ÎCCJ, decizie (scj.ro #84019)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #84019) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Recunoașterea hotărârilor penale străine. Transferarea persoanelor
condamnate. Pedeapsă accesorie
Cuprins pe materii
: Drept
procesual penal. Proceduri prevăzute în legi speciale.
Recunoașterea
și executarea hotărârilor penale și a actelor judiciare.
Transferarea
persoanelor condamnate
Indice alfabetic
: Drept
procesual penal
-
recunoașterea hotărârilor penale străine
-
transferarea persoanelor condamnate
-
pedeapsă accesorie
Legea
nr
. 302/2004,
Titlul V,
Titlul VI
În conformitate cu dispozițiile Titlului V și
ale Titlului VI din Legea
nr
. 302/2004, referitoare
la recunoașterea hotărârilor penale străine și transferarea persoanelor
condamnate, instanța de judecată sesizată în scopul recunoașterii unei hotărâri
penale străine de condamnare și al transferării persoanei condamnate pentru
continuarea executării pedepsei privative de libertate într-un penitenciar din
România se pronunță atât cu privire la pedeapsa privativă de libertate, cât și
cu privire la pedeapsa accesorie aplicată prin hotărârea penală străină de
condamnare.
I.C.C.J., Secția penală, decizia
nr
. 4123 din 9 decembrie 2009
Prin sentința
nr
. 195 din 30 iunie 2009, Curtea de Apel București, Secția
I penală, a hotărât admiterea sesizării Parchetului de pe lângă Curtea de Apel
București, recunoașterea în România a sentinței penale
nr
.
10.B.2099/2044/13 din 15 decembrie 2004 a Judecătoriei Orașului
Miskolc
, rămasă definitivă prin încheierea
nr
. 3.Bf.90/2005/5 din 29 martie 2005 a Tribunalului
Județean
Borsod
Abauj-Zemplen
și dispunerea transferării condamnatului M.V. într-un penitenciar din România
pentru a continua executarea pedepsei de 6 ani și 5 luni închisoare.
S-a dedus prevenția de la 15 februarie 2004 la
zi.
Pentru a pronunța această
sentință, instanța de fond a reținut că, prin adresa
nr
.
11828/SM/2008, Ministerul Justiției - Direcția Drept Internațional și Tratate -
a transmis Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, în conformitate cu
dispozițiile Legii
nr
. 302/2004, modificată și
completată, cererea formulată de Ministerul Justiției și al Aplicării Legii din
Republica
Ungaria
, prin care se solicita transferarea
persoanei condamnate M.V. într-un penitenciar din România în vederea
continuării executării pedepsei de 6 ani închisoare aplicată acestuia de către
instanțele statului solicitant.
Din informațiile și documentele
comunicate de statul de condamnare, în aplicarea Convenției europene asupra
transferării persoanelor condamnate adoptată la
Strasbourg
în anul 1983, a rezultat că prin sentința penală
nr
.
10.B.2099/2044/13 din 15 decembrie 2004 a Judecătoriei Orașului
Miskolc
, rămasă definitivă prin încheierea
nr
. 3.Bf.90/2005/5 din 29 martie 2005 a Tribunalului
Județean
Borsod
Abauj-Zemplen
,
M.V. a fost condamnat la o pedeapsă de 6 ani închisoare pentru săvârșirea
infracțiunilor de tâlhărie, uz de fals (utilizare ilicită a unui document),
tentativă la furt calificat și insultă, prevăzute în
art
.
321 alin. (1),
art
. 316 alin. (1) și (2) teza a II-a
lit
. d) și f),
art
. 277 alin. (1)
și
art
. 180 alin. (1) și (2) C.
pen
.
ungar. Prin aceeași încheiere, s-a dispus anularea posibilității eliberării
condiționate aplicată prin sentința
nr
.
22.B.3032/2008/8 din 8 februarie 2001 a Tribunalului Orășenesc
Miskolc
.
