ÎCCJ, decizie (scj.ro #84019)

Recunoașterea hotărârilor penale străine. Transferarea persoanelor condamnate. Pedeapsă accesorie Cuprins pe materii : Drept procesual penal. Proceduri prevăzute în legi speciale. Recunoașterea și executarea hotărârilor penale și a actelor judiciare.

Transferarea persoanelor condamnate Indice alfabetic : Drept procesual penal - recunoașterea hotărârilor penale străine - transferarea persoanelor condamnate - pedeapsă accesorie Legea nr . 302/2004, Titlul V, Titlul VI În conformitate cu dispozițiile Titlului V și ale Titlului VI din Legea nr . 302/2004, referitoare la recunoașterea hotărârilor penale străine și transferarea persoanelor condamnate, instanța de judecată sesizată în scopul recunoașterii unei hotărâri penale străine de condamnare și al transferării persoanei condamnate pentru continuarea executării pedepsei privative de libertate într-un penitenciar din România se pronunță atât cu privire la pedeapsa privativă de libertate, cât și cu privire la pedeapsa accesorie aplicată prin hotărârea penală străină de condamnare.

I.C.C.J., Secția penală, decizia nr . 4123 din 9 decembrie 2009 Prin sentința nr . 195 din 30 iunie 2009, Curtea de Apel București, Secția I penală, a hotărât admiterea sesizării Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, recunoașterea în România a sentinței penale nr . 10.B.2099/2044/13 din 15 decembrie 2004 a Judecătoriei Orașului Miskolc , rămasă definitivă prin încheierea nr . 3.Bf.90/2005/5 din 29 martie 2005 a Tribunalului Județean Borsod Abauj-Zemplen și dispunerea transferării condamnatului M.V. într-un penitenciar din România pentru a continua executarea pedepsei de 6 ani și 5 luni închisoare. S-a dedus prevenția de la 15 februarie 2004 la zi.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, prin adresa nr . 11828/SM/2008, Ministerul Justiției - Direcția Drept Internațional și Tratate - a transmis Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, în conformitate cu dispozițiile Legii nr . 302/2004, modificată și completată, cererea formulată de Ministerul Justiției și al Aplicării Legii din Republica Ungaria , prin care se solicita transferarea persoanei condamnate M.V. într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei de 6 ani închisoare aplicată acestuia de către instanțele statului solicitant.

Din informațiile și documentele comunicate de statul de condamnare, în aplicarea Convenției europene asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg în anul 1983, a rezultat că prin sentința penală nr . 10.B.2099/2044/13 din 15 decembrie 2004 a Judecătoriei Orașului Miskolc , rămasă definitivă prin încheierea nr . 3.Bf.90/2005/5 din 29 martie 2005 a Tribunalului Județean Borsod Abauj-Zemplen , M.V. a fost condamnat la o pedeapsă de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie, uz de fals (utilizare ilicită a unui document), tentativă la furt calificat și insultă, prevăzute în art . 321 alin. (1), art . 316 alin. (1) și (2) teza a II-a lit . d) și f), art . 277 alin. (1) și art . 180 alin. (1) și (2) C. pen . ungar.

Prin aceeași încheiere, s-a dispus anularea posibilității eliberării condiționate aplicată prin sentința nr . 22.B.3032/2008/8 din 8 februarie 2001 a Tribunalului Orășenesc Miskolc . Această hotărâre este definitivă, astfel că este îndeplinită condiția prevăzută în art . 3 paragraful 1 lit . b) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg și art . 129 lit . b) din Legea nr . 302/2004, modificată și completată. Din situația executării pedepsei a rezultat că M.V. a fost arestat în prezenta cauză, fără întrerupere, din data de 15 februarie 2004. Conform informațiilor comunicate de autoritățile ungare, în executarea pedepsei aplicate prin sentința nr . 22.B.3032/2008/8 din 8 februarie 2001 a Tribunalului Orășenesc Miskolc , M.V.

a fost reținut de la data de 26 octombrie 2000 până la data de 27 octombrie 2000. În consecință, s-a constatat îndeplinită condiția prevăzută în art . 3 paragraful 1 lit . c) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg și art . 129 lit . c) din Legea nr . 302/2004, modificată și completată. Examinând materialul cauzei, curtea de apel a constatat că este îndeplinită condiția dublei incriminări prevăzute în art . 129 lit . e) din Legea nr . 302/2004, modificată și completată, și art . 3 paragraful 1 lit . e) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg , faptele reținute în sarcina persoanei condamnate M.V.

având corespondent în legislația penală română. Astfel cum rezultă din procesul-verbal din data de 4 august 2008, întocmit de Tribunalul Județean Pesta - Grupul Penitenciar, M.V. și-a manifestat acordul de a fi transferat într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei. În consecință, s-a constatat îndeplinită condiția prevăzută în art . 3 paragraful 1 lit . d) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg și art . 129 lit . d) din Legea nr . 302/2004, modificată și completată. Perioada în care condamnatul M.V.

