ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2183/2013

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 178 din

26 aprilie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția l -a penală, a

fost respinsă cererea de transferare formulată de persoana condamnată P.G.

municipiul Blaj, județul Alba, cu obligarea sa la plata sumei de 500 RON, cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 RON onorariu

avocat oficiu s-a dispus a fi avansată din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a hotărî

astfel instanța a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată

la 11 aprilie 2011 pe rolul Curții de Apel București, Parchetul de pe lângă Curtea

de Apel București a sesizat instanța, în temeiul art. 149 alin. (4) din Legea

nr. 302/2004, pentru a aprecia asupra recunoașterii sentințelor emise de autoritățile

spaniole și punerii în executare a acestora în procedura soluționării cererii de

transferare într-un penitenciar din România a persoanei condamnate P.G. pentru a

continua executarea pedepsei.

Prin adresa din

15 ianuarie 2011 Ministerul Justiției - Direcția Drept Internațional și Tratate

- Serviciul Cooperare Judiciară internațională în materie penală, a transmis Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel București, în conformitate cu dispozițiile Legii nr.

302/2004, cererea formulată de Ministerul Justiției din Regatul Spaniei prin care

se solicită transferarea persoanei condamnate P.G. într-un penitenciar din România,

în vederea continuării executării pedepselor aplicate de instanțele spaniole, într-un

penitenciar din România.

Cererea formulată

de autoritățile spaniole a fost însoțită de documentele prevăzute de art. 6

pct. 2 din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată

la Strasbourg în anul 1983, respective, copii certificate pentru conformitate de

pe hotărârile de condamnare, de pe dovada rămânerii definitive a hotărârilor, de

pe dispozițiile legale aplicabile, indicarea duratei condamnării deja executate,

declarația persoanei condamnate; s-a atașat la lucrare și referatul privind situația

socială și familială a persoanei condamnate.

Din verificările

efectuate la Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Generală de Pașapoarte

și Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date a rezultat

că persoana condamnată este cetățean român, fiind astfel îndeplinită condiția prev.

de art. 3 lit. a) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate,

adoptată la Strasbourg, și de art. 129 lit. a) din Legea nr. 302/2004.

Din informațiile

și documentele comunicate de statul de condamnare în aplicarea Convenției europene

asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg în anul 1983,

au rezultat următoarele:

Prin sentința

nr. 00397/2007 din 03 octombrie 2007 a Judecătoriei Penale nr. 11 din Madrid, numitul

P.G. a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 7 luni și 16 zile și la pedeapsa

accesorie a decăderii din dreptul la sufragiu pasiv pe durata condamnării, precum

și privarea de dreptul de deținere și de port armă pe o perioadă de 3 ani, iar ca

măsură asiguratorie, la interdicția de a se apropia de minora A.G.P., pentru comiterea

infracțiunii de rele tratamente în mediul familial, prev. de art. 153 pct. 2 C.

pen., precum și la pedeapsa de 1 an închisoare și pedeapsa accesorie de decădere

din dreptul la sufragiu pasiv pe durata condamnării, pentru săvârșirea infracțiunii

de atentat prev. de art. 56 din C. pen.

În fapt, s-a reținut

că în data de 27 martie 2007 persoana condamnată a lovit-o pe minora A.G.P. cauzându-i

leziuni care au necesitat pentru vindecare 2 zile de îngrijiri medicale, iar la

sosirea organelor de poliție a lovit și îmbrâncit cu piciorul pe unul dintre agenți.

Sentința a rămas

definitivă la aceeași dată prin neexercitarea căilor de atac.

Prin sentința

nr. 80/2008 din data de 18 februarie 2008 a Judecătoriei Penale nr. 27 din Madrid,

numitul P.G. a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 9 luni și o zi, precum și

la pedeapsa accesorie de decădere specială din dreptul la sufragiu pasiv pe durata

condamnării, pentru săvârșirea unui delict de încălcare a condamnării prev. de

art. 468.2 C. pen.

