ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 981/2012

Asupra

recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 483 din 28 noiembrie 2011 a

Curții de Apel București, secția I penală s-a admis sesizarea formulată de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București privind persoana condamnată T.P.P.

A recunoscut sentința penală nr. 13/2005 din data de 05

mai 2005 a Judecătoriei de Instrucție nr. 4 din Torrevieja, rămasă definitivă

la 02 octombrie 2006, prin care persoana transferabilă a fost condamnată la o

pedeapsă rezultantă de 25 ani închisoare.

A dispus transferarea persoanei condamnate T.P.P.

într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei

aplicate prin sentința penară recunoscută.

A

dedus din pedeapsă perioada de la 17 iulie 2003 la zi.

A dispus emiterea mandatului de executare.

Onorariul avocat oficiu de 320 lei s-a suportat din

fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel a

reținut că prin rezoluția din 26 septembrie 2010 a Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel București s-a dispus sesizarea Curții de Apel București în

vederea recunoașterii sentinței penale nr. 13/2005 din data de 05 mai 2005 a

Judecătoriei de Instrucție nr. 4 din Torrevieja, în vederea punerii în

executare a acesteia, conform art. 158, 159 din Legea nr. 302/2004.

Prin adresa din 12 august 2011 înregistrată la

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București la data de 29 august 2011,

Ministerul Justiției a transmis cererea formulată de Ministerul Justiției din

Regatul Spaniei, prin care se solicită transferarea persoanei condamnate T.P.P.

într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei de

25 ani închisoare însoțită de documentele prevăzute la art. 6 pct. 2 din

Convenția europeană, respectiv copie certificată de pe hotărârea de condamnare,

de pe dispozițiile legale aplicabile, situația executării pedepsei și acordul

de transferare al condamnatului.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs persoana

condamnată T.P.P., însă fără a fi motivat.

Înalta Curte, examinând cauza sub toate aspectele,

conform dispozițiilor art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., constată că

recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prima instanță, analizând actele și lucrările dosarului

și documentele transmise de către autoritățile judiciare spaniole, în mod

corect, a reținut că persoana condamnată este cetățean român, că sentința de

condamnarea a rămas definitivă la 02 octombrie 2006, că a fost arestat

preventiv la 17 iulie 2002 și a început executarea pedepsei la 17 octombrie 2006,

împlinindu-se la data de 10 iulie 2007.

De asemenea, din examinarea situației de fapt reținută,

se constată că este îndeplinită condiția dublei incriminări, condiție prevăzută

de art. 143 lit. a), b), c), e) din Legea nr. 302/2004 și art. 3 lit. a), b), c),

e) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate într-un

penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei.

Totodată, se constată că, condamnatul și-a manifestat

acordul de a fi transferat.

Față de aceste considerente, înalta Curte, în

conformitate cu dispozițiile art. 385

1

5

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul persoană

transferabilă T.P.P. împotriva sentinței penale nr. 483 din 28 noiembrie 2011 a

Curții de Apel București, secția I penală și, în baza art. 192 alin. (2) C.

proc. pen. va obliga recurentul condamnat persoană transferabilă la plata sumei

de 520 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320

lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de condamnatul persoană transferabilă T.P.P. împotriva

sentinței penale nr. 483 din 28 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția

I penală.

Obligă recurentul condamnat persoană transferabilă la

plata sumei de 520 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 320 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 2 aprilie 2012.