ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3928/2010

Asupra recursului penal de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 146 din 18 mai 2010 a Curții de Apel București, secția I penală, s-a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București privind transferarea condamnatului S.M. într-un penitenciar din România.

Prin aceeași hotărâre s-a recunoscut Sentința penală nr. 285 din 19 iulie 2002 a Tribunalului nr. 6, s-a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București de transferare a condamnatului S.M.  într-o închisoare din România.

S-a recunoscut în România Sentința penală nr. 285 din 19 iulie 2002 a Tribunalului nr. 6 Valencia - Spania, Sentința penală nr. 249 din 17 mai 2004 a Tribunalului nr. 12 Valencia, Sentința penală nr. 567 din 24 decembrie 2004 a Tribunalului Penal nr. 12 Valencia, Sentința penală nr. 352 din 23 iunie 2005 a Tribunalului Penal nr. 2 Valencia și Sentința penală nr. 424 din 11 septembrie 2008 a Tribunalului Penal nr. 6 Valencia.

S-a dispus continuarea în România a executării pedepsei de 7 ani, 7 luni și 15 zile închisoare și s-a dedus din pedeapsă prevenția, executată din 24 mai 2005 la zi.

Prima instanță a reținut că prin adresa nr. 41369/2009 înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București la data de 9 iulie 2009, Ministerul Justiției - Direcția Drept Internațional și Tratate a transmis în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 302/2004 modificată, cererea formulată de Ministerul Justiției din Regatul Spaniei prin care s-a solicitat transferarea persoanei condamnate S.M. într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei de 8 ani, 11 luni și 15 zile închisoare aplicată de către instanțele din statul solicitant.

Cererea formulată de autoritățile spaniole a fost însoțită de documentele prevăzute de art. 6 pct. 2 din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg în anul 1983, respectiv copia certificată pentru conformitate de pe hotărârile de condamnare, de pe dispozițiile legale aplicabile, indicarea datei la care se considera executate pedepsele, declarația constatând consimțământul la transferare al persoanei condamnate.

Din verificările efectuate la Ministerul Administrației și Internelor - Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor și Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Generală de Pașapoarte a rezultat că numitul S.M. este cetățean român, fiind astfel îndeplinită condiția prevăzută de art. 3 lit. a) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg și art. 129 lit. a) din Legea nr. 302/2004.

Din informațiile și documentele comunicate de statul de condamnare, în aplicarea Convenției Europene asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg în anul 1983, a rezultat că, prin Sentința penală nr. 285 din data de 19 iulie 2002 numitul S.M. a fost condamnat de către Tribunalului Penal nr. 6 din Valencia la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt cu violență în stadiul de tentativă și tulburare a ordinii publice prev. de art. 237, 238.3 și 240 C. pen. Spaniol raportat la art. 16 și 62 C. pen. Spaniol, respectiv de art. 634 C. pen. Spaniol, aplicându-i-se totodată și pedeapsa accesorie de incapacitate specială de exercitare a dreptului de sufragiu pasiv pe perioada condamnării pentru delict.

Prin Sentința nr. 249 din data de 17 mai 2004 Tribunalul Penal nr. 12 din Valencia l-a condamnat pe numitul S.M. la 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de opunere de rezistență împotriva autorităților prevăzută de art. 556 C. pen. Spaniol și la pedeapsa de 20 de zile de amendă cu o cotă zilnică de 6 euro pentru săvârșirea infracțiunii de daune prevăzută de art. 625 C. pen. Spaniol.

Prin Sentința nr. 567 din data de 24 decembrie 2004 Tribunalul Penal nr. 12 din Valencia l-a condamnat pe numitul S.M. la 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de furt cu aplicarea circumstanței agravante a recidivei, prevăzută de art. 234 C. pen. Spaniol raportat la art. 16 și 62 C. pen. Spaniol.

Numitul S.M. a mai fost condamnat prin Sentința penală nr. 352/2005 din data de 23 iunie 2005 a Tribunalului Penal nr. 2 din Valencia, la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de atentat, prevăzută de art. 550 raportat la art. 551, la o pedeapsa de 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii împotriva siguranței în trafic, prevăzută de art. 381 C. pen. al Regatului Spaniei, și privarea dreptului de a conduce vehicule cu motor și mopede pe o perioadă de trei ani, la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare condiționată prevăzută de art. 169.1 C. pen. al Regatului Spaniei cu interzicerea specială dreptului de a vota pe perioada condamnării, la o pedeapsă de 8 zile arest la domiciliu pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prevăzută de art. 625 C. pen. al Regatului Spaniei.