În fapt, s-a reținut

că, în data de 04 septembrie 2006, în jurul orei 03:00, deși prin sentința din 08

iunie 2006 pronunțată de Judecătoria Penală nr. octombrie din Madrid i se aplicase

interdicția de a se apropia de soția și fiica sa la mai puțin de 500 m timp de 3

ani, s-a îndreptat spre CC din P de A, unde locuiau acestea și a stat pe o bancă

până când a fost reținut de agenții de poliție.

Prin sentința

nr. 123/2007 din data de 23 martie 2007 a Judecătoriei Penale nr. 15 din Madrid,

definitivă prin sentința nr. 931/2007 a Audienciei Provinciale nr. 17 din Madrid,

numitul P.G. a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 6 luni și la pedeapsa accesorie

de decădere din dreptul la sufragiu pasiv, pentru săvârșirea unui delict de încălcare

a măsurii cautelare prev. de art. 468 pct. 2 C. pen.

În fapt, s-a reținut

că, în data de 23 iulie 2005, persoana condamnată s-a apropiat de soția sa, deși

știa că avea interdicție de a se apropia de aceasta.

Prin sentința

nr. 353/2008 a Audienciei Provinciale din Madrid, numitul P.G. a fost condamnat

la pedeapsa închisorii de 3 ani și 6 luni și la pedeapsa accesorie a decăderii din

dreptul la sufragiu pasiv pe durata condamnării, pentru săvârșirea unui delict de

vătămare și a unui delict de încălcare a condamnării.

În fapt, s-a reținut

că, în data de 06 februarie 2007, persoana condamnată a încălcat interdicția aplicată

printr-o sentință judecătorească de a se apropia de soția sa și a înjunghiat-o cu

un briceag în zona inimii cauzându-i leziuni care au necesitat 38 de zile pentru

stabilizare.

Prin sentința

nr. 359/2008 a Judecătoriei penale nr. 24 din Madrid din data de 14 octombrie 2008,

numitul P.G. a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 9 luni și o zi, precum și

la pedeapsa accesorie a decăderii speciale din dreptul la sufragiu pasiv pe durata

condamnării, privarea de dreptul de a deține și port armă pe o durată de 2 ani,

precum și la interdicția de a se apropia de minora G.S.P. la o distanță mai mică

de 500 m pe o durată de 4 ani pentru săvârșirea delictului de amenințări ușoare

în mediul familial prev. de art. 171.4 alin. (2) C. pen.

În fapt, s-a reținut

că, în data de 07 ianuarie 2007, a amenințat-o pe soția sa.

Prin sentința

nr. 55/2007 din data de 12 februarie 2007 a Judecătoriei penale nr. 16 din Madrid,

definitivă prin sentința nr. 718/2008 a Judecătoriei penale nr. 16 din Madrid numitul

P.G. a fost condamnat la pedeapsa închisorii de un an și o zi, precum și la pedepsele

accesorii a decăderii speciale din dreptul la sufragiu pasiv pe durata condamnării,

privarea din dreptul de a deține și de port armă pe o perioadă de 3 ani, la interdicția

de a se apropia la o distantă mai mică de 500 de m de numita G.S.P. pentru săvârșirea

delictelor de amenințare și rele tratamente prev. de art. 171 pct. 4 și art. 153.1

din C. pen.

În fapt, s-a reținut

că în data de 14 ianuarie 2007 persoana condamnată a amenințat-o și lovit-o pe numita

G.S.P.

Avându-se în vedere

cele de mai sus, s-a constatat că este îndeplinită condiția prev. de art. 3

lit. b) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată

la Strasbourg și art. 129 lit. b) din Legea nr. 302/2004.

Din situația executării

pedepsei comunicată de autoritățile spaniole, de către persoana condamnată P.G.

se va împlini la data de 13 octombrie 2015, astfel încât este îndeplinită condiția

prev. de art. 3 lit. c) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor

condamnate adoptată la Strasbourg și de art. 129 lit. c) din Legea nr. 302/2004.

