ÎCCJ, decizie (scj.ro #84018)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #84018) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Recunoașterea
hotărârilor penale străine. Transferarea persoanelor condamnate. Revizuirea
hotărârilor penale străine
Cuprins pe materii
: Drept procesual
penal. Proceduri prevăzute în legi speciale.
Recunoașterea și
executarea hotărârilor penale și a actelor judiciare.
Transferarea
persoanelor condamnate
Indice
alfabetic
: Drept procesual penal
-
recunoașterea
hotărârilor penale străine
-
transferarea persoanelor condamnate
-
revizuirea
hotărârilor penale străine
C.
proc
.
pen
.,
art
. 393,
art
. 394
Legea
nr
. 302/2004,
art
. 122 alin. (3)
În cazul în care
instanța română a dispus recunoașterea unei hotărâri penale străine de
condamnare și transferarea persoanei condamnate într-un penitenciar din România
în vederea continuării executării pedepsei, calea extraordinară de atac a
revizuirii împotriva hotărârii penale străine de condamnare nu este de
competența instanței române, ci a instanței din statul străin care a pronunțat
hotărârea de condamnare, întrucât, în conformitate cu dispozițiile
art
. 122 alin. (3) din Legea
nr
.
302/2004, statul străin care solicită executarea este singurul competent să
decidă asupra unei căi extraordinare de atac împotriva hotărârii de executat.
Cererea de revizuire
împotriva hotărârii prin care instanța română a dispus recunoașterea unei
hotărâri penale străine de condamnare și transferarea persoanei condamnate
într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei este
inadmisibilă, deoarece, așa cum rezultă din prevederile
art
.
393 și
art
. 394 C.
proc
.
pen
., calea extraordinară de atac a revizuirii poate fi
exercitată numai împotriva hotărârilor penale definitive prin care s-a
soluționat fondul cauzei, iar hotărârea având ca obiect recunoașterea unei
hotărâri penale străine de condamnare și transferarea persoanei condamnate nu
constituie o hotărâre prin care instanța a soluționat fondul cauzei, în sensul
pronunțării unei soluții de condamnare, de achitare sau de încetare a
procesului penal.
I.C.C.J., Secția penală, decizia
nr
.
4079 din 7 decembrie 2009
Prin sentința
nr
. 240 din 29 septembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel
București, Secția I penală, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de
revizuire a sentinței
nr
. 69 din 18 martie 2009
pronunțată de Curtea de Apel București, Secția I penală și a sentinței penale
nr
. 041 S
Hv
49/07K-78 pronunțată
de Tribunalul pentru cauze penale din Viena, formulată de condamnatul M.D.
S-a dispus înaintarea
cererii formulată de
revizuientul
condamnat,
Ministerului Justiției, pentru a fi transmisă autorităților din
Austria
.
Pentru a pronunța
această hotărâre, prima instanță a reținut că, prin cererea formulată la data
de 4 septembrie 2009, condamnatul M.D. a solicitat revizuirea sentinței penale
nr
. 041 S
Hv
49/07K-78 pronunțată
de Tribunalul pentru cauze penale din Viena și a sentinței
nr
.
69 din 18 martie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, Secția I penală.
S-a mai reținut că, în
motivarea cererii de revizuire, condamnatul a susținut că, după condamnarea sa
definitivă, au apărut fapte noi, care justifică punerea sa în libertate, cu
atât mai mult cu cât Tribunalul Suprem Austriac l-a disculpat de fapta comisă,
stabilind că nu a fost prezent pe teritoriul statului austriac, la data la care
se reține că a săvârșit infracțiunea pentru care a fost cercetat.
