ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 686/2013

Asupra

recursului penal de față;

În baza

actelor de la dosar, constată următoarele

Prin sentința penală nr. 329/F din 27

august 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, s-a respins

sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București având ca obiect

transferarea persoanei condamnate C.C.

Pentru a

pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, prin sesizarea

formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, înregistrată pe

rolul instanței în data de 15 martie 2012, sub nr. 2137/2/2012, în conformitate

cu dispozițiile art.162 alin. (4) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a

solicitat recunoașterea ordonanței de cumulare a pedepselor nr. SIEP 76/2010,

emisă la data de 29 aprilie 2010 de către Parchetul Republicii de pe lângă

Tribunalul Pavia prin care numitul C.C. a fost condamnat la pedeapsa de 9 ani,

1 luni și 28 zile închisoare, și transferul persoanei condamnate pentru

continuarea executării pedepsei într-un penitenciar din România.

În actul de

sesizare s-a reținut următoarea situație:

La data

de 06 februarie 2012 a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel București, sub nr. 334/II-5/2012 adresa nr. 109613/2011 din data de 09

ianuarie 2012 a Ministerului Justiției - Direcția Drept Internațional și

Cooperare Judiciară, prin care a transmis acestei unități de parchet cererea

nr. TC 033.006.005-1905/RM formulată de Ministerul de Justiție al Republicii

Italia prin care s-a solicitat transferarea persoanei condamnate C.C. într-un

penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepselor aplicate

față de susnumit de către instanțele de judecată din statul solicitant.

Prin ordonanța

de cumulare a pedepselor nr. SIEP 76/2010, emisă la data de 29 aprilie 2010, de

către Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul Pavia, s-a dispus contopirea

pedepselor cu închisoarea aplicate de instanțele de judecată italiene,

stabilindu-se ca numitul C.C. să execute pedeapsa finală de 9 ani, 1 lună și 2

zile închisoare, dispunându-se interzicerea definitivă a dreptului de a ocupa

și exercita funcții publice.

Astfel, prin

ordonanța din data de 29 aprilie 2010 a Parchetului Republicii de pe lângă

Tribunalul Pavia au fost contopite următoarele pedepse:

- 5 ani și 6

luni închisoare stabilită prin sentința nr. 3819/09 din 09 decembrie 2009 a

Curții de Apel Milano, rămasă definitivă la 23 februarie 2010, numitul C.C. a

fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 628 alin.

(1), (2) și (3) nr. l, art.585, art.576 nr. l și art. 442, cu aplic.

art. 99 alin. (1) și (2) nr. l, art.81 alin. (2) și art. 110 din

Codul penal italian, constând în aceea că susnumitul, împreună cu alte

persoane, în perioada 19 august - 29 august 2007 a deposedat, prin violențe

fizice, mai multe părți vătămate de diverse sume de bani, una dintre victime

suferind leziuni corporale pentru a căror vindecare au fost necesare 7 zile de

îngrijiri medicale;

- 3 ani și 8

luni închisoare, stabilită prin ordonanța de cumulare nr. SIEP 41/2010, emisă

la data de 09.03.2010 de către Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul

Pavia, prin care s-au contopit pedepsele stabilite prin sentințele din 12

aprilie 2007 și 19 martie 2008 pronunțate de Tribunalul din Pavia, rămase

definitive, numitul C.C. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunilor prev.

de art. 624 bis și art. 628 alin. (1) și (3) cu aplic. art. 110 și

art. 112 din Codul penal italian, reținându-se că la data de 05 aprilie 2007,

cu ajutorul unui minor, pe timp de noapte și prin efracție, a pătruns în curtea

unei părți vătămate și a sustras o bicicletă, iar la data de 27 octombrie 2007,

împreună cu alte persoane, prin violențe fizice și psihice au deposedat două

părți vătămate de două telefoane și suma de 70 euro.

Ca atare, prin

ordonanța din 29 aprilie 2010 a Parchetului Republicii de pe lângă Tribunalul

Pavia s-a dispus cumularea pedepselor aplicate față de numitul C.C., s-a

stabilit ca pedeapsă finală pedeapsa de 9 ani, 1 lună și 28 zile închisoare și

s-a aplicat pedeapsa complementară de interzicere definitivă a dreptului de a

ocupa și exercita funcții publice.

