ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2183/2013

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin sentința penală nr. 178 din 26 aprilie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția l -a penală, a fost respinsă cererea de transferare formulată de persoana condamnată P.G. municipiul Blaj, județul Alba, cu obligarea sa la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 RON onorariu avocat oficiu s-a dispus a fi avansată din fondul Ministerului Justiției. Pentru a hotărî astfel instanța a reținut următoarele: Prin cererea înregistrată la 11 aprilie 2011 pe rolul Curții de Apel București, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a sesizat instanța, în temeiul art. 149 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, pentru a aprecia asupra recunoașterii sentințelor emise de autoritățile spaniole și punerii în executare a acestora în procedura soluționării cererii de transferare într-un penitenciar din România a persoanei condamnate P.G.

pentru a continua executarea pedepsei. Prin adresa din 15 ianuarie 2011 Ministerul Justiției - Direcția Drept Internațional și Tratate - Serviciul Cooperare Judiciară internațională în materie penală, a transmis Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 302/2004, cererea formulată de Ministerul Justiției din Regatul Spaniei prin care se solicită transferarea persoanei condamnate P.G. într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepselor aplicate de instanțele spaniole, într-un penitenciar din România.

Cererea formulată de autoritățile spaniole a fost însoțită de documentele prevăzute de art. 6 pct. 2 din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg în anul 1983, respective, copii certificate pentru conformitate de pe hotărârile de condamnare, de pe dovada rămânerii definitive a hotărârilor, de pe dispozițiile legale aplicabile, indicarea duratei condamnării deja executate, declarația persoanei condamnate; s-a atașat la lucrare și referatul privind situația socială și familială a persoanei condamnate. Din verificările efectuate la Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Generală de Pașapoarte și Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date a rezultat că persoana condamnată este cetățean român, fiind astfel îndeplinită condiția prev. de art. 3 lit. a) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg, și de art. 129 lit. a) din Legea nr. 302/2004.

Din informațiile și documentele comunicate de statul de condamnare în aplicarea Convenției europene asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg în anul 1983, au rezultat următoarele: Prin sentința nr. 00397/2007 din 03 octombrie 2007 a Judecătoriei Penale nr. 11 din Madrid, numitul P.G. a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 7 luni și 16 zile și la pedeapsa accesorie a decăderii din dreptul la sufragiu pasiv pe durata condamnării, precum și privarea de dreptul de deținere și de port armă pe o perioadă de 3 ani, iar ca măsură asiguratorie, la interdicția de a se apropia de minora A.G.P., pentru comiterea infracțiunii de rele tratamente în mediul familial, prev. de art. 153 pct. 2 C. pen., precum și la pedeapsa de 1 an închisoare și pedeapsa accesorie de decădere din dreptul la sufragiu pasiv pe durata condamnării, pentru săvârșirea infracțiunii de atentat prev. de art. 56 din C. pen.

În fapt, s-a reținut că în data de 27 martie 2007 persoana condamnată a lovit-o pe minora A.G.P. cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 2 zile de îngrijiri medicale, iar la sosirea organelor de poliție a lovit și îmbrâncit cu piciorul pe unul dintre agenți. Sentința a rămas definitivă la aceeași dată prin neexercitarea căilor de atac. Prin sentința nr. 80/2008 din data de 18 februarie 2008 a Judecătoriei Penale nr. 27 din Madrid, numitul P.G. a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 9 luni și o zi, precum și la pedeapsa accesorie de decădere specială din dreptul la sufragiu pasiv pe durata condamnării, pentru săvârșirea unui delict de încălcare a condamnării prev. de art. 468.2 C. pen.

În fapt, s-a reținut că, în data de 04 septembrie 2006, în jurul orei 03:00, deși prin sentința din 08 iunie 2006 pronunțată de Judecătoria Penală nr. octombrie din Madrid i se aplicase interdicția de a se apropia de soția și fiica sa la mai puțin de 500 m timp de 3 ani, s-a îndreptat spre CC din P de A, unde locuiau acestea și a stat pe o bancă până când a fost reținut de agenții de poliție. Prin sentința nr. 123/2007 din data de 23 martie 2007 a Judecătoriei Penale nr. 15 din Madrid, definitivă prin sentința nr. 931/2007 a Audienciei Provinciale nr. 17 din Madrid, numitul P.G. a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 6 luni și la pedeapsa accesorie de decădere din dreptul la sufragiu pasiv, pentru săvârșirea unui delict de încălcare a măsurii cautelare prev. de art. 468 pct. 2 C. pen.

În fapt, s-a reținut că, în data de 23 iulie 2005, persoana condamnată s-a apropiat de soția sa, deși știa că avea interdicție de a se apropia de aceasta. Prin sentința nr. 353/2008 a Audienciei Provinciale din Madrid, numitul P.G. a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 3 ani și 6 luni și la pedeapsa accesorie a decăderii din dreptul la sufragiu pasiv pe durata condamnării, pentru săvârșirea unui delict de vătămare și a unui delict de încălcare a condamnării. În fapt, s-a reținut că, în data de 06 februarie 2007, persoana condamnată a încălcat interdicția aplicată printr-o sentință judecătorească de a se apropia de soția sa și a înjunghiat-o cu un briceag în zona inimii cauzându-i leziuni care au necesitat 38 de zile pentru stabilizare.

