ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1276/2009
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1276/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Prin rezoluția nr. 3120/II-5/2008
din 31 iulie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București s-a
solicitat, în baza art. 149 alin. (4) din Legea nr. 302/2004 recunoașterea
sentinței penale nr. 305/2007 a Judecătoriei Penale nr. 7 din S. Spania,
privind pe condamnatul M.I., cetățean român, și transferarea acestuia în
vederea continuării executării pedepsei de 5 ani închisoare într-un penitenciar
din România.
Curtea de Apel București, secția
a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a dispus, prin sentința
penală nr. 305/ F din 26 noiembrie 2008, trimiterea cauzei la parchet, în
vederea obținerii tuturor relațiilor necesare soluționării cererii de transfer
formulate de condamnatul M.I. și pentru legala sesizare a instanței.
Pentru a pronunța această
soluție, instanța a considerat că materialul înaintat de parchet este incomplet
în raport cu dispozițiile art. 143, 149 și 129 lit. f) din Legea nr. 302/2004,
lipsind acordul expres al statului spaniol cu privire la transferul persoanei
condamnate și cazierul judiciar din Spania al acesteia.
Totodată, s-a mai constatat
că nu s-a verificat dacă persoana condamnată este în stare de detenție și la ce
penitenciar, în vederea îndeplinirii procedurii de citare conform art. 151 cu
referire la art. 139 alin. (4) din Legea nr. 302/2004.
Împotriva acestei sentințe a
declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București care a susținut
că soluția de desesizare a instanței este nelegală și că hotărârea a fost
pronunțată fără ca persoana condamnată să fi fost legal citată.
S-a solicitat casarea
hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Recursul declarat este
întemeiat așa cum se va arăta în continuare.
În conformitate cu
dispozițiile art. 149 alin. (4) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea
judiciară internațională în materie penală „îndată ce Ministerul Justiției
primește declarația de consimțământ de la statul de condamnare procurorului
general al parchetului de pe lângă curtea de apel competentă, care, la rândul
său sesizează curtea de apel pentru ca aceasta să recunoască hotărârea străină
și să o pună în executare, iar potrivit art. 151 din aceeași lege prevederile art.
149 se completează cu cele ale art. 138 și 139”.
Conform art. 139 din Legea nr.
302/2004 cererea se judecă în camera de consiliu cu participarea procurorului
și cu citarea persoanei condamnate.
Din examinarea actelor
dosarului se constată că, persoana condamnatului M.I. se afla la data sesizării
Curții de Apel București în Penitenciarul S. în executarea pedepsei de 5 ani
închisoare aplicată prin sentința penală nr. 305 din 21 septembrie 2007 a
Judecătoriei Penale nr. 7 din orașul S. Spania, pentru săvârșirea infracțiunilor
de furt cu violență și vătămare corporală, prevăzute de art. 147, 148 și 242 C.
pen. spaniol.
În fapt, s-a reținut că, în
noaptea de 14 aprilie 2007, în jurul orelor 3,30, I.M. și S.C., însoțiți de o
altă persoană de sex masculin l-au lovit pe paznicul hotelului A.R. din S. și
după ce l-au mobilizat au sustras bani și obiecte din casetele de valoare
situate în spațiul din incinta hotelului.
Potrivit actelor comunicate
de autoritățile judiciare spaniole, condamnatul M.I. a început executarea
pedepsei la 7 mai 2007 aceasta urmând să fie considerată executată la 4 mai
2012.
Prin declarația pe care a
dat-o la 14 martie 2008 în Penitenciarul S. persoana condamnată și-a exprimat
consimțământul la transferarea pentru continuarea executării pedepsei într-un penitenciar
din România, iar autoritățile judiciare spaniole și-au dat acordul la transfer,
sesizând Ministerul român al Justiției pentru declanșarea procedurii de
transferare a persoanei condamnate, toate acestea fiind urmate de investirea
instanței competente.
Rezultă din dosarul
instanței de fond că în vederea soluționării sesizării Parchetului de pe lângă
Curtea de Apel București, persoana condamnată a fost citată la Penitenciarul S.
fără ca dovada de comunicare a actului să fie returnată instanței.
Așa fiind, au fost încălcate
dispozițiile legale evocate referitoare la obligativitatea citării persoanei
condamnate.
Pe de altă parte se
constată că soluția de restituire a sesizării către procuror nu are fundament juridic
în dispozițiile Legii nr. 302/2004, acest act normativ, impunând judecarea cererii
de transfer de urgență și cu precădere.
În ipoteza în care instanța
ar fi considerat necesare informații suplimentare de la autoritatea judiciară
străină ori înscrisuri ajutătoare în sensul art. 149 alin. (1) raportat la art.
134 din același act normativ, nimic nu o împiedică să le solicite autorităților
competente.
Față de considerentele ce
preced constatând întemeiate criticile formulate Curtea, în baza art. 385
15
pct. 2 lit. c) C. proc. pen., urmează a admite recursul declarat de procuror, a
casa încheierea atacată și a trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel
București.
În vederea soluționării
cauzei instanța de fond urmează a proceda la citarea legală a persoanei condamnate
M.I. aflată conform actelor depuse în recurs la Penitenciarul din H., Spania și
de a aprecia asupra necesității unor înscrisuri ajutătoare.
Se va stabili ca
onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie plătit din fondul Ministerului
Justiției și Libertăților Cetățenești.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva sentinței penale nr. 305/
F din 26 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a
penală și pentru cauze cu minori și familie privind pe persoana transferabilă M.I.
Casează sentința penală
atacată și trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel București.
Onorariul pentru apărătorul
desemnat din oficiu persoanei transferabile, în sumă de 100 lei, se va plăti
din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publica 6 aprilie 2009.