Constatând că sentința
nr
. 69 din 18 martie 2009 pronunțată de Curtea de
Apel București, Secția I penală, nu privește soluționarea fondului unei cauze,
ci are ca obiect recunoașterea unei hotărâri de condamnare pronunțată de
instanțele din
Austria
(respectiv, recunoașterea
sentinței penale
nr
. 041 S
Hv
49/07K-78 a Tribunalului pentru cauze penale din Viena, de condamnare a
inculpatului M.D. la o pedeapsă de 5 ani închisoare) și având în vedere și
faptul că revizuirea unei hotărâri pronunțate de o instanță străină nu poate fi
soluționată de instanțele române, Curtea de Apel București a respins ca
inadmisibilă cererea de revizuire formulată de condamnatul M.D.
Împotriva acestei
hotărâri, în termen legal, a declarat recurs
revizuientul
condamnat M.D., care a reiterat motivele invocate în cererea inițială.
Înalta Curte de
Casație și Justiție, examinând atât motivele de recurs invocate, cât și din
oficiu cauza, conform prevederilor
art
. 385
6
alin. (3) C.
proc
.
pen
.,
constată următoarele:
Prin cererea
înregistrată la data de 4 septembrie 2009 pe rolul Curții de Apel București,
Secția I penală, condamnatul M.D. a solicitat revizuirea sentinței penale
nr
. 041 S
Hv
49/07K-78 a
Tribunalului pentru cauze penale din Viena - de condamnare a sa -, precum și a
sentinței
nr
. 69 din 18 martie 2009 pronunțată de
Curtea de Apel București, Secția I penală, prin care i-a fost recunoscută pe
cale incidentală hotărârea de condamnare din
Austria
.
Prin sentința penală
nr
. 041 S
Hv
49/07K-78 din 3
august 2007 pronunțată de Tribunalul pentru cauze penale din Viena, rămasă
definitivă prin decizia penală
nr
. 17
Bs
15/08t pronunțată de Curtea de Apel din Viena, la data
de 6 februarie 2008, inculpatul M.D. a fost condamnat la o pedeapsă de 5 ani
închisoare pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri, săvârșită în
stare de recidivă.
În fapt, s-a reținut
că inculpatul M.D., în perioada august - septembrie 2006, a exportat din Olanda
și a importat în
Austria
diferite cantități de
droguri, pe care le-a pus în circulație.
Prin sentința
nr
. 69 din 18 martie 2009 pronunțată de Curtea de Apel
București, Secția I penală, a fost admisă sesizarea Parchetului de pe lângă
Curtea de Apel București și s-a dispus, în baza
art
.
145 și
art
. 146 din Legea
nr
.
302/2004, recunoașterea sentinței penale
nr
. 041 S
Hv
49/07K-78 a Tribunalului pentru cauze penale din Viena,
rămasă definitivă prin decizia penală
nr
. 17
Bs
15/08t pronunțată de Curtea de Apel din Viena și
transferarea persoanei condamnate M.D. într-un penitenciar din România, în
vederea continuării executării pedepsei de 5 ani închisoare.
Totodată, s-a dispus
deducerea duratei arestului preventiv și a perioadei executate de condamnat,
începând cu data de 26 februarie 2007 la zi.
În ce privește cererea
de revizuire a sentinței penale
nr
. 041 S
Hv
49/07K-78 pronunțată de Tribunalul pentru cauze penale
din Viena la data de 3 august 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție
constată că, în mod corect, prima instanță a respins-o ca inadmisibilă.
Astfel, potrivit
art
. 122 alin. (1) - (3) din Legea
nr
.
302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, cu
modificările și completările ulterioare:
„(1) Executarea unei
hotărâri penale străine are loc potrivit legii române.
(2) Hotărârile penale
străine recunoscute și executate în România produc aceleași efecte ca și
hotărârile pronunțate de instanțele române.
(3) Statul străin care
solicită executarea este singurul competent să decidă asupra unei căi
extraordinare de atac împotriva hotărârii de executat.”
În raport cu aceste
dispoziții legale, mai exact cu prevederile
art
. 122
alin. (3) din Legea
nr
. 302/2004 și având în vedere
că revizuirea este o cale extraordinară de atac, cererea de revizuire a
sentinței penale pronunțată de Tribunalul pentru cauze penale din Viena,
formulată de condamnatul M.D., nu este de competența instanțelor române,
singura autoritate competentă a se pronunța fiind instanța din statul străin
care a pronunțat hotărârea de condamnare.
