ÎCCJ, decizie (scj.ro #83798)

Recunoașterea hotărârilor penale străine. Transferarea persoanelor condamnate. Pedepse accesorii. Conversiunea pedepselor accesorii Cuprins pe materii : Drept procesual penal. Proceduri prevăzute în legi speciale. Transferarea persoanelor condamnate Indice alfabetic : Drept procesual penal - recunoașterea hotărârilor penale străine - transferarea persoanelor condamnate Legea nr. 302/2004, art. 159 alin. (1) Instanța de judecată sesizată în scopul recunoașterii unei hotărâri penale străine de condamnare și al transferării persoanei condamnate pentru executarea pedepsei privative de libertate într-un penitenciar din România se pronunță atât cu privire la pedeapsa privativă de libertate, cât și cu privire la pedepsele accesorii aplicate prin hotărârea penală străină de condamnare.

În cazul în care felul pedepselor accesorii aplicate este incompatibil cu legislația română, instanța de judecată adaptează, în temeiul dispozițiilor art. 159 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată - dispoziții referitoare la conversiunea condamnării - aceste pedepse la pedepsele accesorii prevăzute de legea română pentru faptele care au atras condamnarea. Prin urmare, în acest caz, instanța de judecată dispune recunoașterea hotărârii penale străine de condamnare atât cu privire la pedeapsa privativă de libertate, cât și cu privire la pedepsele accesorii și, conform art. 159 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, dispune conversiunea pedepselor accesorii recunoscute în pedepsele accesorii corespunzătoare prevăzute în art. 64 alin. (1) C. pen.

Omisiunea instanței de judecată de a se pronunța cu privire la pedepsele accesorii aplicate prin hotărârea penală străină de condamnare nu constituie o eroare materială evidentă, în sensul dispozițiilor art. 195 C. proc. pen., procedura reglementată în aceste dispoziții nefiind incidentă, întrucât implică existența unui proces de deliberare cu privire la compatibilitatea pedepselor accesorii aplicate prin hotărârea penală străină de condamnare cu legislația română. I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 2767 din 11 septembrie 2012 Prin sentința nr. 155 din 9 aprilie 2012 a Curții de Apel București, Secția a II-a penală, a fost admisă sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, a fost recunoscută sentința penală din data de 4 aprilie 2011 pronunțată de Judecătoria orașului Nagykanisza în dosarul nr. 7 B. 506/2010/21, rămasă definitivă prin decizia penală pronunțată la data de 3 iunie 2011 în dosarul nr. Bf.

198/2011/8 emisă de Tribunalul Județean Zala, cu privire la pedepsele principale de câte 4 ani închisoare aplicate condamnaților K.I., K.M. și K.L. și la pedepsele accesorii aplicate fiecăruia constând în interzicerea exercitării drepturilor de a deține o funcție publică, de a servi în cadrul organismelor (comisiilor) de reprezentare populară și de a nu accepta nicio funcție în organizații non-guvemamentale, organisme publice și fundații publice, pe perioada de 4 ani. S-a dispus transferarea condamnaților K.I., K.M. și K.L., în vederea executării pedepselor de câte 4 ani închisoare într-un penitenciar din România.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele: Prin sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, în conformitate cu dispozițiile art. 162 alin. (4) și art. 163 din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a solicitat recunoașterea și punerea în executare a sentinței penale din data de 4 aprilie 2011 pronunțată de Judecătoria orașului Nagykanisza în dosarul nr. 7 B. 506/2010/21, rămasă definitivă prin decizia penală pronunțată la data de 3 iunie 2011 în dosarul nr. Bf. 198/2011/8 emisă de Tribunalul Județean Zala, privind pe persoanele condamnate K.I., K.M. și K.L. și transferarea acestora într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei.

Din analiza actelor dosarului, curtea de apel a constatat îndeplinirea condițiilor pentru recunoaștere prevăzute în art. 131 și a condițiilor pentru transfer prevăzute în art. 143 din Legea nr. 302/2004, republicată. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de apel București, invocând cazul de casare prevăzut în art. 385 9 alin. (1) pct. 17 2 C. proc. pen. În acest sens, s-a arătat că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 195 C. proc. pen., în condițiile în care, prin încheierea de îndreptare a erorii materiale din 11 aprilie 2012, a dispus transferul și în vederea executării pedepselor accesorii dispuse prin hotărârea statului de condamnare, arătându-se că în cauză nu era incidență procedura îndreptării erorii materiale.

Pe de altă parte, s-a arătat că instanța de fond a procedat în mod greșit atunci când a recunoscut doar o parte din pedepsele accesorii aplicate prin sentința penală din data de 4 aprilie 2011 pronunțată de Judecătoria orașului Nagykanisza în dosarul nr. 7 B. 506/2010/21, în cauză impunându-se recunoașterea în integralitate a sentinței statului de condamnare și conversiunea pedepselor accesorii. Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul este întemeiat. Astfel cum rezultă din actele dosarului, prin sentința penală nr. 155 din 9 aprilie 2012, Curtea de Apel București a dispus transferarea persoanelor condamnate K.I., K.M.

