Decizia nr. 1276/2009 — ÎCCJ, Secția penală — recurs

În conformitate cu dispozițiile art. 149 alin. (4) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală „îndată ce Ministerul Justiției primește declarația de consimțământ de la statul de condamnare procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel competentă, care, la rândul său sesizează curtea de apel pentru ca aceasta să recunoască hotărârea străină și să o pună în executare, iar potrivit art. 151 din aceeași lege prevederile art. 149 se completează cu cele ale art. 138 și 139”. Conform art. 139 din Legea nr. 302/2004 cererea se judecă în camera de consiliu cu participarea procurorului și cu citarea persoanei condamnate.

Din examinarea actelor dosarului se constată că, persoana condamnatului M.I. se afla la data sesizării Curții de Apel București în Penitenciarul S. în executarea pedepsei de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 305 din 21 septembrie 2007 a Judecătoriei Penale nr. 7 din orașul S. Spania, pentru săvârșirea infracțiunilor de furt cu violență și vătămare corporală, prevăzute de art. 147, 148 și 242 C. pen. spaniol. În fapt, s-a reținut că, în noaptea de 14 aprilie 2007, în jurul orelor 3,30, I.M. și S.C., însoțiți de o altă persoană de sex masculin l-au lovit pe paznicul hotelului A.R. din S. și după ce l-au mobilizat au sustras bani și obiecte din casetele de valoare situate în spațiul din incinta hotelului. Potrivit actelor comunicate de autoritățile judiciare spaniole, condamnatul M.I. a început executarea pedepsei la 7 mai 2007 aceasta urmând să fie considerată executată la 4 mai 2012.

Prin declarația pe care a dat-o la 14 martie 2008 în Penitenciarul S. persoana condamnată și-a exprimat consimțământul la transferarea pentru continuarea executării pedepsei într-un penitenciar din România, iar autoritățile judiciare spaniole și-au dat acordul la transfer, sesizând Ministerul român al Justiției pentru declanșarea procedurii de transferare a persoanei condamnate, toate acestea fiind urmate de investirea instanței competente.

Rezultă din dosarul instanței de fond că în vederea soluționării sesizării Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, persoana condamnată a fost citată la Penitenciarul S. fără ca dovada de comunicare a actului să fie returnată instanței. Așa fiind, au fost încălcate dispozițiile legale evocate referitoare la obligativitatea citării persoanei condamnate.

Pe de altă parte se constată că soluția de restituire a sesizării către procuror nu are fundament juridic în dispozițiile Legii nr. 302/2004, acest act normativ, impunând judecarea cererii de transfer de urgență și cu precădere. În ipoteza în care instanța ar fi considerat necesare informații suplimentare de la autoritatea judiciară străină ori înscrisuri ajutătoare în sensul art. 149 alin. (1) raportat la art. 134 din același act normativ, nimic nu o împiedică să le solicite autorităților competente.

Față de considerentele ce preced constatând întemeiate criticile formulate Curtea, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., urmează a admite recursul declarat de procuror, a casa încheierea atacată și a trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel București.

În vederea soluționării cauzei instanța de fond urmează a proceda la citarea legală a persoanei condamnate M.I. aflată conform actelor depuse în recurs la Penitenciarul din H., Spania și de a aprecia asupra necesității unor înscrisuri ajutătoare.

Se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie plătit din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.