ÎCCJ, decizie (scj.ro #83798)

Recunoașterea

hotărârilor penale străine. Transferarea persoanelor condamnate. Pedepse

accesorii. Conversiunea pedepselor accesorii

Cuprins

pe materii

: Drept procesual penal. Proceduri prevăzute în legi speciale.

Transferarea persoanelor condamnate

Indice alfabetic

: Drept procesual penal

-

recunoașterea

hotărârilor penale străine

-

transferarea persoanelor condamnate

Legea nr. 302/2004,

art. 159 alin. (1)

Instanța de judecată sesizată în scopul recunoașterii unei

hotărâri penale străine de condamnare și al transferării persoanei condamnate

pentru executarea pedepsei privative de libertate într-un penitenciar din

România se pronunță atât cu privire la pedeapsa privativă de libertate, cât și

cu privire la pedepsele accesorii aplicate prin hotărârea penală străină de

condamnare. În cazul în care felul pedepselor accesorii aplicate este

incompatibil cu legislația română, instanța de judecată adaptează, în temeiul

dispozițiilor art. 159 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată -

dispoziții referitoare la conversiunea condamnării - aceste pedepse la

pedepsele accesorii prevăzute de legea română pentru faptele care au atras

condamnarea. Prin urmare, în acest caz, instanța de judecată dispune

recunoașterea hotărârii penale străine de condamnare atât cu privire la

pedeapsa privativă de libertate, cât și cu privire la pedepsele accesorii și,

conform art. 159 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, dispune conversiunea

pedepselor accesorii recunoscute în pedepsele accesorii corespunzătoare

prevăzute în art. 64 alin. (1) C. pen.

Omisiunea instanței de judecată de a se pronunța cu privire la

pedepsele accesorii aplicate prin hotărârea penală străină de condamnare nu

constituie o eroare materială evidentă, în sensul dispozițiilor art. 195 C. proc. pen., procedura reglementată în aceste dispoziții nefiind incidentă, întrucât implică

existența unui proces de deliberare cu privire la compatibilitatea pedepselor

accesorii aplicate prin hotărârea penală străină de condamnare cu legislația

română.

I.C.C.J., Secția penală,

decizia nr. 2767 din 11 septembrie 2012

Prin sentința nr. 155 din 9 aprilie 2012 a Curții de Apel București, Secția a II-a penală, a fost admisă sesizarea Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel București, a fost recunoscută sentința penală din data de

4 aprilie 2011 pronunțată de Judecătoria orașului Nagykanisza în dosarul nr. 7

B. 506/2010/21, rămasă definitivă prin decizia penală pronunțată la data de 3

iunie 2011 în dosarul nr. Bf. 198/2011/8 emisă de Tribunalul Județean Zala, cu

privire la pedepsele principale de câte 4 ani închisoare aplicate condamnaților

K.I., K.M. și K.L. și la pedepsele accesorii aplicate fiecăruia constând în

interzicerea exercitării drepturilor de a deține o funcție publică, de a servi

în cadrul organismelor (comisiilor) de reprezentare populară și de a nu accepta

nicio funcție în organizații non-guvemamentale, organisme publice și fundații

publice, pe perioada de 4 ani.

S-a dispus transferarea condamnaților K.I., K.M. și K.L., în

vederea executării pedepselor de câte 4 ani închisoare într-un penitenciar din

România.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut

următoarele:

Prin sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

București, în conformitate cu dispozițiile art. 162 alin. (4) și art. 163 din

Legea nr. 302/2004, republicată, s-a solicitat recunoașterea și punerea în

executare a sentinței penale din data de 4 aprilie 2011 pronunțată de Judecătoria

orașului Nagykanisza în dosarul nr. 7 B. 506/2010/21, rămasă definitivă prin

decizia penală pronunțată la data de 3 iunie 2011 în dosarul nr. Bf. 198/2011/8

emisă de Tribunalul Județean Zala, privind pe persoanele condamnate K.I., K.M.

și K.L. și transferarea acestora într-un penitenciar din România pentru

continuarea executării pedepsei.

Din analiza actelor dosarului, curtea de apel a constatat

îndeplinirea condițiilor pentru recunoaștere prevăzute în art. 131 și a

condițiilor pentru transfer prevăzute în art. 143 din Legea nr. 302/2004,

republicată.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs Parchetul de pe

lângă Curtea de apel București,

invocând cazul de casare

prevăzut în art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C. proc. pen. În acest sens, s-a arătat că instanța de fond a făcut o greșită aplicare

a dispozițiilor art. 195 C. proc. pen., în condițiile în care, prin încheierea

de îndreptare a erorii materiale din 11 aprilie 2012, a dispus transferul și în vederea executării pedepselor accesorii dispuse prin hotărârea

statului de condamnare, arătându-se că în cauză nu era incidență procedura

îndreptării erorii materiale.

Pe de altă parte, s-a arătat că instanța de fond a procedat în

mod greșit atunci când a recunoscut doar o parte din pedepsele accesorii aplicate

prin sentința penală din data de 4 aprilie 2011 pronunțată de Judecătoria

orașului Nagykanisza în dosarul nr. 7 B. 506/2010/21, în cauză impunându-se

recunoașterea în integralitate a sentinței statului de condamnare și

conversiunea pedepselor accesorii.

Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate,

dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, conform

art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și

Justiție constată că recursul este întemeiat.

Astfel cum rezultă din actele dosarului, prin sentința penală

nr. 155 din 9 aprilie 2012, Curtea de Apel București a dispus transferarea

persoanelor condamnate K.I., K.M. și K.L. numai în vederea executării pedepsei

principale de câte 4 ani închisoare.

