ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 148/2011

Asupra recursului de față;în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Prin sentința penală nr. 75 din14 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală, s-a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București; s-a recunoscut în România sentința penală nr. 9/2004 din 10 mai 2004 a Tribunalului Provincial, Secția I Ciudad Real, definitivă și s-a dispus transferul condamnatului F.S. într-un penitenciar din România, pentru continuarea executării pedepsei de 8 ani închisoare. S-a dedus din pedeapsă prevenția executată de la 15 octombrie 2003 la zi.

Pentru a dispune în acest sens, instanța de fond a reținut că prin adresa nr. 46694/2010 înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București la data de 19 mai 2010, Ministerul Justiției - Direcția Drept Internațional și Tratate a transmis în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 302/2004, modificată, cererea formulată de Ministerul Justiției din Regatul Spaniei prin care se solicita transferarea persoanei condamnate S.F. într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei de 8 ani închisoare aplicată de către instanțele din statul solicitant.

Cererea formulată de autoritățile spaniole a fost însoțită de documentele prevăzute de art. 6 pct. 2 din Convenția Europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg în anul 1983, respectiv copia certificată pentru conformitate de pe hotărârile de condamnare, copie de pe dispozițiile legale aplicabile, indicarea stadiului executării pedepsei, declarația constatând consimțământul la transferare al persoanei condamnate. Din verificările efectuate la Ministerul Administrației și Internelor - Direcția pentru Evidența Persoanelor si Administrarea Bazelor de Date și Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Generală de Pașapoarte a rezultat că numitul S.F. este cetățean român, fiind astfel îndeplinită condiția prev. de art. 3 lit. a) din Convenția Europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg și art. 129 lit. a) din Legea nr. 302/2004.

Prin adresa nr. 2003180 din data de 14 iunie 2010, Direcția pentru Evidența Persoanelor si Administrarea Bazelor de Date a comunicat faptul că, în evidențele deținute, numitul S.F. este fiul lui V. și S. De asemenea, acesta este titularul pașaportului , emis de către Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea și Evidența Pașapoartelor Simple la data de 29 decembrie 1997. Din informațiile și documentele comunicate de statul de condamnare, în aplicarea Convenției Europene asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg în anul 1983, a rezultat că, prin sentința penală nr. 9/04 din data de 10 mai 2004 numitul F.S.

a fost condamnat de către Tribunalul Provincial - Secția 1 Ciudad Real, la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea unui delict relativ la proxenetism față de o persoană majoră prev. de art. 188 alin. (1) și art. 188 alin. (1) și (3) 4 din Codul penal spaniol și la o pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea unui delict relativ la proxenetism față de o persoană minoră prev. de art. 188 alin. (1) și (3) 4 din Codul penal spaniol, aplicându-i-se totodată și pedeapsa accesorie de incapacitate specială de exercitare a dreptului de sufragiu pasiv pe perioada condamnării. Această sentință a rămas definitivă la data de 14 iunie 2005, astfel că este îndeplinită condiția prev. de art. 3 lit. b) din Convenția Europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg și art. 129 lit. b) din Legea nr. 302/2004 Din situația executării pedepsei comunicată de autoritățile spaniole a rezultat că numitul S.F.

a fost arestat preventiv de la data de 15 octombrie 2003 până la data de 13 iunie 2005, executarea pedepsei aplicate a început la data de 14 iunie 2005, durata condamnării împlinindu-se la data de 8 iulie 2012; la data de 10 august 2009 (după executarea a 2/3 din durata pedepsei) sau 3 mai 2010 (după executarea a 3/4 din durata pedepsei) va putea fi eliberat condiționat. în consecință, este îndeplinită condiția prev. de art. 3 lit. c) din Convenția Europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg și art. 129 lit. c) din Legea nr. 302/2004. Prin sentința penală nr. 9/04 din data de 10 mai 2004 a Tribunalul Provincial - Secția 1 Ciudad Real s-a reținut că: „persoanele numite martor protejat, dintre care una minora, ambele de naționalitate română l-au contactat pe Sorin Frunza cu scopul de a le facilita venirea în Spania.

