ÎCCJ, decizie (scj.ro #83784)

Transferarea

persoanelor condamnate. Recunoașterea hotărârilor penale străine. Soluții

Cuprins

pe materii

: Drept procesual penal. Proceduri prevăzute în legi speciale.

Transferarea persoanelor condamnate

Indice alfabetic

: Drept procesual penal

-

transferarea persoanelor condamnate

-

recunoașterea hotărârilor penale străine

Legea

nr. 302/2004,

art. 162

În

procedura transferării persoanelor condamnate, în cazul în care după

pronunțarea sentinței de către prima instanță persoana condamnată este pusă în

libertate în statul de condamnare, cererea privind transferarea rămânând fără

obiect, instanța de recurs respinge cererea privind transferarea persoanei

condamnate, conform art. 162 din Legea nr. 302/2004, fără a dispune

recunoașterea hotărârii penale străine de condamnare, întrucât, într-un astfel

de caz, recunoașterea hotărârii penale străine de condamnare s-ar fi realizat

pe cale incidentală, dacă ar fi fost îndeplinite condițiile pentru admiterea

cererii principale privind transferarea persoanei condamnate.

I.C.C.J., Secția penală,

decizia nr. 2280 din 27 iunie 2012

Prin sentința nr. 294 din 26 octombrie 2009, Curtea de Apel

București, Secția I penală, a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel București.

A recunoscut hotărârea nr. 7557/2003 a Curții de Apel din Roma,

prin care persoana transferabilă B.C. a fost condamnată la 4 ani închisoare și

10.329,34 euro.

A dispus transferarea condamnatului B.C. într-un penitenciar din

România în vederea continuării executării pedepsei.

În baza art. 65 C. pen., a interzis condamnatului drepturile prevăzute

în art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 5 ani, după

executarea pedepsei.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că,

prin sesizarea din 2 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

București, s-a solicitat recunoașterea hotărârii nr. 7557/2003 din 21 noiembrie

2003 a Curții de Apel din Roma, privind pe persoana condamnată B.C. și punerea

în executare a acesteia, în procedura cererii de transferare într-un

penitenciar din România, în vederea continuării pedepsei de 3 ani, 6 luni și 25

de zile închisoare.

S-a reținut că prin adresa din 25 septembrie 2008, Ministerul

Justiției a transmis către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București

cererea Ministerului Justiției din Italia prin care s-a solicitat transferarea

persoanei condamnate B.C. într-un penitenciar din România.

Din actele dosarului a reieșit că prin sentința pronunțată la 23

iunie 2000 de Tribunalul Penal din Roma, Secția a 9-a, B.C. a fost condamnat la

4 ani și 6 luni închisoare pentru introducerea clandestină a două minore în

Italia și favorizarea și exploatarea prostituției. Prin aceeași sentință, s-a

mai aplicat pedeapsa de 22 milioane lire (11.362,25 euro), a unei pedepse

accesorii de interzicere a executării funcțiilor publice pe o perioadă de 5

ani, precum și măsura de siguranță a expulzării.

La data de 21 noiembrie 2003, Curtea de Apel din Roma a dispus

reducerea pedepsei principale cu 6 luni și 1.032,91 euro prin sentința nr.

7557/2003.

S-a reținut în fapt că, în perioada decembrie 1998 - septembrie

1999, în baza aceleiași rezoluții infracționale, B.C. a organizat introducerea

clandestină a două minore în Italia, după care a exploatat și favorizat

desfășurarea, de către acestea și de către încă o persoană de sex feminin, a

prostituției.

Conform relațiilor Ministerului Justiției al Italiei, pedeapsa

urma să fie considerată executată la 21 august 2010, întrucât din pedeapsa de 4

ani închisoare s-a dedus perioada de la 4 octombrie 1999 la 31 decembrie 1999

și de la 4 ianuarie 2007 la 15 februarie 2007, având astfel un rest de executat

de 3 ani, 6 luni și 25 de zile închisoare.

