ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2162/2009
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2162/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Asupra recursului de fa
ță;
În baza lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentin
ța penală nr. 309 din 27 noiembrie 2008, Curtea de Apel
București, secția a II-a penală și pentru
cauze cu minori și de familie, a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe
lângă Curtea de Apel București privind cererea formulată de Ministerul Justiției
al Regatului
Spaniei privind
transferarea persoanei condamnate S.G.
pentru continuarea executării
pedepsei de 11 ani și 1 zi închisoare într-un
penitenciar din România.
A recunoscut sentin
ța nr. 461/2005 din 08
noiembrie 2005 pronunțată de
Tribunalul Provincial din Madrid - Secțiunea a II-a,
rămasă definitivă conform
ordinului executoriu nr. 137/2005 din 24 ianuarie 2006
emis de aceeași instanță
prin
care persoana condamnată S.G.
, a fost
condamnată la o pedeapsă de 11 ani și
1 zi închisoare.
A
dedus din perioada arestului preventiv
începând cu data de 21 iulie 2004 până la 16 decembrie 2005.
A
dispus transferarea persoanei condamnate S.G.
,
pentru
continuarea executării pedepsei de 11 ani și 1 zi închisoare, într-un
penitenciar
din România.
Onorariul ap
ărătorului desemnat din oficiu în sumă de 100 lei se
suportă din fondul Ministerului Justiției și
Libertăților Cetățenești.
Împotriva
sentinței penale mai sus menționată a declarat recurs Parchetul de pe lângă
Curtea de Apel București.
S-a ar
ătat că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală
și
netemeinică
întrucât a încălcat prevederile art. 129 din Legea nr. 302/2004 modificată,
privind condițiile transferării persoanelor condamnate.
Recursul declarat de Parchetul de pe l
ângă Curtea de Apel
București
este
fondat și urmează a fi admis pentru următoarele considerente:
Prin sesizarea formulat
ă de Parchetul de pe lângă
Curtea de Apel
București, s-a solicitat în conformitate cu dispozițiile art. 149 alin.
(4) și art. 150 din Legea nr. 302/2004 modificată, recunoașterea sentinței nr.
461/2005 din
data de 08
noiembrie 2005 pronunțată de Tribunalul Provincial din Madrid -
Secțiunea a II-a și transferarea persoanei
condamnate S.G.
pentru continuarea
executării pedepsei de 11 ani și o zi închisoare într-un
penitenciar din România, cerere formulată de
Ministerul Justiției al Regatului
Spaniei.
Din examinarea actelor
și lucrărilor dosarului, Curtea
a reținut că prin
sentința nr.
461/2005 din data de 08 noiembrie 2005 pronunțată de Tribunalul
Provincial din Madrid - Secțiunea a II-a, rămasă
definitivă conform ordinului executoriu nr. 137/2005 din 24 ianuarie 2006 emis
de aceeași instanță a fost condamnat cetățeanul român S.G., la pedeapsa de 7
ani
închisoare pentru săvârșirea delictului de agresiune sexuală, în
forma
tentative, prevăzut de art. 180 alin.
(1) pct. 5 C. pen. spaniol, raportat la art. 178, art. 179, art. 16 și art. 62 C.
pen. spaniol, 4 ani și o zi
închisoare pentru săvârșirea delictului de
avort, prevăzut de art. 144 C. pen.
spaniol
și amendă de 2 luni cu o cotă zilnică de 6 Euro pentru
comiterea
infracțiunii penale de leziuni, prevăzută de art. 617 alin. (1) C. pen.
spaniol, susnumitul având în final de executat
pedeapsa de 11
ani
și
1 zi închisoare, pedeapsă ce s-a stabilit potrivit sistemului cumulului
aritmetic al pedepselor.
De
asemenea, din documentele transmise de autorit
ățile judiciare spaniole rezultă că față de numitul S.G.
s-au reținut
dispozițiile art. 53 alin. (3)
C. pen. spaniol, dispoziții potrivit cărora
„pentru neplata amenzii de două luni cu o cotă zilnică de 6 Euro nu se
mai
aplică răspunderea penală
subsidiară cu închisoarea deoarece susnumitul a
fost condamnat la
pedeapsa superioară de 5 ani".
Potrivit
înscrisului privind stadiul executării, numitul S.G. a fost arestat
preventiv începând cu data de 21 iulie 2004, executarea pedepsei aplicată față
de susnumit încetează la data de
19 iulie 2015
iar în prezent este încarcerat în Penitenciarul din Topas.
În fapt, s-a reținut că la data de 21 iulie 2004, în
jurul orei 10,30, numitul
S.G.
prin violențe fizice și amenințare cu un cuțit a încercat
să întrețină raporturi sexuale cu partea vătămată
care, în urma agresiunilor,
a suferit un avort, precum și leziuni
corporale pentru a căror vindecare au fost necesare 18 zile de îngrijiri
medicale.