a fost arestat în executarea celor două hotărâri de condamnare este stabilită corect, ultima hotărâre anulând posibilitatea eliberării condiționate stabilite pentru hotărârea din 8 februarie 2001. Prin hotărârea nr . 10.B.2099/2044/13 din 15 decembrie 2004 s-a constatat că din hotărârea din 2001 condamnatul mai avea de executat, alături de pedeapsa de 6 ani, și un rest neexecutat de 5 luni închisoare. În consecință, curtea de apel a recunoscut hotărârea de condamnare nr . 10.B.2099/2044/13 din 15 decembrie 2004 a Judecătoriei Orașului Miskolc și a dispus transferarea persoanei condamnate într-un penitenciar din România pentru a continua executarea pedepsei de 6 ani și 5 luni închisoare. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

S-a arătat că instanța de fond a omis să recunoască sentința penală nr . 22.B.3032/2008/8 a Tribunalului Orășenesc Miskolc , precum și pedeapsa accesorie de 6 ani interdicție de a exercita funcții publice stabilită prin sentința penală nr . 10.B.2099/2044/13 din 15 decembrie 2004 a Judecătoriei Orașului Miskolc , cazul de casare invocat fiind prevederile art . 385 9 alin. (1) pct . 17 1 C. proc . pen . Examinând recursul atât prin prisma cazului de casare invocat, cât și din oficiu, potrivit dispozițiilor art . 385 6 alin. (3) C. proc . pen ., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este fondat pentru următoarele considerente: - Prin sentința penală nr. 10.B.2099/2044/13 din 15 decembrie 2004 a Judecătoriei Orașului Miskolc a fost condamnat numitul M.V.

la 6 ani privațiune de libertate în regim penitenciar (pedeapsă principală) și 6 ani interdicție de a exercita funcții publice (pedeapsă accesorie). S-a dispus anularea posibilității de a fi eliberat condiționat în cauza nr . B.3032/2008. În considerentele acestei sentințe, instanța a constatat că din executarea unei pedepse anterioare de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată aceluiași condamnat de Tribunalul Orășenesc Miskolc , condamnatul M.V.

a fost eliberat condiționat la data de 26 martie 2003, iar cu executare în întregime, ar fi fost eliberat la data de 26 august 2003. În mod corect, Curtea de Apel București a constatat că sus-numitul mai avea de executat, alături de pedeapsa de 6 ani aplicată prin sentința penală nr . 10.B.2099/2044/13 din 15 decembrie 2004 a Judecătoriei Orașului Miskolc , și 5 luni închisoare, rest neexecutat din perioada 26 martie 2003 - 26 august 2003. Cu toate acestea, Curtea de Apel București nu a recunoscut și sentința penală din care provine restul neexecutat de 5 luni închisoare, respectiv sentința nr . 22.B.3032/2008/8 din a Tribunalului Orășenesc Miskolc , prin care sus-numitul a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare.

Un argument în plus în sensul că pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare a redevenit executorie rezultă și din adresa Ministerului Justiției și al Aplicării Legii din Republica Ungaria . În această adresă se menționează că hotărârea nr . 3.Bf.90/2005/5 din 29 martie 2005 a Tribunalului Județean Borsod Abauj-Zemplen , prin care a rămas definitivă sentința penală nr . 10.B.2099/2044/13 din 15 decembrie 2004, a dispus și executarea pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare ce fusese aplicată aceluiași condamnat prin sentința nr . 22.B.3032/2008/8 a Tribunalului Orășenesc Miskolc , ultima zi a executării pedepsei fiind 14 februarie 2010, după această dată condamnatul urmând să înceapă executarea pedepsei de 2 ani și 6 luni.

Având în vedere perioada deja executată de condamnat din pedeapsa de 2 ani și 6 luni, în mod corect Curtea de Apel București a avut în vedere numai restul de 5 luni închisoare rămas neexecutat . - Întrucât prin sentința penală a cărei recunoaștere s-a dispus de către Curtea de Apel București, M.V. a fost condamnat și la 6 ani interdicție de a exercita funcții publice, ca pedeapsă accesorie, având în vedere și dispozițiile art . 115 și urm. din Legea nr . 302/2004, coroborat cu art . 53 C. pen ., instanța trebuia să recunoască hotărârea în totalitate, cu referire atât la pedeapsa principală, cât și la cea accesorie.

Pentru considerentele ce preced, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva sentinței nr . 195 din 30 iunie 2009 a Curții de Apel București, Secția I penală, a casat sentința penală atacată cu privire la omisiunea recunoașterii sentinței nr . 22.B.3032/2008/8 a Tribunalului Orășenesc Miskolc , precum și a pedepsei accesorii stabilită prin sentința penală nr. 10.B.2099/2044/13 din 15 decembrie 2004 a Judecătoriei Orașului Miskolc . A recunoscut sentința nr . 22.B.3032/2008/8 a Tribunalului Orășenesc Miskolc , așa cum a fost integrată sentinței penală nr. 10.B.2099/2044/13 din 15 decembrie 2004 a Judecătoriei Orașului Miskolc și a dispus transferarea condamnatului M.V.

într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei de 6 ani și 5 luni închisoare, precum și a pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute în art . 64 alin. (1) lit . a) teza a II-a și b) C. pen ., pe durata prevăzută în art . 71 din același cod, menținând celelalte dispoziții ale sentinței.