Acuzatul le trimite în România suma de 250 Euro, ca împrumut pe care trebuia să îl înapoieze după ce ajungeau in Spania. Î n ziua în care au ajuns cele două femei, cu intenția de a obține un beneficiu exploatându-le din punct de vedere sexual, acuzatul a insinuat martorei de 18 ani că trebuie să facă prostituție, amenințând-o că în caz contrar o va da afară din casă fără acte de identitate și bani, reținând asupra sa și pașapoartele ambelor fete. De asemenea, în ziua sosirii, a bătut-o pe martora de 16 ani, dându-i ordin să facă prostituție…

Sorin le procura clienți, facilitându-le contactul prin telefon cu aceștia și stabilind prețul serviciilor cu pretextul de a-și plăti datoria de a le aduce în Spania." Examinând materialul cauzei, prima instanță a constatat că este îndeplinită condiția dublei incriminări prevăzute de art. 129 lit. e) din Legea nr. 302/2004 și art. 3 pct. 1 lit. e) din Convenția Europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg, faptele reținute în sarcina numitului S.F. având corespondent în legislația penală română, realizând conținutul constitutiv al infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori în concurs prev. de art. 12 alin. (2) și art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001, republicată, privind prevenirea si combaterea traficului de persoane cu aplic.

art. 33 lit. a) C. pen. Astfel cum rezultă din declarația din data de 5 aprilie 2010, numitul S.F. și-a manifestat acordul de a fi transferat într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei, în prezent acesta fiind încarcerat în Penitenciarul Topas din Spania. La dosar se află anexate înscrisurile prevăzute de art. 142 și art. 143 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, modificată privind cooperarea judiciară internațională în materie penală. Totodată, prima instanță a reținut că nu poate fi executată în România și pedeapsa subsidiară de 36 luni de amendă cu o cotă zilnică de 6 Euro, întrucât nu a fost transformată în închisoare de justiția spaniolă, iar România nu are mandat de executare a acesteia.

2. Împotriva acestei decizii, a formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, criticând-o pentru nelegalitate sub aspectul nerecunoașterii în integralitate a hotărârii de condamnare. În motivarea recursului, s-a arătat că din documentele comunicate de statul de condamnare, reiese că prin sentința penală nr. 9/2004 din 10 septembrie 2004, Tribunalul Provincial, Secția I Ciudad Real, l-a condamnat pe F.S. la o pedeapsă de 3 ani închisoare și 18 luni amendă cu o cotă zilnică de 6 Euro pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism față de o persoană majoră și o pedeapsă de 5 ani închisoare și 36 luni amendă cu o cotă zilnică de 6 Euro pentru săvârșirea infracțiuni de proxenetism față de o persoană minoră, aplicând totodată pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului de vot pe perioada condamnării.

Conform fișei de lichidare emisă de autoritățile spaniole (fila 34 din dosarul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București), pedeapsa de 18 luni amendă aplicată alături de pedeapsa închisorii de 3 ani a fost transformată de statul de condamnare în 9 luni de închisoare, urmând ca F.S. să execute 8 ani și 9 luni închisoare pentru săvârșirea celor două infracțiuni de proxenetism. S-a mai arătat că în cazul transferării unei persoane condamnate, Convenția Europeană asupra transferării persoanelor condamnare și Legea internă nr. 302/2004 stabilesc două proceduri alternative de executare, între care statul de executare trebuie să aleagă, respectiv continuarea executării pedepsei aplicate sau conversiunea condamnării.

În procedura de continuare a executării reglementată de art. 10 din Convenție și art. 145 din Legea nr. 302/2004, statul de executare continuă activitatea începută de statul de condamnare, succedându-i în totalitate și este legat de natura juridică și durata sancțiunii, așa cum rezultă ea din condamnare. În prezenta cauză fiind stabilită ca modalitate de transferare continuarea executării pedepsei, nu se poate modifica durata pedepsei, statul român fiind continuatorul statului de condamnare. Prin urmare, la examinarea îndeplinirii condițiilor transferării prev. de art. 129 din Legea nr. 302/2004, instanța de judecată trebuia să se raporteze la întreaga durată a pedepsei ce se execută în Regatul Spaniei, astfel cum aceasta rezultă din documentele transmise de statul de condamnare, respectiv 8 ani și 9 luni închisoare, echivalentul a 3190 zile.