Prin sentința nr. 359/2008 a Judecătoriei penale nr. 24 din Madrid din data de 14 octombrie 2008, numitul P.G. a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 9 luni și o zi, precum și la pedeapsa accesorie a decăderii speciale din dreptul la sufragiu pasiv pe durata condamnării, privarea de dreptul de a deține și port armă pe o durată de 2 ani, precum și la interdicția de a se apropia de minora G.S.P. la o distanță mai mică de 500 m pe o durată de 4 ani pentru săvârșirea delictului de amenințări ușoare în mediul familial prev. de art. 171.4 alin. (2) C. pen. În fapt, s-a reținut că, în data de 07 ianuarie 2007, a amenințat-o pe soția sa. Prin sentința nr. 55/2007 din data de 12 februarie 2007 a Judecătoriei penale nr. 16 din Madrid, definitivă prin sentința nr. 718/2008 a Judecătoriei penale nr. 16 din Madrid numitul P.G.

a fost condamnat la pedeapsa închisorii de un an și o zi, precum și la pedepsele accesorii a decăderii speciale din dreptul la sufragiu pasiv pe durata condamnării, privarea din dreptul de a deține și de port armă pe o perioadă de 3 ani, la interdicția de a se apropia la o distantă mai mică de 500 de m de numita G.S.P. pentru săvârșirea delictelor de amenințare și rele tratamente prev. de art. 171 pct. 4 și art. 153.1 din C. pen. În fapt, s-a reținut că în data de 14 ianuarie 2007 persoana condamnată a amenințat-o și lovit-o pe numita G.S.P. Avându-se în vedere cele de mai sus, s-a constatat că este îndeplinită condiția prev. de art. 3 lit. b) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg și art. 129 lit. b) din Legea nr. 302/2004.

Din situația executării pedepsei comunicată de autoritățile spaniole, de către persoana condamnată P.G. se va împlini la data de 13 octombrie 2015, astfel încât este îndeplinită condiția prev. de art. 3 lit. c) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg și de art. 129 lit. c) din Legea nr. 302/2004. În ceea ce privește condiția dublei incriminări, prev. de art. 129 lit. e) din Legea nr. 302/2004 și art. 3 pct. 1 lit. e) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg, Curtea a constat că nu este îndeplinită, deoarece faptele reținute în sarcina persoanei condamnate au doar un corespondent parțial în legislația penală română, realizând conținutul constitutiv al infracțiunii prev. de art. 180 alin. (2), art. 181, 193 și 239 cu aplic.

art. 33 lit. a) C. pen. Infracțiunea de încălcare a măsurii cautelare nu are corespondent în legea penală română. Sub acest aspect s-a reținut că, persoanei condamnate P.G. i s-a aplicat o pedeapsă cu închisoarea, prin sentința din 03 octombrie 2007 a Judecătoriei Penale nr. 11 din Madrid, precum și măsura asiguratorie de interzicerea dreptului de a se apropia de partea vătămată la mai puțin de 500 m, interdicție pe care acesta a încălcat-o, însă această faptă care nu are corespondent în legea penală română. Întrucât nu se poate face o recunoaștere a parțială a condamnărilor, Curtea, în temeiul art. 149 din Legea nr. 302/2004, cu referire la prev. art. 129 lit. e) din aceeași lege, a respins cererea de transferare.

După pronunțarea hotărîrii, la 4 mai 2011 - Curtea de Apel București, secția l-a penală, Biroul Executări Penale a înaintat Ministerului Justiției - Direcția de Drept Internațional și Tratate - Serviciul de cooperare judiciară internațională în materie penală - o adresă prin care se solicita „ca de urgență să ne transmiteți dovada de notificare a hotărîrii sus - menționate, semnată și datată de către condamnat, precum și dacă înțelege să promoveze sau nu recurs în cauză.". La 26 octombrie 2012, la 20 noiembrie iar apoi la 4 decembrie 2012, Curtea de Apel București a înaintat Penitenciarului La Moraleja - Regatul Spaniei adrese prin care se aducea la cunoștință faptul că nu s-a precizat dacă în cauză condamnatul înțelege să promoveze calea de atac a recursului.

La 7 mai 2013 (data poștei), condamnatul P.G. a înaitat o corespondență către Curtea de Apel București - o srisoare în limba spaniolă, finalul fiind în limba română „Eu vreau să vin în România". Curtea de Apel București, secția l-a penală, Biroul Executări Penale a calificat corespondența trimisă de condamnat drept calea de atac împotriva sentinței penale nr. 178 din 26 aprilie 2011 și a înaintat această corespondență Înaltei Curți de Casație și Justiție, unde fusese înregistrat Dosarul nr. 3325/2/2011. Analizând întregul dosar al cauzei, cu precădere corespondența înaintată de condamnatul P.G., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că persoana transferabilă nu a exercitat calea de atac a recursului împotriva sus - arătatei sentințe.

Potrivit art. 385 4 raportat la art. 366 C. proc. pen., recursul se declară prin cerere scrisă. Cererea trebuie să cuprindă numele, prenumele, cod numeric personal, calitatea și domiciliul, reședință, să indice hotărârea recurată și numărul dosarului în care a fost pronunțată și să fie semnată de persoana care face recurs. Corespondența olografă în limba spaniolă, înaintată de condamnatul P.G. Curții de Apel București, secția I penală, președintei A.N. și grefieirei L.A.G., nu conține nici unul dintre elemetele prevăzute de art. 385 4 raportat la art. 366 C. proc. pen. Așa fiind Înalta Curte constată că persoană transferabilă P.G. nu a declarat recurs împotriva sentinței penale nr. 178 din 26 aprilie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția l-a penală.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, în sumă de 320 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E Constată că persoană transferabilă P.G. nu a declarat recurs împotriva sentinței penale nr. 178 din 26 aprilie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția l-a penală. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, în sumă de 320 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 20 iunie 2013.