Prin Sentința nr. 424 din data de 11 septembrie 2008 Tribunalul Penal nr. 6 din Valencia l-a condamnat pe numitul S.M. la 10 luni și 15 zile închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de amenințări în mediul familial, cu aplicarea circumstanței agravante a recidivei prevăzută de art. 171.4 C. pen. Spaniol.

Prin Sentința nr. 630 din data de 18 decembrie 2008 Tribunalul Penal nr. 10 din Valencia l-a condamnat pe numitul S.M. la 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a condamnării, prevăzută de art. 468.1 și 2 C. pen. Spaniol.

În legislația penală spaniolă se aplică cumulul aritmetic al pedepselor dispuse de instanțe pentru fapte concurente, astfel încât pedeapsa rezultantă pe care o are de executat S.M. este de 8 ani, 11 luni și 15 zile închisoare.

Aceste sentințe au rămas definitive la datele de 14 ianuarie 2003, 18 iunie 2004, 18 aprilie 2005, 14 septembrie 2005, 11 septembrie 2008 respectiv 18 decembrie 2008, astfel că este îndeplinită condiția prevăzută de art. 3 lit. b) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg și art. 129 lit. b) din Legea nr. 302/2004.

Din situația executării pedepsei comunicată de autoritățile spaniole a rezultat că numitul S.M. a fost arestat la data de 24 mai 2005, durata condamnării împlinindu-se la data de 9 mai 2015; la data de 21 mai 2012 (după executarea a 2/3 din durata pedepsei) sau 16 februarie 2013 (după executarea a

3

A din durata pedepsei) va putea fi eliberat condiționat. În consecință, este îndeplinită condiția prevăzută de art. 3 lit. c) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg și art. 129 lit. c) din Legea nr. 302/2004.

În fapt:

"declarația agenților de poliție nu doar a ratificat comiterea furtului de către I.V. dar a și acreditat participarea la acest delict a celuilalt acuzat C.D.C., care a fost văzut în compania lui I., ținând telefonul în mână și au fost surprinși aruncând pe jos una dintre uneltele folosite pentru forțare atunci când și-au dat seama de prezența poliției".

"în ziua de 14 octombrie 2002, I.V. a lovit cu mâinile autovehiculul O. cu număr de înmatriculare x, proprietatea lui P.sanz de G.D. și după ce proprietara l-a văzut a anunțat poliția locală care s-a deplasat la fața locului, de unde I.V. a vrut să plece pentru a nu fi reținut, știind că este urmărit de agenții de poliție; atunci V. a opus rezistență, însă polițiștii nu au putut să îl imobilizeze și să îl rețină."

"în ziua de 17 august 2004, I.B., cunoscut sub numele de V.I. împreună cu alte persoane, s-au deplasat la magazinul C. din Paterna și după ce au luat un cărucior de cumpărături, unul dintre aceștia a luat mai multe articole, a așezat deasupra acestora mai multe scutece pentru a le ascunde, în timp ce ceilalți doi, s-au apropiat de gardul de securitate al uneia dintre casele de marcat închise și au ridicat bariera pentru a ieși fără să le plătească, fiind surprinși de către agenții de pază, obiectele fiind recuperate".

"în ziua de 23 mai 2005, D.Y., cunoscut sub numele de I.V. a condus autoturismul marca A. cu număr de înmatriculare y, proprietatea lui I.F.M., a condus cu viteză mare pe bulevardul P.G. din localitatea Valencia, ignorând semaforul de culoare roșie și blocând circulația. După ce un echipaj de poliție a fost informat de această conducere periculoasă, care a încercat să îl oprească însă inculpatul le-a ignorat și a continuat să depășească semafoarele de culoare roșie, blocând circulația pe bulevardul G.; într-un final inculpatul a putut fi interceptat, echipajul de poliție solicitându-i documentele, moment în care inculpatul i-a atacat pe neașteptate pe polițiști, lovindu-i cu picioarele și pumnii fără a le produce vreo leziune.

Când polițiștii au intervievat-o pe I.F.M., .. inculpatul s-a adresat acesteia: "taci târfo, te voi omorî dacă le spui ceva, sunt arestat din cauza ta", ceea ce a declanșat șocul firesc datorat modului violent în care se comporta în mod obișnuit inculpatul cu aceasta.

Când inculpatul a fost condus la secția de poliție a lovit cu piciorul automobilul poliției, cu număr de înmatriculare z, producând pagube".