Motivarea instanței de fond, în sensul că nu poate fi executată în România pedeapsa de 36 luni amendă cu o cotă zilnică de 6 Euro, întrucât nu a fost transformată în închisoare de justiția spaniolă este pertinentă însă trebuie observat că nu această pedeapsă este în discuție ci pedeapsa de 18 luni amenda care a fost transformată de către statul de condamnare, conform fișei de lichidare, în 9 luni închisoare. De asemenea, s-a arătat că pentru aceleași argumente care țin de obligativitatea respectării felului și duratei condamnării, se impunea recunoașterea pedepsei accesorii aplicate condamnatului F.S. prin sentința penală nr. 9/2004 din 10 mai 2004 pronunțată de Tribunalul Provincial - Secția 1 Ciudat Real.

Examinând recursul declarat de parchet sub toate aspectele, conform dispozițiilor art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este întemeiat. Astfel, prin sentința penală nr. 9/2004 din 10 septembrie 2004 a Tribunalului Provincial, Secția I Ciudad Real, F.S. a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare și 18 luni amendă cu o cotă zilnică de 6 Euro pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism față de o persoană majoră și o pedeapsă de 5 ani închisoare și 36 luni amendă cu o cotă zilnică de 6 Euro pentru săvârșirea infracțiuni de proxenetism față de o persoană minoră, aplicând totodată pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de vot pe perioada condamnării (fila 31 dosar parchet), iar potrivit fișei de lichidare emisă de autoritățile spaniole (fila 34 dosar parchet), pedeapsa de 18 luni amendă aplicată alături de pedeapsa închisorii de 3 ani a fost transformată de statul de condamnare în 9 luni de închisoare, urmând ca F.S.

să execute 8 ani și 9 luni închisoare (3190 zile) pentru săvârșirea celor două infracțiuni de proxenetism. Prima instanță a motivat doar că nu poate fi executată în România și pedeapsa subsidiară de 36 luni de amendă cu o cotă zilnică de 6 Euro, întrucât nu a fost transformată în închisoare de justiția spaniolă, omițând însă a examina ce se întâmplă cu pedeapsa subsidiară de 9 luni, aplicată alături de pedeapsa de 3 ani închisoare - pentru primul delict.

Cum din fișa ce însoțește hotărârea definitivă pronunțată de autoritățile judiciare spaniole reiese, fără echivoc, că pedeapsa pe care persoana transferabilă o avea de executat în Spania era de 8 ani și 9 luni închisoare (3190 zile), din care se scad 608 zile - perioada executată în arest preventiv -, că hotărârea definitivă a autorităților judiciare spaniole prevede alături de pedeapsa principală și pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de vot pe toată durata condamnării, iar, pe de altă parte, modalitatea pentru care statul român a optat este continuarea executării pedepsei, Înalta Curte, văzând și prevederile art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul parchetului, va casa sentința recurată și, rejudecând, va recunoaște sentința penală nr. 9/10 mai 2004 pronunțată de Tribunalul Provincial Secția 1 Ciudat Real - Regatul Spaniei - definitivă, dispunând punerea în executare a acesteia și transferul condamnatului persoană transferabilă F.S.

într-un penitenciar din România, pentru continuarea executării pedepsei principale de 8 ani și 9 luni închisoare și a pedepsei complementare a interzicerii dreptului de vot pe toată durata condamnării. Se va dispune emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii și se va deduce din cuantumul pedepsei perioada executată de la 15 octombrie 2003 la 19 ianuarie 2011. În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva sentinței penale nr. 275 din 14 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția l-a penală, privind pe intimatul condamnat persoană transferabilă F.S. Casează sentința recurată și rejudecând: Recunoaște sentința penală nr. 9/10 mai 2004 pronunțată de Tribunalul Provincial Secția 1 Ciudat Real - Regatul Spaniei - definitivă, dispune punerea în executare a acesteia și transferul condamnatului persoană transferabilă F.S. într-un penitenciar din România, pentru continuarea executării pedepsei principale de 8 ani și 9 luni închisoare și a pedepsei complementare a interzicerii dreptului de vot pe toată durata condamnării.

Dispune emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii. Deduce din cuantumul pedepsei perioada executată de la 15 octombrie 2003 la 19 ianuarie 2011. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu intimatului condamnat persoană transferabilă în sumă de 320 lei, se va suporta din fondul Ministerului Justiției. Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 19 ianuarie 2011.