Totodată, Înalta Curte
de Casație și Justiție constată că, în mod corect, prima instanță a respins ca
inadmisibilă și cererea condamnatului M.D. de revizuire a sentinței
nr
. 69 din 18 martie 2009 pronunțată de Curtea de Apel
București, Secția I penală.
Astfel, potrivit
art
. 394 C.
proc
.
pen
. român, revizuirea poate fi cerută când:
a) s-au descoperit
fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea
cauzei;
b) un martor, un
expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza
a cărei revizuire se cere;
c) un înscris care a
servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;
d) un membru al
completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de
cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire
se cere;
e) când două sau mai
multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.
Rezultă că revizuirea,
conform
art
. 394 C.
proc
.
pen
., este instituită, ca regulă, pentru înlăturarea
erorilor de fapt săvârșite de instanțele de judecată ca urmare a necunoașterii,
în momentul soluționării cauzei, a unor împrejurări esențiale, în raport cu
care hotărârea definitivă nu mai corespunde adevărului; de asemenea, atunci
când se descoperă că s-au săvârșit infracțiuni care au influențat soluționarea
cauzei. Așadar, instanța de revizuire revine asupra soluției pronunțate
printr-o hotărâre penală definitivă și
rejudecă
întreaga cauză în baza noilor fapte și împrejurări constatate, pronunțând o
nouă hotărâre; revizuirea este astfel o cale de atac tipică de retractare a
propriei soluții, înlocuind-o cu o soluție corespunzătoare noilor împrejurări
constatate.
Fiind o cale
extraordinară de atac, revizuirea poate fi îndreptată numai împotriva unor
hotărâri judecătorești penale definitive, conform
art
.
393 C.
proc
.
pen
.
Din acest text de
lege, precum și din dispozițiile
art
. 394 C.
proc
.
pen
., care se referă la
cazurile în care revizuirea poate fi formulată, rezultă că această cale
extraordinară de atac nu poate fi exercitată decât împotriva hotărârilor penale
prin care s-a dispus asupra fondului cauzei, respectiv împotriva hotărârilor
penale de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal, dacă,
pentru acestea din urmă, s-a examinat și fondul cauzei.
Or, sentința
nr
. 69 din 18 martie 2009 pronunțată de Curtea de Apel
București, Secția I penală, având ca obiect recunoașterea unei sentințe penale
pronunțată de o instanță străină, precum și transferul persoanei condamnate
într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei, nu
este o hotărâre prin care instanța de judecată să se fi pronunțat asupra
fondului cauzei, în sensul pronunțării unei hotărâri de condamnare, de achitare
sau de încetare a procesului penal.
Prin această hotărâre,
Curtea de Apel București, Secția I penală, în aplicarea dispozițiilor cuprinse
în Titlul V și Titlul VI din Legea
nr
. 302/2004 -
referitoare la recunoașterea hotărârilor penale străine și transferarea
persoanelor condamnate - nu a făcut altceva decât să recunoască pe teritoriul
României efectele judecătorești ale unei hotărâri pronunțate de un alt stat
membru al Uniunii Europene, respectiv efectele sentinței penale
nr
. 041 S
Hv
49/07K-78 pronunțată
de Tribunalul pentru cauze penale din Viena.
În aceste condiții,
solicitarea de revizuire a celor două hotărâri menționate mai sus, formulată de
condamnatul M.D., este inadmisibilă, astfel că Înalta Curte de Casație și
Justiție, în conformitate cu prevederile
art
. 385
15
pct
. 1
lit
. b) C.
proc
.
pen
., a respins, ca
nefondat
, recursul declarat de
revizuientul
condamnat M.D. împotriva sentinței
nr
. 240 din 29
septembrie 2009 a Curții de Apel București, Secția I penală.