ÎCCJ, decizie (scj.ro #84018)

Recunoașterea hotărârilor penale străine. Transferarea persoanelor condamnate. Revizuirea hotărârilor penale străine Cuprins pe materii : Drept procesual penal. Proceduri prevăzute în legi speciale. Recunoașterea și executarea hotărârilor penale și a actelor judiciare.

Transferarea persoanelor condamnate Indice alfabetic : Drept procesual penal - recunoașterea hotărârilor penale străine - transferarea persoanelor condamnate - revizuirea hotărârilor penale străine C. proc . pen ., art . 393, art . 394 Legea nr . 302/2004, art . 122 alin. (3) În cazul în care instanța română a dispus recunoașterea unei hotărâri penale străine de condamnare și transferarea persoanei condamnate într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei, calea extraordinară de atac a revizuirii împotriva hotărârii penale străine de condamnare nu este de competența instanței române, ci a instanței din statul străin care a pronunțat hotărârea de condamnare, întrucât, în conformitate cu dispozițiile art . 122 alin. (3) din Legea nr . 302/2004, statul străin care solicită executarea este singurul competent să decidă asupra unei căi extraordinare de atac împotriva hotărârii de executat.

Cererea de revizuire împotriva hotărârii prin care instanța română a dispus recunoașterea unei hotărâri penale străine de condamnare și transferarea persoanei condamnate într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei este inadmisibilă, deoarece, așa cum rezultă din prevederile art . 393 și art . 394 C. proc . pen ., calea extraordinară de atac a revizuirii poate fi exercitată numai împotriva hotărârilor penale definitive prin care s-a soluționat fondul cauzei, iar hotărârea având ca obiect recunoașterea unei hotărâri penale străine de condamnare și transferarea persoanei condamnate nu constituie o hotărâre prin care instanța a soluționat fondul cauzei, în sensul pronunțării unei soluții de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal.

I.C.C.J., Secția penală, decizia nr . 4079 din 7 decembrie 2009 Prin sentința nr . 240 din 29 septembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, Secția I penală, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a sentinței nr . 69 din 18 martie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, Secția I penală și a sentinței penale nr . 041 S Hv 49/07K-78 pronunțată de Tribunalul pentru cauze penale din Viena, formulată de condamnatul M.D. S-a dispus înaintarea cererii formulată de revizuientul condamnat, Ministerului Justiției, pentru a fi transmisă autorităților din Austria . Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, prin cererea formulată la data de 4 septembrie 2009, condamnatul M.D.

a solicitat revizuirea sentinței penale nr . 041 S Hv 49/07K-78 pronunțată de Tribunalul pentru cauze penale din Viena și a sentinței nr . 69 din 18 martie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, Secția I penală. S-a mai reținut că, în motivarea cererii de revizuire, condamnatul a susținut că, după condamnarea sa definitivă, au apărut fapte noi, care justifică punerea sa în libertate, cu atât mai mult cu cât Tribunalul Suprem Austriac l-a disculpat de fapta comisă, stabilind că nu a fost prezent pe teritoriul statului austriac, la data la care se reține că a săvârșit infracțiunea pentru care a fost cercetat.

Constatând că sentința nr . 69 din 18 martie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, Secția I penală, nu privește soluționarea fondului unei cauze, ci are ca obiect recunoașterea unei hotărâri de condamnare pronunțată de instanțele din Austria (respectiv, recunoașterea sentinței penale nr . 041 S Hv 49/07K-78 a Tribunalului pentru cauze penale din Viena, de condamnare a inculpatului M.D. la o pedeapsă de 5 ani închisoare) și având în vedere și faptul că revizuirea unei hotărâri pronunțate de o instanță străină nu poate fi soluționată de instanțele române, Curtea de Apel București a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de condamnatul M.D. Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs revizuientul condamnat M.D., care a reiterat motivele invocate în cererea inițială.

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând atât motivele de recurs invocate, cât și din oficiu cauza, conform prevederilor art . 385 6 alin. (3) C. proc . pen ., constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 4 septembrie 2009 pe rolul Curții de Apel București, Secția I penală, condamnatul M.D. a solicitat revizuirea sentinței penale nr . 041 S Hv 49/07K-78 a Tribunalului pentru cauze penale din Viena - de condamnare a sa -, precum și a sentinței nr . 69 din 18 martie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, Secția I penală, prin care i-a fost recunoscută pe cale incidentală hotărârea de condamnare din Austria . Prin sentința penală nr . 041 S Hv 49/07K-78 din 3 august 2007 pronunțată de Tribunalul pentru cauze penale din Viena, rămasă definitivă prin decizia penală nr . 17 Bs 15/08t pronunțată de Curtea de Apel din Viena, la data de 6 februarie 2008, inculpatul M.D.

a fost condamnat la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri, săvârșită în stare de recidivă. În fapt, s-a reținut că inculpatul M.D., în perioada august - septembrie 2006, a exportat din Olanda și a importat în Austria diferite cantități de droguri, pe care le-a pus în circulație. Prin sentința nr . 69 din 18 martie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, Secția I penală, a fost admisă sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și s-a dispus, în baza art . 145 și art . 146 din Legea nr . 302/2004, recunoașterea sentinței penale nr . 041 S Hv 49/07K-78 a Tribunalului pentru cauze penale din Viena, rămasă definitivă prin decizia penală nr . 17 Bs 15/08t pronunțată de Curtea de Apel din Viena și transferarea persoanei condamnate M.D.