Persoana condamnată nu și-a exprimat acordul de transferare,

astfel că au fost aplicabile prevederile Acordului dintre România și Italia

asupra transferării persoanelor condamnate cărora li s-a aplicat măsura

expulzării, acord ratificat de România prin Legea nr. 83/2006.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs

Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel București, care a criticat sentința sub următoarele

aspecte de nelegalitate:

- omisiunea de a recunoaște hotărârea pronunțată de Tribunalul

din Roma și de a menționa în dispozitiv pedeapsa aplicată prin hotărârea de

condamnare și incidența actului de grațiere;

- greșita aplicare a pedepsei complementare constând în interzicerea

dreptului prevăzut în art. 64 alin. (1) lit.

a)

teza I C. pen.

Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate,

dar și din oficiu în conformitate cu dispozițiile art. 385

6

alin.

(3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele:

Potrivit art. 142 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea

judiciară internațională în materie penală, obiectivul transferării persoanelor

condamnate constă în faptul că o persoană condamnată definitiv pe teritoriul

României poate fi transferată pe teritoriul statului al cărui resortisant este,

în vederea executării pedepsei. În temeiul reciprocității convenționale,

prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător în cazul în care un

cetățean român a fost condamnat în alt stat. Totodată, articolul menționat

prevede că persoana condamnată se poate adresa statului de condamnare ori

statului de executare, pentru a fi transferată în vederea executării pedepsei,

iar transferarea poate fi cerută fie de către statul de condamnare, fie de către

statul de executare.

Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională

în materie penală prevede în art. 157 efectele transferării pentru statul de

condamnare. Astfel, autoritățile competente ale statului român sunt obligate:

fie să continue executarea condamnării imediat sau în baza unei hotărâri

judecătorești, fie să schimbe condamnarea, printr-o hotărâre judecătoreasca,

„înlocuind astfel pedeapsa aplicată în statul de condamnare cu o pedeapsă

prevăzută de legislația română pentru aceeași infracțiune, în condițiile

prevăzute la art. 159.”

În prezenta cauză, după pronunțarea sentinței penale atacate,

Ministerul Justiției român - Serviciul de cooperare judiciară internațională în

materie penală, prin adresa din 23 februarie 2012, a informat instanța de fond că, prin adresa înregistrată la Ministerul Justiției la data de 20 februarie 2012, Ministerul Justiției italian a comunicat

faptul că la 14 decembrie 2009 cetățeanul român B.C. a fost eliberat din

penitenciar ca efect al executării pedepsei.

Prin urmare, având în vedere cele anterior expuse, Înalta Curte

de Casație și Justiție constată că cererea formulată de autoritățile competente

ale statului de condamnare a rămas fără obiect, din moment ce persoana

transferabilă, cetățeanul român B.C., a fost pusă în libertate, iar obiectivul

transferării persoanelor condamnate se referă la transferarea pe teritoriul

statului al cărui resortisant este condamnatul, în vederea executării pedepsei.

În acest cadru procesual, dat de dispozițiile speciale privind

transferarea persoanelor condamnate, prevăzute în Legea nr. 302/2004, nu se

poate dispune numai recunoașterea hotărârii de condamnare a intimatului

persoană transferabilă B.C., întrucât obiectul acestei cauze constă în

transferarea unei persoane condamnate, iar recunoașterea hotărârii de

condamnare pronunțate de autoritățile judiciare ale statului italian s-ar fi

realizat numai pe cale incidentală, dacă ar fi fost îndeplinite condițiile

pentru admiterea cererii principale de transferare a condamnatului B.C.

Prin art. 133 și art. 134, Legea nr. 302/2004 reglementează

procedura recunoașterii pe cale principală, respectiv pe cale incidentală, a

hotărârilor penale pronunțate de instanțele judecătorești din străinătate sau a

altor acte judiciare străine.

Pentru considerentele expuse,

în temeiul art. 162 din

Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie

penală, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel București împotriva sentinței penale nr. 294 din 26

octombrie 2009 a Curții de Apel București, Secția I penală, a casat sentința

recurată și, rejudecând, a respins sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel București privind transferul persoanei condamnate B.C. în vederea executării

pedepsei aplicată prin hotărârea nr. 7557/2003 din 21 noiembrie 2003 a Curții de Apel din Roma.