ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 686/2013

Asupra recursului penal de față; În baza actelor de la dosar, constată următoarele Prin sentința penală nr. 329/F din 27 august 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, s-a respins sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București având ca obiect transferarea persoanei condamnate C.C. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, prin sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, înregistrată pe rolul instanței în data de 15 martie 2012, sub nr. 2137/2/2012, în conformitate cu dispozițiile art.162 alin. (4) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a solicitat recunoașterea ordonanței de cumulare a pedepselor nr. SIEP 76/2010, emisă la data de 29 aprilie 2010 de către Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul Pavia prin care numitul C.C.

a fost condamnat la pedeapsa de 9 ani, 1 luni și 28 zile închisoare, și transferul persoanei condamnate pentru continuarea executării pedepsei într-un penitenciar din România. În actul de sesizare s-a reținut următoarea situație: La data de 06 februarie 2012 a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, sub nr. 334/II-5/2012 adresa nr. 109613/2011 din data de 09 ianuarie 2012 a Ministerului Justiției - Direcția Drept Internațional și Cooperare Judiciară, prin care a transmis acestei unități de parchet cererea nr. TC 033.006.005-1905/RM formulată de Ministerul de Justiție al Republicii Italia prin care s-a solicitat transferarea persoanei condamnate C.C. într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepselor aplicate față de susnumit de către instanțele de judecată din statul solicitant.

Prin ordonanța de cumulare a pedepselor nr. SIEP 76/2010, emisă la data de 29 aprilie 2010, de către Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul Pavia, s-a dispus contopirea pedepselor cu închisoarea aplicate de instanțele de judecată italiene, stabilindu-se ca numitul C.C. să execute pedeapsa finală de 9 ani, 1 lună și 2 zile închisoare, dispunându-se interzicerea definitivă a dreptului de a ocupa și exercita funcții publice. Astfel, prin ordonanța din data de 29 aprilie 2010 a Parchetului Republicii de pe lângă Tribunalul Pavia au fost contopite următoarele pedepse: - 5 ani și 6 luni închisoare stabilită prin sentința nr. 3819/09 din 09 decembrie 2009 a Curții de Apel Milano, rămasă definitivă la 23 februarie 2010, numitul C.C.

a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 628 alin. (1), (2) și (3) nr. l, art.585, art.576 nr. l și art. 442, cu aplic. art. 99 alin. (1) și (2) nr. l, art.81 alin. (2) și art. 110 din Codul penal italian, constând în aceea că susnumitul, împreună cu alte persoane, în perioada 19 august - 29 august 2007 a deposedat, prin violențe fizice, mai multe părți vătămate de diverse sume de bani, una dintre victime suferind leziuni corporale pentru a căror vindecare au fost necesare 7 zile de îngrijiri medicale; - 3 ani și 8 luni închisoare, stabilită prin ordonanța de cumulare nr. SIEP 41/2010, emisă la data de 09.03.2010 de către Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul Pavia, prin care s-au contopit pedepsele stabilite prin sentințele din 12 aprilie 2007 și 19 martie 2008 pronunțate de Tribunalul din Pavia, rămase definitive, numitul C.C.

a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 624 bis și art. 628 alin. (1) și (3) cu aplic. art. 110 și art. 112 din Codul penal italian, reținându-se că la data de 05 aprilie 2007, cu ajutorul unui minor, pe timp de noapte și prin efracție, a pătruns în curtea unei părți vătămate și a sustras o bicicletă, iar la data de 27 octombrie 2007, împreună cu alte persoane, prin violențe fizice și psihice au deposedat două părți vătămate de două telefoane și suma de 70 euro. Ca atare, prin ordonanța din 29 aprilie 2010 a Parchetului Republicii de pe lângă Tribunalul Pavia s-a dispus cumularea pedepselor aplicate față de numitul C.C., s-a stabilit ca pedeapsă finală pedeapsa de 9 ani, 1 lună și 28 zile închisoare și s-a aplicat pedeapsa complementară de interzicere definitivă a dreptului de a ocupa și exercita funcții publice.

