ÎCCJ, decizie (scj.ro #84013)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #84013) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Transferarea persoanelor condamnate. Interdicție de ședere pe
teritoriul statului de condamnare
Cuprins pe materii
: Drept
procesual penal. Proceduri prevăzute în legi speciale. Transferarea persoanelor
condamnate
Indice alfabetic
: Drept
procesual penal
-
transferarea persoanelor condamnate
-
interdicție de ședere pe teritoriul
statului de condamnare
Legea
nr
.
302/2004,
art
. 129
Protocolul adițional la Convenția europeană
asupra transferării persoanelor condamnate,
art
. 3
Dacă statul de condamnare a luat măsura
interdicției de ședere pe teritoriul său față de persoana condamnată și sunt îndeplinite
condițiile prevăzute în
art
. 129
lit
.
a), b), c), e) și f) din Legea
nr
. 302/2004, Statul
român poate dispune transferarea persoanei condamnate în vederea executării
pedepsei într-un penitenciar din România, chiar dacă transferul nu este consimțit
de către persoana condamnată, întrucât, în conformitate cu
art
.
3 paragraful 1 din Protocolul adițional la Convenția europeană asupra
transferării persoanelor condamnate, Statul român ca stat de executare care a
ratificat Protocolul menționat poate, la cererea statului de condamnare, care a
ratificat același Protocol, să își dea
acordul pentru transferarea unei persoane condamnate fără consimțământul
acesteia, atunci când condamnarea pronunțată sau o hotărâre administrativă
luată ca urmare a acestei condamnări conține o măsură de expulzare ori de
conducere la frontieră sau orice altă măsură, în virtutea căreia persoanei
condamnate, odată pusă în libertate, nu îi va mai fi permis să rămână pe
teritoriul statului de condamnare.
I.C.C.J., Secția penală, decizia
nr
. 3806 din 17 noiembrie 2009
Curtea de Apel București,
Secția I penală, prin sentința
nr
. 133 din 12 mai
2009, a admis sesizarea, în baza
art
. 149 alin. (4)
și
art
. 150 din Legea
nr
.
302/2004 modificată, formulată de procurorul general al Parchetului de pe lângă
Curtea de Apel București și în consecință:
A recunoscut hotărârea penală
pronunțată în dosarul
nr
. 971 SH v 57/08 h de
Tribunalul pentru cauze penale Viena privind pe condamnatul Z.I. și a dispus
transferarea persoanei condamnate amintite într-un penitenciar din România în
vederea continuării executării pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare.
Conform
art
.
149 alin. (6) din Legea
nr
. 302/2009 modificată, s-a
dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei din durata căreia a fost dedusă
perioada executată de la 15 ianuarie 2008 la 12 mai 2009.
Hotărând astfel, instanța a
reținut că, prin hotărârea penală pronunțată în dosarul
nr
.
971 SH v 57/08 h, Tribunalul pentru cauze penale Viena l-a condamnat pe numitul
Z.I. la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii
de furt deosebit de grav în formă continuată prevăzută în
art
.
127,
art
. 128 alin. (2),
art
.
129
cif
. 1 și 2,
art
. 130
teza 4 și 15 C.
pen
. austriac.
În fapt, s-a reținut că numitul
Z.I., împreună cu alte persoane, în realizarea aceleiași rezoluții
infracționale, au pătruns prin efracție, în perioada 2004 - 2006, în mai multe
locuințe, aparținând unor părți vătămate diferite, din care au sustras
bijuterii din aur, bani și alte bunuri în valoare totală de 53.773,30
euro
.
Această hotărâre a rămas
definitivă prin
neexercitarea
căilor legale de atac,
condamnatul fiind încarcerat în executarea pedepsei în penitenciarul
Suben
.
Ulterior, prin adresa
nr
. 113832/2008/AO, Ministerul Justiției și Libertăților
Cetățenești - Direcția Drept Internațional și Tratate a transmis Parchetului de
pe lângă Curtea de Apel București, în conformitate cu dispozițiile Legii
nr
. 302/2004 modificată, cererea formulată de Ministerul de
Justiție din Republica
Austria
, prin care se solicită
transferarea persoanei condamnate Z.I. într-un penitenciar din România în
vederea continuării executării pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare aplicate
acestuia de către instanțele din statul solicitant.
Cererea formulată de
autoritățile austriece a fost însoțită de documentele prevăzute în
art
. 6 paragraful 2 din Convenția europeană asupra
transferării persoanelor condamnate adoptată la
Strasbourg
în anul 1983, respectiv copie certificată pentru conformitate de pe hotărârea
de condamnare, dispozițiile legale aplicabile, indicarea duratei condamnării
deja executate, copie de pe decizia privind interdicția de ședere pe teritoriul
Republicii
Austria
, declarație privind refuzul
persoanei condamnate de a fi transferată în România.