și K.L. numai în vederea executării pedepsei principale de câte 4 ani închisoare. Ulterior, prin încheierea de ședință din data de 11 aprilie 2012, în temeiul art. 195 - art. 196 C. proc. pen., s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în minuta și dispozitivul sentinței, în sensul că se dispune transferarea persoanelor condamnate K.I., K.M. și K.L. în vederea executării pedepselor de câte 4 ani închisoare și a pedepselor accesorii aplicate fiecărui condamnat constând în interzicerea exercitării drepturilor de a deține o funcție publică, de a servi în cadrul organismelor (comisiilor) de reprezentare populară și de a nu accepta nicio funcție în organizații non-guvemamentale, organisme publice și fundații publice, pe perioada de 4 ani.

S-a arătat că, de vreme ce prin hotărâre s-a recunoscut în integralitate sentința penală pronunțată în străinătate cu privire la pedepsele principale și accesorii, omisiunea precizării transferului condamnaților și pentru executarea pedepselor accesorii constituie o vădită eroare materială. Înalta Curte de Casație și Justiție reține că în procedura reglementată de dispozițiile art. 195 C. proc. pen. se îndreaptă erorile materiale evidente din cuprinsul unui act procedural. Astfel cum s-a statuat în doctrina, dar și în practica judiciară, evidența erorii se traduce prin lipsa oricărui dubiu, neimpunându-se reaprecierea, deliberarea sau exprimarea unei convingeri.

Înalta Curte de Casație și Justiție reține, de asemenea, că simpla recunoaștere a unei hotărâri nu conduce la transferul în vederea executării hotărârii, exact în condițiile în care aceasta a fost pronunțată în străinătate, instanța trebuind să analizeze ulterior, conform art. 159 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, dacă felul pedepsei aplicate sau durata acesteia este compatibilă cu legislația română, în caz contrar putând dispune adaptarea acestei pedepse la cea prevăzută de legea română pentru faptele care au atras condamnarea. Ca atare, existența acestui proces de deliberare cu privire la compatibilitatea pedepsei exclude posibilitatea calificării omisiunii instanței de a dispune transferul și în vederea executării pedepselor accesorii ca pe o evidentă eroare materială, aceasta cu atât mai mult cu cât, în cauză, era aplicabilă procedura conversiunii condamnării, reglementată de dispozițiile art. 159 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Din relațiile înaintate de către autoritățile ungare rezultă că, în conformitate cu art. 62 C. pen. al Ungariei, orice persoană condamnată la închisoare cu executare pentru o infracțiune cu premeditare este privată de următoarele drepturi civile: interzicerea exercitării drepturilor de a participa la alegerea membrilor unui organism de reprezentare populară, în niciun referendum sau inițiativă populară, de a deține o funcție publică, de a servi în cadrul organismelor (comisiilor) de reprezentare populară, de a nu accepta nicio funcție în organizații non-guvernamentale, organisme publice și fundații publice, de a nu promova la niciun rang militar, de a nu fi decorate pe plan național și de a nu li se acorda permisiunea pentru acceptarea de decorații internaționale.

Ca atare, doar o parte din pedepsele accesorii aplicate prin hotărârea de condamnare a cetățenilor români K.I., K.M. și K.L. se regăsesc și în legislația română, astfel că, în conformitate cu dispozițiile art. 159 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, se impunea conversiunea pedepselor accesorii aplicate, în pedepsele accesorii prevăzute în dispozițiile art. 64 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen. În raport cu aceste considerente, apreciind că procedura prevăzută în art. 195 C. proc. pen.

nu era incidentă în cauză, omisiunea instanței neputând fi calificată că o eroare materială evidentă, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva sentinței nr. 155 din 9 aprilie 2012 a Curții de Apel București, Secția a II-a penală și a încheierii de îndreptare a erorii materiale din 11 aprilie 2012. A casat, în parte, sentința nr. 155 din 9 aprilie 2012 a Curții de Apel București, Secția a II-a penală și, în totalitate, încheierea de îndreptare a erorii materiale și, rejudecând: A recunoscut sentința penală din data de 4 aprilie 2011 pronunțată de Judecătoria orașului Nagykanisza în dosarul nr. 7 B. 506/2010/21, rămasă definitivă prin decizia penală pronunțată la data de 3 iunie 2011 în dosarul nr. Bf.

198/2011/8 emisă de Tribunalul Județean Zala cu privire la pedepsele principale de câte 4 ani închisoare aplicate condamnaților K.I., K.M. și K.L. și la pedepsele accesorii aplicate fiecăruia constând în interzicerea exercitării drepturilor de a participa la alegerea membrilor unui organism de reprezentare populară, în niciun referendum sau inițiativă populară, de a deține o funcție publică, de a servi în cadrul organismelor (comisiilor) de reprezentare populară, de a nu accepta nicio funcție în organizații non-guvernamentale, organisme publice și fundații publice, de a nu promova la niciun rang militar, de a nu fi decorate pe plan național și de a nu li se acorda permisiunea pentru acceptarea de decorații internaționale pe o perioadă de 4 ani.

A dispus transferarea condamnaților K.I., K.M. și K.L., în vederea executării pedepselor de câte 4 ani închisoare într-un penitenciar din România. Conform art. 159 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, a dispus conversiunea pedepselor accesorii anterior recunoscute, în pedepsele accesorii prevăzute în dispozițiile art. 64 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen., menținând celelalte dispoziții ale sentinței.