într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei de 5 ani închisoare. Totodată, s-a dispus deducerea duratei arestului preventiv și a perioadei executate de condamnat, începând cu data de 26 februarie 2007 la zi. În ce privește cererea de revizuire a sentinței penale nr . 041 S Hv 49/07K-78 pronunțată de Tribunalul pentru cauze penale din Viena la data de 3 august 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, în mod corect, prima instanță a respins-o ca inadmisibilă. Astfel, potrivit art . 122 alin. (1) - (3) din Legea nr . 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, cu modificările și completările ulterioare: „(1) Executarea unei hotărâri penale străine are loc potrivit legii române.

(2) Hotărârile penale străine recunoscute și executate în România produc aceleași efecte ca și hotărârile pronunțate de instanțele române. (3) Statul străin care solicită executarea este singurul competent să decidă asupra unei căi extraordinare de atac împotriva hotărârii de executat.” În raport cu aceste dispoziții legale, mai exact cu prevederile art . 122 alin. (3) din Legea nr . 302/2004 și având în vedere că revizuirea este o cale extraordinară de atac, cererea de revizuire a sentinței penale pronunțată de Tribunalul pentru cauze penale din Viena, formulată de condamnatul M.D., nu este de competența instanțelor române, singura autoritate competentă a se pronunța fiind instanța din statul străin care a pronunțat hotărârea de condamnare.

Totodată, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, în mod corect, prima instanță a respins ca inadmisibilă și cererea condamnatului M.D. de revizuire a sentinței nr . 69 din 18 martie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, Secția I penală. Astfel, potrivit art . 394 C. proc . pen . român, revizuirea poate fi cerută când: a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei; b) un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere; c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals; d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere; e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.

Rezultă că revizuirea, conform art . 394 C. proc . pen ., este instituită, ca regulă, pentru înlăturarea erorilor de fapt săvârșite de instanțele de judecată ca urmare a necunoașterii, în momentul soluționării cauzei, a unor împrejurări esențiale, în raport cu care hotărârea definitivă nu mai corespunde adevărului; de asemenea, atunci când se descoperă că s-au săvârșit infracțiuni care au influențat soluționarea cauzei. Așadar, instanța de revizuire revine asupra soluției pronunțate printr-o hotărâre penală definitivă și rejudecă întreaga cauză în baza noilor fapte și împrejurări constatate, pronunțând o nouă hotărâre; revizuirea este astfel o cale de atac tipică de retractare a propriei soluții, înlocuind-o cu o soluție corespunzătoare noilor împrejurări constatate.

Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea poate fi îndreptată numai împotriva unor hotărâri judecătorești penale definitive, conform art . 393 C. proc . pen . Din acest text de lege, precum și din dispozițiile art . 394 C. proc . pen ., care se referă la cazurile în care revizuirea poate fi formulată, rezultă că această cale extraordinară de atac nu poate fi exercitată decât împotriva hotărârilor penale prin care s-a dispus asupra fondului cauzei, respectiv împotriva hotărârilor penale de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal, dacă, pentru acestea din urmă, s-a examinat și fondul cauzei.

Or, sentința nr . 69 din 18 martie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, Secția I penală, având ca obiect recunoașterea unei sentințe penale pronunțată de o instanță străină, precum și transferul persoanei condamnate într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei, nu este o hotărâre prin care instanța de judecată să se fi pronunțat asupra fondului cauzei, în sensul pronunțării unei hotărâri de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal.

Prin această hotărâre, Curtea de Apel București, Secția I penală, în aplicarea dispozițiilor cuprinse în Titlul V și Titlul VI din Legea nr . 302/2004 - referitoare la recunoașterea hotărârilor penale străine și transferarea persoanelor condamnate - nu a făcut altceva decât să recunoască pe teritoriul României efectele judecătorești ale unei hotărâri pronunțate de un alt stat membru al Uniunii Europene, respectiv efectele sentinței penale nr . 041 S Hv 49/07K-78 pronunțată de Tribunalul pentru cauze penale din Viena. În aceste condiții, solicitarea de revizuire a celor două hotărâri menționate mai sus, formulată de condamnatul M.D., este inadmisibilă, astfel că Înalta Curte de Casație și Justiție, în conformitate cu prevederile art . 385 15 pct . 1 lit . b) C. proc . pen ., a respins, ca nefondat , recursul declarat de revizuientul condamnat M.D.

împotriva sentinței nr . 240 din 29 septembrie 2009 a Curții de Apel București, Secția I penală.