ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2271/2013

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată Curții de Apel București, secția a II-a penală, numitul N.A., a introdus o contestație la executare, invocând disp. art. 461 lit. c) și d) C. proc. pen. împotriva Sentinței penale nr. 77 din 20 februarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, motivând că a fost indus în eroare când a fost de acord să fie transferat într-un penitenciar din România, în sensul că i s-a spus că va executa pedepsele prin cumul aritmetic și nu prin contopire, pedeapsă pe care o execută și emiterea unui nou mandat de executare ca urmare a contopirii tuturor pedepselor ce i s-au aplicat.

Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin Sentința penală nr. 129 din 26 martie 2013 a respins, ca nefondată, contestația la executare formulată de contestatorul N.A. împotriva Sentinței penale nr. 77/F din 20 februarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, obligând, totodată, pe contestator la 50 RON, cheltuieli judiciare către stat.

Curtea a reținut că, în cauză, nu sunt incidente dispozițiile legale invocate.

Astfel, prin Sentința penală nr. 77/F din 20 februarie 2012 a Curții de Apel București a fost admisă sesizarea parchetului, au fost recunoscute și puse în executare sentințele penale pronunțate de autoritățile judiciare din Regatul Spaniei privind pedepsele de 1 an și 9 luni închisoare; 5 ani închisoare; un an închisoare și 4 ani închisoare aplicate inculpatului condamnat N.A. și s-a dispus transferarea acestuia într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei principale de 11 ani și 3 luni închisoare și a pedepsei accesorii, fiind deduse perioadele executate anterior la zi.

Pentru a se dispune astfel, s-a reținut că, prin Sentința penală nr. 000485/2008 din data de 28 octombrie 2008, pronunțată de Judecătoria Penală nr. 8 din Valencia, definitivă la data de 28 octombrie 2008, s-a dispus condamnarea cetățeanului român N.A. la pedepsele de 1 an și 9 luni închisoare, amendă de 9 luni cu o cotă zilnică de 4 euro cu pedeapsa accesorie de decădere specială din dreptul la sufragiu pasiv, pe durata condamnării, 6 luni închisoare cu pedeapsa accesorie de decădere specială din dreptul la sufragiu pasiv pe durata condamnării, pentru săvârșirea infracțiunilor de falsificare de documente oficiale și comerciale și înșelăciune continuată, prevăzute de art. 392, 390.1, 2, 3 și 74 C. pen. spaniol.

S-a reținut că, anterior datei de 10 septembrie 2004, el însuși sau un terț căruia i-a dat fotografia sa, a falsificat o carte de identitate pe numele A.B. și patru carduri de credit VISA electronic având același titular, cele cinci documente fiind copia duplicată a celor originale. Cu aceste documente, la data de 10 septembrie 2004, cetățeanul român N.A. s-a dus la magazinul de bijuterii P.M., unde, utilizând aceste documente false pe numele A.B., a achiziționat bunuri în valoare de 1.300 Euro. Aceeași operațiune s-a repetat și la data de 15 septembrie 2004, când, în același loc și procedând identic, N.A. a făcut achiziții de 2.000 Euro, dar și la data de 17 septembrie 2004, când acuzatul a fost reținut în magazinul de bijuterii.

Faptele astfel reținute au corespondent în legislația penală română, fiind infracțiuni și sancționându-se cu închisoare.

Prin Sentința penală nr. 63/2008 din data de 28 octombrie 2008, pronunțată de Judecătoria Centrală de Instrucție nr. 5 din Madrid, secția I penală, definitivă la data de 23 ianuarie 2009, s-a dispus condamnarea cetățeanului român N.A. la pedepsele de 5 ani închisoare și 1 an închisoare care se substituie cu amendă de 24 luni, cu o cotă zilnică de 3 euro, cu pedeapsa accesorie de decădere specială din dreptul la sufragiu pasiv pe durata condamnării, pentru săvârșirea infracțiunilor de falsificare de monedă și înșelăciune continuată, prevăzute de art. 387 raportat la art. 386.1, 249 și 74 C. pen. spaniol.

S-a reținut că acuzații M.Ș., R.D.T. și A.N. fac parte dintr-o organizație criminală dedicată elaborării de carduri de credit, dându-le o aparență de autenticitate, precum și integrării ulterioare a acestora în traficul comercial, prin predarea lor acuzatului J.G.L., însărcinat cu efectuarea cumpărăturilor în unități comerciale. În anul 2005, numitul J.G.L. a achiziționat mai multe bunuri, plătind cu carduri de credit false. La data de 25 iulie 2005, cu ocazia percheziției efectuate la domiciliul acuzaților M.Ș. și R.D.T., au fost depistate, printre altele, programe destinate falsificării de carduri.

Faptele astfel reținute au corespondent în legislația penală română, fiind infracțiuni și pedepsindu-se cu închisoare.

Prin Sentința penală nr. 32/2009 din data de 23 martie 2009, pronunțată de Judecătoria Centrală de Instrucție nr. 2 din Madrid, secția I penală, definitivă la data de 23 martie 2009, s-a dispus condamnarea aceluiași cetățean român la pedeapsa 4 ani închisoare, cu pedeapsa accesorie de decădere specială din dreptul la sufragiu pasiv pe durata condamnării, pentru săvârșirea infracțiunii de falsificare de monedă, prevăzută de art. 386 alin. (1), art. 387 C. pen. spaniol.