Această hotărâre este
definitivă, astfel că este îndeplinită condiția prevăzută în
art
. 3 paragraful 1
lit
. b) din
Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la
Strasbourg
și
art
. 129
lit
. b) din Legea
nr
. 302/2004,
modificată și completată.
Din situația executării
pedepsei a rezultat că M.V. a fost arestat în prezenta cauză, fără întrerupere,
din data de 15 februarie 2004. Conform informațiilor comunicate de autoritățile
ungare, în executarea pedepsei aplicate prin sentința
nr
.
22.B.3032/2008/8 din 8 februarie 2001 a Tribunalului Orășenesc
Miskolc
, M.V. a fost reținut de la data de 26 octombrie
2000 până la data de 27 octombrie 2000. În consecință, s-a constatat
îndeplinită condiția prevăzută în
art
. 3 paragraful 1
lit
. c) din Convenția europeană asupra transferării
persoanelor condamnate adoptată la
Strasbourg
și
art
. 129
lit
. c) din Legea
nr
. 302/2004, modificată și completată.
Examinând materialul cauzei, curtea
de apel a constatat că este îndeplinită condiția dublei incriminări prevăzute
în
art
. 129
lit
. e) din
Legea
nr
. 302/2004, modificată și completată, și
art
. 3 paragraful 1
lit
. e) din
Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la
Strasbourg
, faptele reținute în sarcina persoanei
condamnate M.V. având corespondent în legislația penală română.
Astfel cum rezultă din
procesul-verbal din data de 4 august 2008, întocmit de Tribunalul Județean
Pesta - Grupul Penitenciar, M.V. și-a manifestat acordul de a fi transferat
într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei.
În consecință, s-a constatat
îndeplinită condiția prevăzută în
art
. 3 paragraful 1
lit
. d) din Convenția europeană asupra transferării
persoanelor condamnate adoptată la
Strasbourg
și
art
. 129
lit
. d) din Legea
nr
. 302/2004, modificată și completată.
Perioada în care condamnatul
M.V. a fost arestat în executarea celor două hotărâri de condamnare este
stabilită corect, ultima hotărâre anulând posibilitatea eliberării condiționate
stabilite pentru hotărârea din 8 februarie 2001.
Prin hotărârea
nr
. 10.B.2099/2044/13 din 15 decembrie 2004 s-a constatat
că din hotărârea din 2001 condamnatul mai avea de executat, alături de pedeapsa
de 6 ani, și un rest
neexecutat
de 5 luni închisoare.
În consecință, curtea de apel a
recunoscut hotărârea de condamnare
nr
.
10.B.2099/2044/13 din 15 decembrie 2004 a Judecătoriei Orașului
Miskolc
și a dispus transferarea persoanei condamnate
într-un penitenciar din România pentru a continua executarea pedepsei de 6 ani
și 5 luni închisoare.
Împotriva acestei sentințe, în
termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București,
criticând-o pentru
nelegalitate
și netemeinicie.
S-a arătat că
instanța de fond a omis să recunoască sentința
penală
nr
. 22.B.3032/2008/8 a Tribunalului Orășenesc
Miskolc
, precum și pedeapsa accesorie de 6 ani interdicție
de a exercita funcții publice stabilită prin sentința penală
nr
. 10.B.2099/2044/13 din 15 decembrie 2004 a Judecătoriei
Orașului
Miskolc
, cazul de casare invocat fiind
prevederile
art
. 385
9
alin. (1)
pct
. 17
1
C.
proc
.
pen
.
Examinând recursul atât prin
prisma cazului de casare invocat, cât și din oficiu, potrivit dispozițiilor
art
. 385
6
alin. (3) C.
proc
.
pen
., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că
acesta este fondat pentru următoarele considerente:
- Prin sentința penală nr. 10.B.2099/2044/13
din 15 decembrie 2004 a Judecătoriei Orașului
Miskolc
a fost condamnat numitul M.V. la 6 ani privațiune de libertate în regim
penitenciar (pedeapsă principală) și 6 ani interdicție de a exercita funcții
publice (pedeapsă accesorie).