La solicitarea

instanței, s-au atașat la dosar referatul privind situația socială și familială

a persoanei condamnate și declarația prin care acesta și-a manifestat

consimțământul la transfer, dată în fața unui funcționar consular român. Totodată,

instanța a solicitat relații suplimentare privind situația juridică a persoanei

condamnate având în vedere că existau două acte succesive de contopire a unora

dintre pedepsele aplicate acesteia de autoritățile italiene, respectiv ordinul

Procurorului Republicii din 29 aprilie 2010 din care rezultă că pedeapsa de

executat este de 9 ani, 2 luni închisoare și 2100 euro amendă și hotărârea

Tribunalului Pavia - Biroul judecătorului pentru cercetări preliminare din 11

iunie 2010 din care rezultă că pedeapsa de executat este de 6 ani, 3 luni

închisoare și 1.265 euro amendă. La dosar a fost atașat certificatul privind

situația executării emis de Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul Ordinar

din Pavia - Biroul Executări penale din data de 24 iulie 2012, din care rezultă

aceleași date contradictorii.

Analizând

actele și lucrările dosarului, instanța de fond a apreciat că în lipsa

clarificării situației persoanei condamnate, nu are posibilitatea recunoașterii

hotărârilor prin care aceasta a fost condamnată de autoritățile judiciare

italiene pentru a dispune continuarea executării pedepsei într-un penitenciar

din România. De altfel, nici durata pedepsei pe care persoana condamnată o are

de executat nu rezultă cu claritate din actele înaintate și nici data de la

care s-a început executarea în Italia.

Astfel,

Tribunalul Pavia - Biroul judecătorului pentru cercetări preliminare a stabilit

la 11 iunie 2010 că pedeapsa de executat este de 6 ani și 3 luni închisoare și

1.265 de euro, constatând că infracțiunile pentru care persoana transferabilă a

fost condamnată prin sentința din 19 martie 2008 a Tribunalului Pavia și prin

sentința din 09 februarie 2008 a Judecătorului pentru cercetări preliminare din

cadrul Tribunalului Pavia, reprezintă acte materiale ale aceleiași infracțiuni

săvârșite în formă continuată, excluzând o pedeapsă de 8 luni închisoare.

Pedeapsa de 8

luni închisoare stabilită prin sentința penală din 12 aprilie 2007 a

Tribunalului Pavia a fost cumulată cu pedeapsa de 3 ani închisoare stabilită

prin sentința menționată anterior din 19 martie 2008 a Tribunalului Pavia, prin

măsura de executare a pedepselor concurente dispuse față de condamnat de

Parchetul de pe lângă Tribunalul Pavia la 09 martie 2010 (cumul ce a fost avut în

vedere ca o nouă pedeapsă la emiterea măsurii de executare a pedepselor

concurente, mandatului de executare și ordinului de punere în libertate a Procurorului

Republicii din 29 aprilie 2010 care a stabilit o că persoana transferabilă are

de executat o pedeapsă de 9 ani și 2 luni închisoare și 2100 euro amendă).

Totodată,

din acte rezultă că persoana transferabilă se află în executarea pedepsei de 8

luni închisoare (care nu a fost avută în vedere la emiterea hotărârii

Tribunalului Pavia - Biroul judecătorului pentru cercetări preliminare) din

data de 27 noiembrie 2007, dată indicată de autoritățile italiene a fi avută în

vedere la stabilirea duratei care ar rămâne de executat.

Pentru aceste

motive, având în vedere că din actele de la dosar și cele completatoare atașate

ca urmare a solicitărilor instanței, nu rezultă cu claritate pedeapsa pe care

persoana condamnată o are de executat și nici care dintre hotărârile de

condamnare produc încă efecte, instanța de fond a respins sesizarea Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel București.

Împotriva hotărârii

instanței de fond, în termen legal, a declarat recurs condamnatul persoană

transferabilă C.C.

Condamnatul

persoană transferabilă nu a motivat recursul, iar apărătorul desemnat din

oficiu al acestuia nu a formulat critici referitoare la hotărârea atacată,

susținând, cu ocazia dezbaterilor, că lasă la aprecierea instanței soluția care

va fi dispusă în cauză.

Înalta Curte,

examinând hotărârea atacată, din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de

drept, potrivit art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., constată că

recursul este nefondat.

Având în

vedere că, din relațiile atașate la dosar, furnizate de autoritățile judiciare

din Italia, nu reiese o situație clară privind situația juridică a persoanei

condamnate, respectiv pedeapsa pe care aceasta o are de executat și nici care

dintre hotărârile de condamnare mai produc încă efecte, în mod corect instanța

de fond a respins sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București

având ca obiect transferarea persoanei condamnate C.C.

Pentru

considerentele expuse, în temeiul art.385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul

persoană transferabilă.

În temeiul

art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de condamnatul persoană transferabilă C.C. împotriva

sentinței penale nr. 329/F din 27 august 2012 a Curții de Apel București, secția

a II-a penală.

Obligă

recurentul-condamnat persoană transferabilă la plata sumei de 620 lei cu titlu

de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 lei, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi, 26 februarie 2013.