Având în vedere cererea și
înscrisurile însoțitoare amintite, Curtea de Apel București a considerat că
sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute în
art
.
129
lit
. a), b), c), e) și f) din Legea
nr
. 302/2004 modificată (
art
. 3
paragraf 1
lit
. a, b, c, e și f din Convenția
europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la
Strasbourg
) pentru recunoașterea hotărârii penale străine
în vederea transferării persoanei condamnate într-un penitenciar din România,
în vederea continuării executării pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare -
durata condamnării împlinindu-se la data de 15 iulie 2011.
Referitor la condiția prevăzută
în
art
. 129
lit
. d) din
Legea
nr
. 302/2004 modificată („transferul este
consimțit de către persoana condamnată”), Curtea de Apel București a reținut că
din referatul întocmit de Ambasada României la Viena, precum și din
procesul-verbal întocmit de biroul de executări penale din cadrul
penitenciarului
Suben
a rezultat că numitul Z.I. nu
este de acord cu transferarea lui într-un penitenciar din România, însă prin
decizia din data de 2 iulie 2008 Direcția Federală de Poliție Viena a luat față
de acesta măsura interdicției de ședere pe teritoriul Republicii
Austria
. În consecință, instanța a considerat că sunt
incidente dispozițiile
art
. 3 paragraful 1 din
Protocolul adițional la Convenția europeană asupra transferării persoanelor
condamnate adoptat la
Strasbourg
în anul 1997 (act
ratificat atât de România, cât și de Republica
Austria
),
astfel că se poate realiza transferarea sus-numitului într-un penitenciar din
România și în lipsa consimțământului.
Recursul declarat în cauză
de condamnatul Z.I., cale de atac
nemotivată
,
susținută oral prin apărătorii din oficiu pentru motivul de
nelegalitate
privind lipsa consimțământului persoanei condamnate la transfer, este
nefondat
, urmând a fi respins ca atare în baza
art
. 385
15
pct
. 1
lit
. b) C.
proc
.
pen
., pentru următoarele considerente:
Conform prevederilor
art
. 129 din Legea
nr
. 302/2004
modificată (situat în Titlul VI „Transferarea persoanelor condamnate”,
Capitolul I „Dispoziții generale”, având textul marginal „Condițiile
transferării”), transferarea persoanei condamnate în vederea executării
pedepsei „poate avea loc numai în următoarele condiții: a) condamnatul este
resortisant al statului de executare; b) hotărârea este definitivă; c) la data
primirii cererii de transferare, condamnatul mai are de executat cel puțin 6
luni din durata pedepsei (...); d) transferul este consimțit de către persoana condamnată
(...); e) faptele care au atras condamnarea constituie infracțiuni potrivit
legii statului de executare; f) statul de condamnare și statul de executare
trebuie să se pună de acord asupra acestui transfer; în caz contrar,
transferarea nu poate avea loc.”
În speță, avându-se în vedere
că numitul Z.I., cetățean român, a fost condamnat definitiv în
Austria
la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare a cărei
durată se împlinește la 15 iulie 2011 pentru faptele prevăzute în
art
. 127,
art
. 128 alin. (2),
art
. 129
cif
. 1 și 2,
art
. 130 teza 4 și 15 C.
pen
.
austriac - având corespondent infracțiunea continuată de furt calificat
prevăzută în
art
. 208 alin. (1),
art
.
209 alin. (1)
lit
. a) și i) C.
pen
.,
cu aplicarea
art
. 41 alin. (2) C.
pen
.
român -, iar Statul român ca stat de executare și-a dat acordul la transfer,
sunt îndeplinite în mod incontestabil în acest sens condițiile prevăzute în
art
. 129
lit
. a), b), c), e) și
f) din Legea
nr
. 302/2004 modificată.
Condiția prevăzută în
art
. 129
lit
. d) din legea amintită
nu mai este necesar a fi îndeplinită, astfel cum în mod corect s-a reținut prin
sentința atacată - contrar susținerilor condamnatului-recurent - întrucât prin
decizia din data de 2 iulie 2008 Direcția Federală de Poliție Viena a luat față
de acesta măsura interdicției de ședere pe teritoriul Republicii
Austria
, împrejurare ce înlătură obținerea consimțământului
condamnatului, potrivit dispozițiilor
art
. 3
paragraful 1 din Protocolul adițional la Convenția europeană asupra
transferării persoanelor condamnate adoptat la
Strasbourg
în anul 1997 (act ratificat atât de Republica
Austria
,
cât și de România).
În
consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca
nefondat
, recursul declarat de persoana condamnată Z.I.
împotriva sentinței
nr
. 133 din 12 mai 2009 a Curții
de Apel București, Secția I penală.