"acuzatul D.Y., numit de asemenea și M.S. sau I.V., condamnat prin sentința definitivă din data de 14 septembrie 2005 pentru un delict de amenințări condiționate la pedeapsa de 3 ani închisoare și interzicerea dreptului de a se apropia de I.F.M., de domiciliul acesteia și de locul de muncă și de a comunica pe orice cale cu aceasta, pe o perioadă de 3 ani, la o dată nedeterminată din luna iulie a anului 2006 a sunat-o pe telefon pe I.F.M. .. și a început să o amenințe cu expresii de genul "o să vin în Spania, știi asta și o să-ți arunc acid pe față .. o să-ți tai limba, dar nu o să te omor, pentru vreau să suferi..".

"Acuzatul I.V., cunoscut sub numele D.Y., numit de asemenea și M.S. condamnat la data de 29 iunie 2004 pentru delict de nerespectarea pedepsei de 9 luni închisoare, a fost condamnat în baza sentinței definitive din data de 23 iunie 2005 a Tribunalului Penal nr. 2 din Valencia, ca responsabil în conceptul de autor al unui delict de amenințări, la o pedeapsă de 3 ani închisoare și interdicția de a se apropia și comunica pe orice cale cu I.F.M. pe o durată de 3 ani, în data de 27 martie 2007, acuzatul a contactat-o telefonic de mai multe ori pe aceasta din urmă, care speriată nu i-a răspuns la apeluri, acuzatul lăsându-i două mesaje: "sunt în Spania, vin să văd fata, spune-i că tata îi aduce cadouri și dacă ești de acord să vin azi". Apoi acuzatul a sunat-o din nou de mai multe ori, fapt ce a speriat-o pe d-na F.".

Examinând materialul cauzei s-a constatat că este îndeplinită condiția dublei incriminări prevăzute de art. 129 lit. e) din Legea nr. 302/2004 și art. 3 pct. 1 lit. e) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg, faptele reținute în sarcina numitului S.M. având corespondent în legislația penală română, realizând conținutul constitutiv al infracțiunilor de tentativă la furt calificat, amenințare, distrugere, ultraj contra bunelor moravuri și ordinii publice, precum și ultraj, prevăzute de art. 20 raportat la art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), e), i) C. pen., 20 raportat la art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), e) C. pen., 217 alin. (1) C. pen., 239 alin. (1) C. pen., 193 C. pen., 321 alin. (1), (2) C. pen., 217 alin. (1) C. pen., 239 alin. (1), (2) C. pen. și 193 C. pen., cea mai gravă dintre infracțiuni, tentativă la furt calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), e), i) C. pen. fiind pedepsită cu închisoare de la 1 an și 6 luni la 7 ani și 6 luni.

Astfel cum a rezultat din declarația din data de 27 martie 2008, numitul S.M. și-a manifestat acordul de a fi transferat într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei.

Curtea a constatat că nu este îndeplinită condiția dublei impuneri în ceea ce privește condamnarea aplicată prin Sentința penală nr. 630/2008, pentru nerespectarea hotărârilor judecătorești, întrucât legea română nu prevede ca infracțiune nerespectarea interdicției condamnatului de a nu lua legătura telefonică cu partea vătămată.

De asemenea, nu se regăsește în legislația română infracțiunea de conducere agresivă prin traversarea intersecției pe culoarea roșie a semaforului, pentru care S.M. a fost condamnat prin Sentința penală nr. 352/2005, ante-menționată.

Prin urmare, au fost scăzute din pedeapsa totală, pedepsele de 6 luni închisoare (Sentința penală nr. 630/2008) și respectiv 10 luni închisoare (Sentința penală nr. 352/2005), urmând ca numitul S.M. să continue executarea restului de pedeapsă în România.

Împotriva Sentinței penale nr. 146 din 18 mai 2010 a Curții de Apel București, secția I penală, în termen legal a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, criticând-o sub aspectul greșitei admiteri a cererii formulată de Ministerul Justiției din Regatul Spaniei privind transferul persoanei condamnate S.M. într-un penitenciar din România.

În motivarea recursului se arată de către parchet că din documentele transmise de statul de condamnare rezultă că numitul I.V., alias D.Y., S.M. și B.I., cetățean moldovean a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 6 luni pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a condamnării prevăzută de art. 468 alin. (1) și (2) C. pen. spaniol, ce nu se regăsește și în C. pen. al României.

Intimatul a mai fost condamnat și la 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii împotriva siguranței în trafic prevăzută de art. 381 C. pen. spaniol care, de asemenea, nu au corespondent în legislația penală a României, putând constitui conform O.U.G. nr. 195/2002 contravenție.