La solicitarea instanței, s-au atașat la dosar referatul privind situația socială și familială a persoanei condamnate și declarația prin care acesta și-a manifestat consimțământul la transfer, dată în fața unui funcționar consular român. Totodată, instanța a solicitat relații suplimentare privind situația juridică a persoanei condamnate având în vedere că existau două acte succesive de contopire a unora dintre pedepsele aplicate acesteia de autoritățile italiene, respectiv ordinul Procurorului Republicii din 29 aprilie 2010 din care rezultă că pedeapsa de executat este de 9 ani, 2 luni închisoare și 2100 euro amendă și hotărârea Tribunalului Pavia - Biroul judecătorului pentru cercetări preliminare din 11 iunie 2010 din care rezultă că pedeapsa de executat este de 6 ani, 3 luni închisoare și 1.265 euro amendă.

La dosar a fost atașat certificatul privind situația executării emis de Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul Ordinar din Pavia - Biroul Executări penale din data de 24 iulie 2012, din care rezultă aceleași date contradictorii. Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a apreciat că în lipsa clarificării situației persoanei condamnate, nu are posibilitatea recunoașterii hotărârilor prin care aceasta a fost condamnată de autoritățile judiciare italiene pentru a dispune continuarea executării pedepsei într-un penitenciar din România. De altfel, nici durata pedepsei pe care persoana condamnată o are de executat nu rezultă cu claritate din actele înaintate și nici data de la care s-a început executarea în Italia.

Astfel, Tribunalul Pavia - Biroul judecătorului pentru cercetări preliminare a stabilit la 11 iunie 2010 că pedeapsa de executat este de 6 ani și 3 luni închisoare și 1.265 de euro, constatând că infracțiunile pentru care persoana transferabilă a fost condamnată prin sentința din 19 martie 2008 a Tribunalului Pavia și prin sentința din 09 februarie 2008 a Judecătorului pentru cercetări preliminare din cadrul Tribunalului Pavia, reprezintă acte materiale ale aceleiași infracțiuni săvârșite în formă continuată, excluzând o pedeapsă de 8 luni închisoare.

Pedeapsa de 8 luni închisoare stabilită prin sentința penală din 12 aprilie 2007 a Tribunalului Pavia a fost cumulată cu pedeapsa de 3 ani închisoare stabilită prin sentința menționată anterior din 19 martie 2008 a Tribunalului Pavia, prin măsura de executare a pedepselor concurente dispuse față de condamnat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Pavia la 09 martie 2010 (cumul ce a fost avut în vedere ca o nouă pedeapsă la emiterea măsurii de executare a pedepselor concurente, mandatului de executare și ordinului de punere în libertate a Procurorului Republicii din 29 aprilie 2010 care a stabilit o că persoana transferabilă are de executat o pedeapsă de 9 ani și 2 luni închisoare și 2100 euro amendă).

Totodată, din acte rezultă că persoana transferabilă se află în executarea pedepsei de 8 luni închisoare (care nu a fost avută în vedere la emiterea hotărârii Tribunalului Pavia - Biroul judecătorului pentru cercetări preliminare) din data de 27 noiembrie 2007, dată indicată de autoritățile italiene a fi avută în vedere la stabilirea duratei care ar rămâne de executat. Pentru aceste motive, având în vedere că din actele de la dosar și cele completatoare atașate ca urmare a solicitărilor instanței, nu rezultă cu claritate pedeapsa pe care persoana condamnată o are de executat și nici care dintre hotărârile de condamnare produc încă efecte, instanța de fond a respins sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

Împotriva hotărârii instanței de fond, în termen legal, a declarat recurs condamnatul persoană transferabilă C.C. Condamnatul persoană transferabilă nu a motivat recursul, iar apărătorul desemnat din oficiu al acestuia nu a formulat critici referitoare la hotărârea atacată, susținând, cu ocazia dezbaterilor, că lasă la aprecierea instanței soluția care va fi dispusă în cauză. Înalta Curte, examinând hotărârea atacată, din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat.

Având în vedere că, din relațiile atașate la dosar, furnizate de autoritățile judiciare din Italia, nu reiese o situație clară privind situația juridică a persoanei condamnate, respectiv pedeapsa pe care aceasta o are de executat și nici care dintre hotărârile de condamnare mai produc încă efecte, în mod corect instanța de fond a respins sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București având ca obiect transferarea persoanei condamnate C.C. Pentru considerentele expuse, în temeiul art.385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul persoană transferabilă. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul persoană transferabilă C.C. împotriva sentinței penale nr. 329/F din 27 august 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Obligă recurentul-condamnat persoană transferabilă la plata sumei de 620 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi, 26 februarie 2013.