În ceea ce privește

condiția dublei incriminări, prev. de art. 129 lit. e) din Legea nr. 302/2004 și

art. 3 pct. 1 lit. e) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate

adoptată la Strasbourg, Curtea a constat că nu este îndeplinită, deoarece faptele

reținute în sarcina persoanei condamnate au doar un corespondent parțial în legislația

penală română, realizând conținutul constitutiv al infracțiunii prev. de art. 180

alin. (2), art. 181, 193 și 239 cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

Infracțiunea de

încălcare a măsurii cautelare nu are corespondent în legea penală română.

Sub acest aspect

s-a reținut că, persoanei condamnate P.G. i s-a aplicat o pedeapsă cu închisoarea,

prin sentința din 03 octombrie 2007 a Judecătoriei Penale nr. 11 din Madrid, precum

și măsura asiguratorie de interzicerea dreptului de a se apropia de partea vătămată

la mai puțin de 500 m, interdicție pe care acesta a încălcat-o, însă această faptă

care nu are corespondent în legea penală română.

Întrucât nu se

poate face o recunoaștere a parțială a condamnărilor, Curtea, în temeiul art. 149

din Legea nr. 302/2004, cu referire la prev. art. 129 lit. e) din aceeași lege,

a respins cererea de transferare.

După pronunțarea

hotărîrii, la 4 mai 2011 - Curtea de Apel București, secția l-a penală, Biroul Executări

Penale a înaintat Ministerului Justiției - Direcția de Drept Internațional și Tratate

- Serviciul de cooperare judiciară internațională în materie penală - o adresă prin

care se solicita „ca de urgență să ne transmiteți dovada de notificare a hotărîrii

sus - menționate, semnată și datată de către condamnat, precum și dacă înțelege

să promoveze sau nu recurs în cauză.".

La 26 octombrie

2012, la 20 noiembrie iar apoi la 4 decembrie 2012, Curtea de Apel București a înaintat

Penitenciarului La Moraleja - Regatul Spaniei adrese prin care se aducea la cunoștință

faptul că nu s-a precizat dacă în cauză condamnatul înțelege să promoveze calea

de atac a recursului.

La 7 mai 2013

(data poștei), condamnatul P.G. a înaitat o corespondență către Curtea de Apel București

- o srisoare în limba spaniolă, finalul fiind în limba română „Eu vreau să vin în

România".

Curtea de Apel

București, secția l-a penală, Biroul Executări Penale a calificat corespondența

trimisă de condamnat drept calea de atac împotriva sentinței penale nr. 178 din

26 aprilie 2011 și a înaintat această corespondență Înaltei Curți de Casație și

Justiție, unde fusese înregistrat Dosarul nr. 3325/2/2011.

Analizând întregul

dosar al cauzei, cu precădere corespondența înaintată de condamnatul P.G.,

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că persoana transferabilă nu a exercitat

calea de atac a recursului împotriva sus - arătatei sentințe.

Potrivit art.

385

4

raportat la art. 366 C. proc. pen., recursul se declară prin cerere

scrisă. Cererea trebuie să cuprindă numele, prenumele, cod numeric personal, calitatea

și domiciliul, reședință, să indice hotărârea recurată și numărul dosarului în care

a fost pronunțată și să fie semnată de persoana care face recurs.

Corespondența

olografă în limba spaniolă, înaintată de condamnatul P.G. Curții de Apel București,

secția

I

penală, președintei A.N. și grefieirei L.A.G.,

nu conține nici unul dintre elemetele prevăzute de art. 385

4

raportat

la art. 366 C. proc. pen.

Așa fiind

Înalta Curte constată că persoană transferabilă P.G. nu a declarat recurs împotriva

sentinței penale nr. 178 din 26 aprilie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București,

secția l-a penală.

Cheltuielile judiciare

rămân în sarcina statului, iar onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu,

în sumă de 320 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Constată că persoană

transferabilă P.G. nu a declarat recurs împotriva sentinței penale nr. 178 din 26

aprilie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția l-a penală.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina

statului, iar onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, în sumă de 320 RON,

se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi

20 iunie 2013.