Inexistența condiției dublei incriminări prevăzută de art. 129 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 302/2004 a fost constatată corect de către instanța de judecată, relativ la cele două fapte descrise mai sus, însă în mod greșit, prin hotărârea recurată s-au scăzut din pedeapsa totală de 8 ani, 11 luni și 15 zile închisoare, cele două pedepse de 6 luni și respectiv 10 luni închisoare și, s-a dispus transferul condamnatului în România, în vederea continuării executării pedepsei de 7 ani, 7 luni și 15 zile.

După condamnarea persoanei transferabile prin șase hotărâri penale, autoritățile judiciare spaniole, au cumulat aritmetic pedepsele aplicate, potrivit legislației spaniole, astfel încât pedeapsa rezultantă este de 8 ani, 11 luni și 15 zile.

Recunoașterea parțială a hotărârilor de condamnare și transferul în vederea executării unei părți din pedeapsa finală, unică, nu reprezintă o posibilitate legală întrucât executarea pedepsei nu se poate face fracționat între cele două state, cel de condamnare și cel de executare.

Din examinarea celor 6 sentințe rezultă că prin acestea s-a dispus condamnarea lui I.V., cetățean moldovean, D.Y. și B.I.

Având în vedere că persoana condamnată s-a prezentat sub mai multe identități, existând dubii cu privire la identitatea sa reală, atâta timp cât nu există niciun act care să statueze că celelalte identități pe care și le-a atribuit S.M. sunt false, se consideră că hotărârea instanței de fond este nelegală și sub acest aspect.

Față de motivele expuse se solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și respingerea ca neîntemeiată a cererii de transfer.

Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate conform dispozițiilor art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte reține că recursul este întemeiat pentru considerentele ce urmează:

Prin Sentința penală nr. 630 din 18 decembrie 2008 a Tribunalului Penal nr. 10 din Valencia a fost condamnat numitul I.V. alias D.Y., S.M. și B.I. - cetățean moldovean - la pedeapsa închisorii de 6 luni pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a condamnării prevăzută de art. 468 alin. (1) și (2) C. pen. spaniol, constând în aceea că a contactat telefonic pe I.F.M. de mai multe ori, după ce printr-o hotărâre penală i s-a interzis acest lucru.

Această faptă nu este însă încriminată ca infracțiune în C. pen. român.

Prin Sentința penală nr. 352 din 23 iunie 2005 a Tribunalului Penal nr. 2 din Valencia a fost condamnat numitul D.Y., la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de atentat, 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii împotriva siguranței în trafic prevăzută de art. 381 C. pen. spaniol, 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare și 8 zile arest la domiciliu pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere.

S-a reținut în fapt că, la data de 23 mai 2005, numitul D.Y. alias I.V. a condus un autoturism cu viteză mare, a ignorat culoarea roșie a semaforului, a blocat circulația și, când s-a reușit prinderea sa, a lovit lucrătorii de poliție, a distrus autoturismul acestora și a amenințat pe I.F.M.

Infracțiunea prevăzută de art. 381 C. pen. al Regatului Spaniei nu are corespondent în legislația penală a României, putând constitui contravenție, în conformitate cu dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002.

Prima instanță a constatat corect că nu este îndeplinită condiția dublei incriminări prevăzută de art. 129 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 302/2004 pentru a se dispune transferarea persoanei condamnate în România, în vederea executării pedepsei, însă în mod greșit a dedus din pedeapsa totală de 8 ani, 11 luni și 15 zile închisoare durata celor două pedepse de 6 luni și, respectiv, 10 luni închisoare.

Pedeapsa de 8 ani, 11 luni și 15 zile închisoare a fost stabilită de statul de condamnare prin cumulul aritmetic al pedepselor aplicate persoanei condamnate, iar în conformitate cu art. 144 - 145 din Legea nr. 302/2004, statul de executare nu poate dispune doar o executare parțială a acestei pedepse, restul urmând a fi efectuată în statul de condamnare.

Pe de altă parte, Înalta Curte observă că există serioase dubii cu privire la identitatea reală a persoanei condamnate, prin cele 6 sentințe dispunându-se condamnarea lui I.V., cetățean moldovean, fiul lui V. și M., alias "S.M., D.Y. și B.I., fiul lui V. și E.".

Față de considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul declarat de procuror, va casa sentința penală recurată și rejudecând, va respinge sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București privind transferul persoanei condamnate.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva Sentinței penale nr. 146 din 18 mai 2010 a Curții de Apel București, secția I penală.

Casează sentința penală atacată și în fond, respinge sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București privind transferul persoanei condamnate S.M. alias I.V., alias D.Y., formulată de autoritățile spaniole.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 320 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 5 noiembrie 2010.