ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3023/2013

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 89 F din 4 martie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, s-a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 din Legea nr. 302/2004, republicată, neexistând niciun motiv pentru a se refuza transferul potrivit art. 153 din Legea nr. 302/2004 republicată. Așa fiind, în baza art. 162 și art. 163 din Legea nr. 302/2004, republicată, a admis sesizarea Parchetului și a recunoscut Sentința penală a Curții de Apel din Torino din data de 03 februarie 2013, prin care s-a reformat parțial Sentința emisă la data de 26 aprilie 2011 a Judecătorului pentru Audierea Preliminară de la Tribunalul din Torino, prin care numitul V.M.C.

a fost condamnat la pedeapsa de 9 ani și 7 luni închisoare și 200 euro amendă. S-a dispus transferarea persoanei condamnată într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei și a amenzii. Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, iar onorariul avocatului din oficiu în sumă de 320 RON s-a avansat din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această hotărâre, curtea de apel a constatat că prin adresa nr. 80399/2012 din 03 decembrie 2012, Ministerul Justiției-Direcția Drept Internațional și Cooperare Judiciară, Serviciul Cooperare Judiciară Internațională în Materie Penală, a transmis Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 302/2004 republicată, cererea formulată de Ministerul Justiției al Republicii Italia prin care s-a solicitat transferarea persoanei condamnate V.M.C., într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei aplicată de către instanțele italiene.

Cererea formulată de autoritățile italiene a fost însoțită de documentele prevăzute de art. 6 pct. 2 din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg în anul 1983, respectiv adresa declarația persoanei condamnate din care rezultă că este de acord cu transferarea; adresa autorității centrale din statul de condamnare; descrierea faptelor care au dus la condamnare; adresa Parchetului de pe lângă Curtea de Apel din Torino; referat privind stadiul executării pedepsei; sentința Tribunalului Ordinar din Torino; hotărârea Curții de Apel Torino; copia dispozițiilor legale aplicabile. În urma verificărilor efectuate, Ministerul Administrației și Internelor-Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date, a comunicat prin adresa nr. 3544907 din data de 08 ianuarie 2013, că numitul V.M.C.

este cetățean român și este titular al pașaportului nr. X, eliberat de Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea și Evidența Pașapoartelor Simple al județului Neamț. S-a constatat astfel îndeplinită condiția prev. de art. 3 lit. a) adoptată la Strasbourg și art. 143 lit. a) din Legea nr. 302/2004 republicată. Din informațiile și documentele comunicate de statul de condamnare, în aplicarea Convenției europene asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg în anul 1983, au rezultat următoarele: Numitul V.M.C.

a fost condamnat prin Sentința Curții de Apel din Torino, din 03 februarie 2012, prin care s-a reformat parțial Sentința emisă la data de 26 aprilie 2011 de Judecătorul pentru Audierea Preliminară de la Tribunalul din Torino la pedeapsa de 9 ani și 7 luni închisoare pentru comiterea a trei infracțiuni de tâlhărie; trei infracțiuni de viol în grup; trei infracțiuni de sechestru persoană; o infracțiune de furt și o infracțiune de vătămare prevăzute de art. 110, 628 nr. 1, art. 110, 609, art. 110, 605, art. 110, 624, 61 nr. 11 și art. 110, 582, 576 nr. 1 și 5 C. pen. italian și 200 euro amendă. Hotărârea a rămas definitivă la data de 18 iulie 2012. Având în vedere cele expuse, s-a constatat că este îndeplinită condiția prev. de art. 3 lit. b) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg și art. 143 lit. b) din Legea nr. 302/2004 republicată.

Numitul V.M.C. a început executarea condamnării la data de 17 mai 2010, durata condamnării urmând a se împlini la data de 16 decembrie 2019. În consecință, este îndeplinită condiția prev. de art. 3 lit. c) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg și art. 143 lit. c) din Legea nr. 302/2004 republicată. În fapt, prin sentința de condamnare s-a reținut că în luna noiembrie 2009, numitul V.M.C. împreună cu alți conaționali prefăcându-se că sunt clienți, le-au determinat pe numitele G.H., E.P. și J.F. să urce în autoturismul lor, le-au imobilizat pe acestea, după care le-au condus într-un loc retras unde, prin violență, au întreținut raporturi sexuale cu acestea și le-au sustras telefoanele mobile și diverse sume de bani.

Prin aceeași hotărâre s-a reținut că în urma loviturilor primite, pentru a fi determinată să întrețină raporturi sexuale numita J.F. a suferit vătămări corporale ce au necesitat 5 zile îngrijiri medicale. S-a mai reținut că la data de 07 mai 2010, numitul V.M.C. a sustras din patrimoniul firmei C. S.R.L., situată în San Gillio, via Druento, 46 materiale de construcții în valoare de circa 5.000 euro.