Ulterior, prin încheierea de ședință din data de 11 aprilie

2012, în temeiul art. 195 - art. 196 C. proc. pen., s-a dispus îndreptarea

erorii materiale strecurate în minuta și dispozitivul sentinței, în sensul că

se dispune transferarea persoanelor condamnate K.I., K.M. și K.L. în vederea

executării pedepselor de câte 4 ani închisoare și a pedepselor accesorii

aplicate fiecărui condamnat constând în interzicerea exercitării drepturilor de

a deține o funcție publică, de a servi în cadrul organismelor (comisiilor) de

reprezentare populară și de a nu accepta nicio funcție în organizații

non-guvemamentale, organisme publice și fundații publice, pe perioada de 4 ani.

S-a arătat că, de vreme ce prin hotărâre s-a recunoscut în integralitate

sentința penală pronunțată în străinătate cu privire la pedepsele principale și

accesorii, omisiunea precizării transferului condamnaților și pentru executarea

pedepselor accesorii constituie o vădită eroare materială.

Înalta Curte de Casație și Justiție reține că în procedura

reglementată de dispozițiile art. 195 C. proc. pen. se îndreaptă erorile

materiale evidente din cuprinsul unui act procedural. Astfel cum s-a statuat în

doctrina, dar și în practica judiciară, evidența erorii se traduce prin lipsa

oricărui dubiu, neimpunându-se reaprecierea, deliberarea sau exprimarea unei

convingeri.

Înalta Curte de Casație și Justiție reține, de asemenea, că

simpla recunoaștere a unei hotărâri nu conduce la transferul în vederea

executării hotărârii, exact în condițiile în care aceasta a fost pronunțată în

străinătate, instanța trebuind să analizeze ulterior, conform art. 159 alin.

(1) din Legea nr. 302/2004, republicată, dacă felul pedepsei aplicate sau

durata acesteia este compatibilă cu legislația română, în caz contrar putând

dispune adaptarea acestei pedepse la cea prevăzută de legea română pentru

faptele care au atras condamnarea.

Ca atare, existența acestui proces de deliberare cu privire la

compatibilitatea pedepsei exclude posibilitatea calificării omisiunii instanței

de a dispune transferul și în vederea executării pedepselor accesorii ca pe o

evidentă eroare materială, aceasta cu atât mai mult cu cât, în cauză, era

aplicabilă procedura conversiunii condamnării, reglementată de dispozițiile

art. 159 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Din relațiile înaintate de către autoritățile ungare rezultă că,

în conformitate cu art. 62 C. pen. al Ungariei, orice persoană condamnată la

închisoare cu executare pentru o infracțiune cu premeditare este privată de

următoarele drepturi civile: interzicerea exercitării drepturilor de a

participa la alegerea membrilor unui organism de reprezentare populară, în

niciun referendum sau inițiativă populară, de a deține o funcție publică, de a

servi în cadrul organismelor (comisiilor) de reprezentare populară, de a nu

accepta nicio funcție în organizații non-guvernamentale, organisme publice și

fundații publice, de a nu promova la niciun rang militar, de a nu fi decorate

pe plan național și de a nu li se acorda permisiunea pentru acceptarea de

decorații internaționale.

Ca atare, doar o parte din pedepsele accesorii aplicate prin

hotărârea de condamnare a cetățenilor români K.I., K.M. și K.L. se regăsesc și

în legislația română, astfel că, în conformitate cu dispozițiile art. 159 alin.

(1) din Legea nr. 302/2004, republicată, se impunea conversiunea pedepselor

accesorii aplicate, în pedepsele accesorii prevăzute în dispozițiile art. 64

alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen.

În raport cu aceste considerente, apreciind că procedura

prevăzută în art. 195 C. proc. pen. nu era incidentă în cauză, omisiunea

instanței neputând fi calificată că o eroare materială evidentă, Înalta Curte

de Casație și Justiție a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel București împotriva sentinței nr. 155 din 9 aprilie 2012 a Curții de Apel București, Secția a II-a penală și a încheierii de îndreptare a erorii

materiale din 11 aprilie 2012.

A casat, în parte, sentința nr. 155 din 9 aprilie 2012 a Curții de Apel București, Secția a II-a penală și, în totalitate, încheierea de îndreptare a

erorii materiale și, rejudecând:

A recunoscut sentința penală din data de 4 aprilie 2011

pronunțată de Judecătoria orașului Nagykanisza în dosarul nr. 7 B. 506/2010/21,

rămasă definitivă prin decizia penală pronunțată la data de 3 iunie 2011 în

dosarul nr. Bf. 198/2011/8 emisă de Tribunalul Județean Zala cu privire la

pedepsele principale de câte 4 ani închisoare aplicate condamnaților K.I., K.M.

și K.L. și la pedepsele accesorii aplicate fiecăruia constând în interzicerea

exercitării drepturilor de a participa la alegerea membrilor unui organism de

reprezentare populară, în niciun referendum sau inițiativă populară, de a

deține o funcție publică, de a servi în cadrul organismelor (comisiilor) de

reprezentare populară, de a nu accepta nicio funcție în organizații

non-guvernamentale, organisme publice și fundații publice, de a nu promova la

niciun rang militar, de a nu fi decorate pe plan național și de a nu li se

acorda permisiunea pentru acceptarea de decorații internaționale pe o perioadă

de 4 ani.

A dispus transferarea condamnaților K.I., K.M. și K.L., în

vederea executării pedepselor de câte 4 ani închisoare într-un penitenciar din

România.

Conform art. 159 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată,

a dispus conversiunea pedepselor accesorii anterior recunoscute, în pedepsele

accesorii prevăzute în dispozițiile art. 64 alin. (1) lit. a) și lit. b) C.

pen., menținând celelalte dispoziții ale sentinței.