S-a dispus anularea
posibilității de a fi eliberat condiționat în cauza
nr
.
B.3032/2008.
În considerentele acestei
sentințe, instanța a constatat că din executarea unei pedepse anterioare de 2
ani și 6 luni închisoare aplicată aceluiași condamnat de Tribunalul Orășenesc
Miskolc
, condamnatul M.V. a fost eliberat condiționat la
data de 26 martie 2003, iar cu executare în întregime, ar fi fost eliberat la
data de 26 august 2003.
În mod corect, Curtea de Apel
București a constatat că sus-numitul mai avea de executat, alături de pedeapsa
de 6 ani aplicată prin sentința penală
nr
.
10.B.2099/2044/13 din 15 decembrie 2004 a Judecătoriei Orașului
Miskolc
, și 5 luni închisoare, rest
neexecutat
din perioada 26 martie 2003 - 26 august 2003.
Cu toate acestea, Curtea de
Apel București nu a recunoscut și sentința penală din care provine restul
neexecutat
de 5 luni închisoare, respectiv sentința
nr
. 22.B.3032/2008/8 din a Tribunalului Orășenesc
Miskolc
, prin care sus-numitul a fost condamnat la o
pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare.
Un argument în plus în sensul
că pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare a redevenit executorie rezultă și din
adresa Ministerului Justiției și al Aplicării Legii din Republica
Ungaria
.
În această adresă se
menționează că hotărârea
nr
. 3.Bf.90/2005/5 din 29
martie 2005 a Tribunalului Județean
Borsod
Abauj-Zemplen
, prin care a rămas definitivă sentința penală
nr
. 10.B.2099/2044/13 din 15 decembrie 2004, a dispus
și executarea pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare ce fusese aplicată
aceluiași condamnat prin sentința
nr
.
22.B.3032/2008/8 a Tribunalului Orășenesc
Miskolc
,
ultima zi a executării pedepsei fiind 14 februarie 2010, după această dată
condamnatul urmând să înceapă executarea pedepsei de 2 ani și 6 luni.
Având în vedere perioada deja
executată de condamnat din pedeapsa de 2 ani și 6 luni, în mod corect Curtea de
Apel București a avut în vedere numai restul de 5 luni închisoare rămas
neexecutat
.
- Întrucât prin sentința penală
a cărei recunoaștere s-a dispus de către Curtea de Apel București, M.V. a fost
condamnat și la 6 ani interdicție de a exercita funcții publice, ca pedeapsă
accesorie, având în vedere și dispozițiile
art
. 115
și urm. din Legea
nr
. 302/2004, coroborat cu
art
. 53 C.
pen
., instanța trebuia
să recunoască hotărârea în totalitate, cu referire atât la pedeapsa principală,
cât și la cea accesorie.
Pentru considerentele ce
preced, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva sentinței
nr
. 195 din 30 iunie 2009 a Curții de Apel București,
Secția I penală, a casat sentința penală atacată cu privire la omisiunea
recunoașterii sentinței
nr
. 22.B.3032/2008/8 a
Tribunalului Orășenesc
Miskolc
, precum și a pedepsei
accesorii stabilită prin sentința penală nr. 10.B.2099/2044/13
din 15 decembrie 2004 a Judecătoriei Orașului
Miskolc
.
A recunoscut
sentința
nr
. 22.B.3032/2008/8 a Tribunalului
Orășenesc
Miskolc
, așa cum a fost integrată sentinței
penală nr. 10.B.2099/2044/13
din 15 decembrie 2004 a Judecătoriei Orașului
Miskolc
și a dispus transferarea condamnatului M.V. într-un penitenciar din România
pentru continuarea executării pedepsei de 6 ani și 5 luni închisoare, precum și
a pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute în
art
. 64 alin. (1)
lit
. a) teza a
II-a și b) C.
pen
., pe durata prevăzută în
art
. 71 din același cod, menținând celelalte dispoziții ale
sentinței.