Faptele re
ținute în sarcina condamnatului
S.G. au
corespondent în
legislația penală română îndeplinind condiția dublei
incriminări prevăzute de art. 129 lit. e) din Legea nr. 302/2004
modificată și art. 3
pct. 1 lit. e) din Convenția Europeană asupra
transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg la 21 martie 1983.
Astfel,
faptele re
ținut în sarcina
persoanei condamnate S.G. de către autoritățile judiciare spaniole realizează
conținutul constitutiv al infracțiunii de tentativă de viol, prevăzut de art.
20 raportat la art. 197 alin. (1) C. pen., provocare ilegală a avortului,
prevăzută de art.
185 alin. (2) C. pen. și
lovire sau alte violențe, prevăzute de art. 180 alin. (2),
toate cu
aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. român, privind concursul de infracțiuni.
Potrivit
dispozi
țiilor art. 129 din Legea
nr. 302/2004 modificată, transferarea unei persoane condamnate în vederea
executării pedepsei poate avea loc numai în următoarele condiții:
a) condamnatul este resortisant al statului de executare;
b) hot
ărârea este definitivă;
c) la data primirii cererii de transferare, condamnatul
mai are de
executat cel pu
țin 6 luni din durata pedepsei. în cazuri
excepționale, în baza acordului între statele implicate,
transferarea poate avea loc chiar dacă partea de
pedeapsă
neexecutată este mai mică de 6 luni;
d)
transferul este consim
țit de către persoana condamnată sau dacă, în raport
cu vârsta ori cu starea fizică sau mintală a
acesteia,
unul dintre cele două state consideră necesar, de către
reprezentantul
persoanei. Consimțământul nu se cere în cazul
evadatului care se refugiaz
ă în statul de executare al cărui resortisant este;
e)
faptele care au atras
condamnarea constituie infrac
țiuni, potrivit
legii statului de executare;
f)
statul de condamnare
și statul de executare
trebuie să se pună de acord asupra acestei transferări; în caz contrar,
transferarea
nu poate avea loc.
Din
examinarea
înscrisurilor
comunicate de statul de
condamnare, în
aplicarea dispozițiilor art. 134 alin. (2) lit. a)-c) din Legea
nr.
302/2004 modificată și art. 6 alin. (2) din Convenția Europeană
asupra transferării persoanelor condamnate,
adoptată la Strasbourg, la
21 martie 1983,
se constată că prin sentința nr. 461/2005 din
08 noiembrie 2005,
pronun
țată de Tribunalul Provincial
din Madrid – Secțiunea
a II-a, rămasă definitivă conform ordinului executoriu
nr. 137/2005 din
24 ianuarie 2006,
emis
de c
ătre aceeași instanță,
numitul S.G.
a fost condamnat la 7 ani
închisoare pentru săvârșirea
delictului de agresiune sexuală, în forma
tentativei, prevăzut de art.
180 alin. (1)
pct. 5 C. pen. spaniol, raportat la art. 178, art. 179, art. 16 și art. 62 din
același cod, 4 ani și o zi închisoare, pentru săvârșirea delictului de avort,
prevăzut de art. 144 C. pen. spaniol și o
amendă de 2 luni cu o cotă
zilnică de 6 Euro pentru comiterea
infracțiunii
penale de leziuni, prevăzută de art. 617 alin. (1) C. pen.
spaniol, susnumitul având, în final, de executat
pedeapsa de 11
ani și 1 zi închisoare, pedeapsă ce s-a stabilit potrivit
sistemului cumulului aritmetic al pedepselor.
De
asemenea, din documentele transmise de autorit
ățile
judiciare
spaniole rezultă că față de numitul S.G. s-au
reținut dispozițiile art.
53 alin. (3) C. pen. spaniol, dispoziții
potrivit
cărora „pentru neplata amenzii de două luni cu o cotă zilnică de
6 Euro nu se mai aplică răspunderea penală
subsidiară cu închisoarea,
deoarece
susnumitul a fost condamnat la pedeapsa superioară de 5
ani".
Potrivit
înscrisului privind stadiul executării, numitul S.G.
a fost arestat
preventiv începând cu data de 21 iulie 2004, executarea pedepsei aplicată față
de susnumit încetează la data de
19 iulie 2015 iar, în prezent, este încarcerat în
Penitenciarul Topas.
În fapt, s-a reținut că, la data
de 21 iulie 2004, în jurul orei 10,30
numitul S.G., prin violențe fizice și amenințare
cu un
cuțit,
a încercat să întrețină raporturi sexuale cu partea vătămată, care
în urma agresiunilor, a suferit un avort,
precum și leziuni corporale
pentru a căror
vindecare au fost necesare 18 zile de îngrijiri medicale.
