transformată de statul de condamnare în 9

luni de închisoare, urmând ca F.S. să execute 8 ani și 9 luni închisoare pentru

săvârșirea celor două infracțiuni de proxenetism.

S-a mai arătat

că în cazul transferării unei persoane condamnate, Convenția Europeană asupra transferării

persoanelor condamnare și Legea internă nr. 302/2004 stabilesc două proceduri

alternative de executare, între care statul de executare trebuie să aleagă,

respectiv continuarea executării pedepsei aplicate sau conversiunea

condamnării.

În procedura de

continuare a executării reglementată de art. 10 din Convenție și art. 145 din

Legea nr. 302/2004, statul de executare continuă activitatea începută de statul

de condamnare, succedându-i în totalitate și este legat de natura juridică și

durata sancțiunii, așa cum rezultă ea din condamnare.

În prezenta

cauză fiind stabilită ca modalitate de transferare continuarea executării

pedepsei, nu se poate modifica durata pedepsei, statul român fiind

continuatorul statului de condamnare.

Prin urmare, la examinarea îndeplinirii

condițiilor transferării prev. de

art. 129 din Legea nr. 302/2004,

instanța de judecată trebuia să se raporteze la întreaga durată a pedepsei ce

se execută în Regatul Spaniei, astfel cum aceasta rezultă din documentele

transmise de statul de condamnare, respectiv 8 ani și 9 luni închisoare,

echivalentul a 3190 zile.

Motivarea

instanței de fond, în sensul că nu poate fi executată în

România pedeapsa de 36 luni amendă cu o cotă

zilnică de 6 Euro, întrucât

nu a fost transformată în închisoare de

justiția spaniolă este pertinentă însă trebuie observat că nu această pedeapsă

este în discuție ci pedeapsa de 18 luni amenda care a fost transformată de

către statul de condamnare, conform fișei de lichidare, în 9 luni închisoare.

De asemenea, s-a

arătat că pentru aceleași argumente care țin de obligativitatea respectării

felului și duratei condamnării, se impunea recunoașterea pedepsei accesorii

aplicate condamnatului F.S. prin sentința penală nr. 9/2004 din 10 mai 2004

pronunțată de Tribunalul Provincial - Secția 1 Ciudat Real.

Examinând

recursul declarat de parchet sub toate aspectele, conform dispozițiilor art.

385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este

întemeiat.

Astfel, prin

sentința penală nr. 9/2004 din 10 septembrie 2004 a Tribunalului Provincial,

Secția

I

Ciudad Real, F.S. a fost condamnat la o

pedeapsă de 3 ani închisoare și 18 luni amendă cu o cotă zilnică de 6 Euro

pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism față de o persoană majoră și o

pedeapsă de 5 ani închisoare și 36 luni amendă cu o cotă zilnică de 6 Euro

pentru săvârșirea infracțiuni de proxenetism față de o persoană minoră, aplicând

totodată pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de vot pe perioada

condamnării (fila 31 dosar parchet), iar potrivit fișei de lichidare emisă de

autoritățile spaniole (fila 34

dosar

parchet), pedeapsa de 18 luni amendă aplicată alături de pedeapsa închisorii de

3 ani a fost transformată de statul de condamnare în 9 luni de

închisoare,

urmând ca F.S. să execute 8 ani și 9 luni închisoare (3190 zile) pentru

săvârșirea celor două infracțiuni de proxenetism.

Prima instanță a

motivat doar că nu poate fi executată în România și pedeapsa subsidiară de 36

luni de amendă cu o cotă zilnică de 6 Euro, întrucât nu a fost transformată în

închisoare de justiția spaniolă, omițând însă a examina ce se întâmplă cu

pedeapsa subsidiară de 9 luni, aplicată alături de pedeapsa de 3 ani închisoare

- pentru primul delict.

Cum din fișa ce

însoțește hotărârea definitivă pronunțată de autoritățile judiciare spaniole

reiese, fără echivoc, că pedeapsa pe care

persoana

transferabilă o avea de executat în Spania era de 8 ani și 9 luni

închisoare

(3190 zile), din care se scad 608 zile - perioada executată în arest preventiv

-, că hotărârea definitivă a autorităților judiciare spaniole prevede alături

de pedeapsa principală și pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de

vot pe toată durata condamnării, iar, pe de altă parte, modalitatea pentru care

statul român a optat este continuarea executării pedepsei, Înalta Curte, văzând

și prevederile art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite

recursul parchetului, va casa sentința recurată și, rejudecând, va recunoaște

sentința penală nr. 9/10 mai 2004 pronunțată de Tribunalul Provincial Secția 1

Ciudat Real - Regatul Spaniei - definitivă, dispunând punerea în executare a

acesteia și transferul condamnatului persoană transferabilă F.S. într-un

penitenciar din România, pentru continuarea executării pedepsei principale de 8

ani și 9 luni închisoare și a pedepsei complementare a interzicerii dreptului

de vot pe toată durata condamnării.

Se va dispune

emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii și se va deduce din

cuantumul pedepsei perioada executată de la 15 octombrie 2003 la 19 ianuarie

2011.

În baza art. 192

alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea

recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București vor

rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel

București împotriva sentinței penale nr. 275 din 14

septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția l-a penală, privind pe intimatul

condamnat persoană transferabilă F.S.

Casează sentința

recurată și rejudecând:

Recunoaște

sentința penală nr. 9/10 mai 2004 pronunțată de Tribunalul Provincial Secția 1

Ciudat Real - Regatul Spaniei - definitivă, dispune punerea în executare a

acesteia și transferul condamnatului persoană transferabilă F.S. într-un

penitenciar din România, pentru continuarea executării pedepsei principale de 8

ani și 9 luni închisoare și a pedepsei complementare a interzicerii dreptului

de vot pe toată durata condamnării.

Dispune emiterea

mandatului de executare a pedepsei închisorii.

Deduce din

cuantumul pedepsei perioada executată de la 15 octombrie 2003 la 19 ianuarie

2011.

Onorariul

apărătorului desemnat din oficiu intimatului condamnat persoană transferabilă

în sumă de 320 lei, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile

judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel București, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 19 ianuarie 2011.