ÎCCJ, decizie (scj.ro #83976)

În conformitate cu art. 151 din Legea nr. 302/2004, prevederile art. 149, referitoare la procedura de soluționare a cererii privind transferarea persoanei condamnate în vederea executării pedepsei într-un penitenciar din România, se completează cu cele ale art. 138 și art. 139, iar potrivit art. 139 alin. (4) din aceeași lege, cererea se judecă în camera de consiliu, cu participarea procurorului și cu citarea persoanei condamnate. Prevederile legale referitoare la obligativitatea citării persoanei condamnate sunt încălcate în cazul în care persoana condamnată a fost citată la penitenciarul din statul de condamnare, însă dovada de comunicare a citației nu a fost returnată instanței.

În cazul în care curtea de apel a fost sesizată în procedura de transferare a persoanelor condamnate, conform art. 149 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, de către procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, pentru recunoașterea hotărârii străine și punerea în executare a acesteia, curtea de apel nu poate dispune restituirea cauzei la procuror, întrucât o astfel de soluție nu are fundament juridic în dispozițiile Legii nr. 302/2004, care impun judecarea cererii de transferare de urgență și cu precădere. Dacă instanța consideră că sunt necesare informații suplimentare sau documente ajutătoare în sensul art. 149 alin. (1) raportat la art. 134 din aceeași lege, le poate solicita autorităților competente. I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 1276 din 6 aprilie 2009 Prin rezoluția nr. 3120/II-5/2008 din 31 iulie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București s-a solicitat, în baza art. 149 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, recunoașterea sentinței penale nr. 305/2007 a Judecătoriei Penale nr. 7 din Sevilla , Spania, privind pe condamnatul M.I. , cetățean român, și transferarea acestuia în vederea continuării executării pedepsei de 5 ani închisoare într-un penitenciar din România. Curtea de Apel București, Secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a dispus, prin sentința penală nr. 305/F din 26 noiembrie 2008, trimiterea cauzei la parchet, în vederea obținerii tuturor relațiilor necesare soluționării cererii de transfer formulate de condamnatul M.I. și pentru legala sesizare a instanței. Pentru a pronunța această soluție, instanța a considerat că materialul înaintat de parchet este incomplet în raport cu dispozițiile art. 143, art. 149 și art. 129 lit. f) din Legea nr. 302/2004, lipsind acordul expres al statului spaniol cu privire la transferarea persoanei condamnate și cazierul judiciar din Spania al acesteia. Totodată, s-a mai constatat că nu s-a verificat dacă persoana condamnată este în stare de detenție și la ce penitenciar, în vederea îndeplinirii procedurii de citare, conform art. 151 cu referire la art. 139 alin. (4) din Legea nr. 302/2004. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, care a susținut că soluția de desesizare a instanței este nelegală și că hotărârea a fost pronunțată fără ca persoana condamnată să fi fost legal citată. S-a solicitat casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare. Recursul declarat este întemeiat. 1. În conformitate cu dispozițiile art. 149 alin. (4) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, „îndată ce Ministerul Justiției primește declarația de consimțământ de la statul de condamnare, transmite documentele procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel competentă, care, la rândul său, sesizează curtea de apel pentru ca aceasta să recunoască hotărârea străină și să o pună în executare”, iar potrivit art. 151 din aceeași lege, „prevederile art. 149 se completează cu cele ale art. 138 și 139.” Conform art. 139 din Legea nr. 302/2004, cererea se judecă în camera de consiliu cu participarea procurorului și cu citarea persoanei condamnate. 2. Din examinarea actelor dosarului se constată că persoana condamnată M.I. se afla la data sesizării Curții de Apel București în Penitenciarul Sevilla , în executarea pedepsei de 5 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 305 din 21 septembrie 2007 a Judecătoriei Penale nr. 7 din orașul Sevilla , Spania, pentru săvârșirea infracțiunilor de furt cu violență și vătămare corporală, prevăzute în art. 147, art. 148 și art. 242 C. pen . spaniol. În fapt, s-a reținut că în noaptea de 14/15 aprilie 2007, în jurul orelor 3,30, M.I. și S.C., însoțiți de o altă persoană de sex masculin, l-au lovit pe paznicul hotelului A. din Sevilla și, după ce l-au imobilizat, au sustras bani și obiecte din casetele de valoare situate în spațiul din incinta hotelului. Potrivit actelor comunicate de autoritățile judiciare spaniole, condamnatul M.I. a început executarea pedepsei la 7 mai 2007, aceasta urmând să fie considerată executată la 4 mai 2012.

Prin declarația pe care a dat-o la 14 martie 2008 în Penitenciarul Sevilla , persoana condamnată și-a exprimat consimțământul la transferarea pentru continuarea executării pedepsei într-un penitenciar din România, iar autoritățile judiciare spaniole și-au dat acordul la transfer, sesizând Ministerul român al Justiției pentru declanșarea procedurii de transferare a persoanei condamnate, toate acestea fiind urmate de învestirea instanței competente.

Rezultă din dosarul instanței de fond că, în vederea soluționării sesizării Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, persoana condamnată a fost citată la Penitenciarul Sevilla , fără ca dovada de comunicare a actului să fie returnată instanței. Așa fiind, au fost încălcate dispozițiile legale evocate referitoare la obligativitatea citării persoanei condamnate.

Pe de altă parte, se constată că soluția de restituire a sesizării către procuror nu are fundament juridic în dispozițiile Legii nr. 302/2004, acest act normativ impunând judecarea cererii de transferare de urgență și cu precădere. În ipoteza în care instanța ar fi considerat necesare informații suplimentare de la autoritatea judiciară străină ori înscrisuri ajutătoare în sensul art. 149 alin. (1) raportat la art. 134 din același act normativ, nimic nu o împiedică să le solicite autorităților competente.

Față de considerentele ce preced, constatând întemeiate criticile formulate, Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc . pen ., a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva sentinței penale nr. 305/F din 26 noiembrie 2008, a casat sentința penală atacată și a trimis cauza spre rejudecare la Curtea de Apel București. În vederea soluționării cauzei, instanța de fond urmează a proceda la citarea legală a persoanei condamnate M.I. aflată, conform actelor depuse în recurs, la Penitenciarul din Huelva , Spania și de a aprecia asupra necesității unor înscrisuri ajutătoare.