Faptele re
ținute în sarcina inculpatului S.G.
au
corespondent
în legislația penală română, îndeplinind condiția dublei
incrimin
ări
prevăzută de art. 129 lit. e) din Legea nr. 302/2004 modificată și art. 3 pct.
1 lit. e) din Convenția Europeană asupra transferării persoanelor condamnate,
adoptată la Strasbourg, la 21
martie 1983,
faptele care au atras condamnarea inculpatului.
Astfel,
faptele re
ținute în sarcina
numitului S.G. de către autoritățile judiciare spaniole realizează conținutul
constitutiv al infracțiunilor de tentativă de viol, prevăzută de art. 197 alin.
(1) C. pen.
, provocarea ilegală a avortului,
prevăzută de art. 185 alin. (2) C. pen. și lovire sau alte violențe, prevăzută
de art. 180 alin. (2)
C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) din
același cod,
conform certificatului de
legislație aplicabilă în cauză.
Totodat
ă, rezultă că în cauză sunt îndeplinite și celelalte
condiții
prevăzute în
dispozițiile art. 129 lit. a)-d) din Legea nr. 302/2004,
modificată, în sensul că, numitul S.G. este
cetățean
român și are domiciliul în
România, conform adreselor nr. 252137 din
22 octombrie 2008 a
Ministerului Internelor și Reformei Administrative,
Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor nr. 3232939 din
23 octombrie 2008 emisă de Ministerul Internelor
și Reformei Administrative,
Direcția Generală de Pașapoarte, hotărârea
de condamnare a susnumitului este definitivă, potrivit ordinului executoriu nr.
137/2005
din 24 ianuarie 2006 a
Tribunalului Provincial din Madrid - Secțiunea a II-a,
iar la data de 28 martie 2007, numitul S.G. și-a
manifestat
consimțământul în vederea
transferării sale într-un penitenciar din
România, pentru a continua executarea pedepsei, conform declarației
transmisă de autoritățile judiciare spaniole, la
data primirii cererii de
transferare
susnumitul având de executat mai mult de 6 luni din durata
pedepsei finale, potrivit înscrisului privind
stadiul executării pedepsei.
La
data de 28 martie 2007, persoana condamnat
ă și-a dat
consimțământul
în vederea transferării în Penitenciarul Topas, precum
și împrejurarea că acesta mai are de executat mai
mult de 6 luni din
durata pedepsei finale.
Ulterior, Direc
ția de Drept Internațional și Tratate, Serviciul de
Cooperare Judiciară Internațională în Materie Penală, cu adresa nr.
81824/SM/2007 din 26
noiembrie 2008 a comunicat Parchetului de pe lângă
Curtea de Apel București copia
infogramei nr. 4043 din 04 noiembrie 2008 a
Ambasadei României la Madrid,
din care rezultă faptul că persoana condamnată nu mai dorește să fie
transferată în România.
Condi
țiile prevăzute de art. 129 din Legea nr.
302/2004
modificată trebuie îndeplinite
cumulativ, în caz contrar transferarea nu
poate avea loc.
Potrivit
art. 129 lit. d) din legea mai sus men
ționată, transferul
trebuie
consimțit de către persoana condamnată sau dacă, în raport cu
vârsta sau
starea psihică a acesteia, unul dintre cele două state
consider
ă necesar, de către
reprezentantul persoanei. Consimțământul
nu se cere în cazul evadatului care se refugiază
în statul de executare
al cărui
resortisant este.
Întrucât se constată că persoana condamnată a retractat
consimțământul dat la 28 martie 2007 în
vederea transferării pentru continuarea executării pedepsei de 11 ani și 1 zi
închisoare într-un
penitenciar din România,
transferarea nu mai poate fi dispusă de către
statul de executare întrucât nu mai sunt îndeplinite condițiile
transferării stipulate în dispozițiile art. 129 din Legea nr. 302/2004,
modificată.
Pentru
aceste considerente, Î
nalta
Curte va admite recursul
declarat de
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.
Va
casa sentin
ța penală nr. 309 din
27 noiembrie 2008 a Curții
de Apel București,
secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de
familie, și rejudecând va respinge sesizarea
formulată de Parchetul de pe
lângă Curtea de Apel București. Totodată,
onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va plăti din fondul Ministerului
Justiției și Libertăților Cetățenești.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite
recursul declarat de Parchetul de pe l
ângă Curtea de
Apel București
împotriva sentinței penale nr. 309 din 27 noiembrie 2008 a
Curții de
Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori
și de familie, privind persoana transferabilă S.G.
Caseaz
ă sentința atacată și rejudecând, respinge sesizarea
formulată de Parchetul
de pe lângă Curtea de Apel București.
Onorariul ap
ărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 320 lei se
va plăti din fondul
Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.
Definitiv
ă.
Pronun
țată în ședință publică, azi 9 iunie 2009.