S-a reținut că, până la reținerea din luna iunie 2007, acuzatul N.A., alături de alte persoane, s-au ocupat cu crearea de carduri false destinate realizării de operațiuni comerciale și obținerii de beneficii economice. Condamnatul N.A. a fost însărcinat cu numerotarea a 35 de carduri în alb, la care s-au adăugat 109 operațiuni frauduloase, frauda ridicându-se la suma de 178.852,93 euro.

Faptele astfel reținute au corespondent în legislația penală română, fiind infracțiuni pedepsite cu închisoarea.

Legal învestită, cu soluționarea cererii de transfer, Curtea a constatat, că este îndeplinită condiția dublei incriminări, prevăzută de art. 143 lit. e) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, în cazul fiecăreia dintre cele trei condamnări dispuse față de persoana transferabilă.

Totodată, s-a constatat din probe îndeplinirea și a celorlalte condiții prev. de disp. art. 143 lit. a), b), c), d) și f) din aceeași lege, în sensul că: persoana condamnată este cetățean român cu domiciliul în România; hotărârile penale străine sunt definitive, la datele menționate și la data primirii cererii de transfer, persoana condamnată avea de executat mai mult de 6 luni închisoare din durata pedepsei finale executabile de 11 ani și 3 luni închisoare; sub aspectul duratei pedepsei finale. S-a apreciat că pedeapsa finală corespunde exigențelor art. 53 pct. 1 lit. b) și 34 alin. (2) C. pen. la regimul sancționator al legislației române.

În sfârșit, s-a mai constatat că persoana condamnată a consimțit la transferul cel care a fost de acord cu statul de condamnare.

Această sentință penală a rămas definitivă și pusă și în executare, deoarece condamnatul A.N. prin declarația semnată la data de 26 aprilie 2012 a arătat că nu înțelege să declarare recurs și acceptă în totalitate, această hotărâre.

În raport de dispozițiile acestei sentințe definitive dispusă cu respectarea și dispozițiilor art. 145 din Legea nr. 302/2004 modificată se constată că în speță, nu sunt aplicabile dispozițiile invocate de condamnat, deoarece prin hotărârea definitivă atacată s-a stabilit, în mod legal, operarea cumulului aritmetic al pedepselor aplicate și statul român și-a dat consimțământul la acest transfer, în respectivele condiții.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs condamnatul transferat, susținând netemeinicia și nelegalitatea hotărârii deoarece n-a operat folosul cumulul juridic, ceea ce ar fi dus la executarea unei pedepse de numai 5 ani închisoare.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 449 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., o pedeapsă definitiv aplicată poate fi modificată în faza de executare a acesteia numai dacă se constată, pe baza unei alte hotărâri definitive decât cea prin care a fost stabilită, existenta unui concurs de infracțiuni.

Or, în speță, pedeapsa de 11 ani și 3 luni închisoare - rezultată din cumulul aritmetic al pedepselor aplicate de autoritățile judiciare spaniole, recunoscută implicit de instanța națională la momentul când a dispus transferarea persoanei condamnate într-un penitenciar din România în vederea continuării executării celor trei pedepse recunoscute - a fost aplicată pentru trei infracțiuni concurente judecate în aceeași cauză pentru care s-a pronunțat o hotărâre unică de condamnare, fără ca, în faza de executare, ulterioară realizării transferului, să se constate existența vreunei hotărâri definitive distincte de condamnare pentru alte infracțiuni concurente, ceea ce face inaplicabile dispozițiile art. 449 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. raportate la cele ale art. 34 lit. b) C. pen.

În al doilea rând, conform art. 146 alin. (1) și (3) din Legea nr. 302/2004, schimbarea condamnării, prin conversiune, fie și după transferarea persoanei condamnate, poate avea loc numai dacă felul pedepsei aplicate în străinătate sau durata acesteia este incompatibilă cu legislația română.

Curtea constată însă că, în cauză, atât felul pedepsei rezultante aplicate, aceea cu închisoarea, cât și durata acesteia, sunt compatibile cu legislația română, astfel că nu se poate dispune modificarea acesteia.

Este adevărat că persoana condamnată urmează să execute o pedeapsă rezultantă de 11 ani și 3 luni închisoare rezultată din cumulul aritmetic al pedepselor aplicate de autoritățile judiciare spaniole, însă aceasta nu depășește maximul general prevăzut de legea română, acela de 30 de ani, astfel încât nu există temeiuri pentru a se dispune conversiunea condamnării.

Considerentele anterior expuse corespund în totalitate cu rezolvarea ce a fost dată în recurs în interesul legii prin Decizia nr. XXIII din 12 octombrie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secțiile unite prin care s-a stabilit că instanța, în soluționarea unei cereri având ca obiect conversiunea condamnării, trebuie să observe dacă felul pedepsei aplicate pentru concursul de infracțiuni sau durata acesteia este incompatibilă cu legislația română, fără a putea înlocui modalitatea de stabilire a pedepsei rezultante pe calea cumulului aritmetic, dispusă prin hotărârea statului de condamnare, cu aceea a cumulului juridic prevăzută de C. pen. român.

În consecință, pentru considerentele arătate, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul N.A. împotriva Sentinței penale nr. 129 din 26 martie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă recurentul contestator la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul N.A. împotriva Sentinței penale nr. 129 din 26 martie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă recurentul contestator la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 26 iunie 2013.

Procesat de GGC - AM