Examinând materialul cauzei s-a constatat că este îndeplinită condiția dublei incriminări prevăzute de art. 143 lit. e) din Legea nr. 302/2004 republicată și art. 3 pct. 1 lit. e) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg, faptele reținute în sarcina numitului V.M.C., având corespondent în legislația penală română, realizând conținutul constitutiv al infracțiunilor de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen.; viol prev. de art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen.; lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 189 alin. (2) C. pen.; furt calificat prev. de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen. și lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.

cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. Numitul V.M.C. a consimțit la transferarea sa într-un penitenciar din România fiind îndeplinită condiția prev. de art. 143 lit. d) din Legea nr. 302/2004, republicată. Persoana condamnată se află încarcerată în Penitenciarul Torino, din Republica Italia. Trebuie făcută sublinierea că Republica Italia a exclus procedura conversiunii hotărârii. Referitor la pedepsele accesorii stabilite de instanțele italiene, respectiv interdicția de a ocupa funcții publice și de a avea calitatea de curator și tutore s-a apreciat că nu se impune ca acestea să fie executate și în România, având în vedere practica Curții Europene a Drepturilor Omului care a stabilit că nu se pot lua măsuri accesorii decât în situația dacă infracțiunile comise impun acest lucru.

Faptele reținute în sarcina persoanei transferabile nu sunt de natură a determina aplicarea de pedepse accesorii care să fie executate în România. S-a constatat că persoana condamnată a fost arestată de la 17 mai 2010 la zi. Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 395 9 pct. 17 2 C. proc. pen. solicitând, recunoașterea pedepselor accesorii și complementare prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și e) C. pen. Concluziile formulate de reprezentantul Ministerului Public, de apărătorul intimatului persoană transferabilă au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri, urmând a nu mai fi reluate.

Înalta Curte, examinând recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, constată că acesta este fondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. Prin Sentința din data de 26 aprilie 2011 a Judecătorului pentru Audiere Preliminară de la Tribunalul din Torino, modificată parțial prin Sentința din data de 3 februarie 2011 de Curtea de Apel din Torino, s-a dispus condamnarea inculpatului V.M.C., la pedeapsa de 9 ani și 7 luni închisoare, 200 euro și la pedepsele accesorii a interzicerii pe viață a dreptului de a ocupa funcții publice și de a fi tutore sau curator. Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin Sentința penală nr. 89 F din 4 martie 2013 a dispus transferarea condamnatului V.M.C.

în vedera continuării executării pedepsei de 9 ani și 7 luni închisoare și 200 euro, într-un penitenciar din România. Potrivit art. 9 parag. 1 din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg la 21 martie 1983 se permite autorităților competente ale statului de executare fie să continue executarea condamnării, fie să schimbe condamnarea. În acord cu dispozițiile prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. a) din Convenție, statul de executare este continuatorul statului de condamnare, fiind ținut de natura și de durata pedepselor aplicate. În speță, întrucât autoritățile judiciare italiene au aplicat condamnatului V.M.C.

atât o pedeapsă principală de 9 ani și 7 luni închisoare și 200 euro amendă cât și pedepsele accesorii a interzicerii pe viață a exercitării dreptului de a ocupa funcții publice și de a fi tutore sau curator, în acord și cu practica Înaltei Curți, instanța de fond trebuia să recunoască în integralitate hotărârea de condamnare și să dispună transferarea în vederea executării pedepsei de 9 ani și 7 luni închisoare și 200 euro amendă și a pedepselor accesorii și complementare prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și e) C. pen.

Totodată, se constată că aprecierea curții de apel referitoare la aceste pedepse accesorii, respectiv că nu se impun ca acestea să fie executate și în România întrucât nu se pot lua măsuri accesorii decât în situația dacă infracțiunile comise impun acest lucru, este greșită având în vedere ca în cauză s-a dispus ca intimatul condamnat să execute pedeapsa de 9 ani și 7 luni închisoare și 200 euro amendă și pedepsele accesorii și complementare prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și e) C. pen., iar potrivit art. 158 din Legea nr. 302/2004 republicată când statul român optează pentru continuarea executării pedepsei aplicate în statul de condamnare, el trebuie să respecte felul și durata pedepsei prevăzută în hotărârea de condamnare.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte în conformitate cu art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva Sentinței penale nr. 89F din 4 martie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, privind pe condamnatul persoană transferabilă V.M.C. Va casa, în parte, sentința penală atacată și, rejudecând: În baza art. 71 C. pen. va interzice intimatului condamnat persoană transferabilă V.M.C. exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și e) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie. În baza art. 65 C. pen. va interzice intimatului condamnat persoană transferabilă exercițiul drepturilor prev.de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și e) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară pe o durată de 10 ani după executarea pedepsei principale.

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul condamnat persoană transferabilă, în sumă de 320 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva Sentinței penale nr. 89 F din 4 martie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, privind pe condamnatul persoană transferabilă V.M.C. Casează, în parte, sentința penală atacată și, rejudecând: În baza art. 71 C. pen. interzice intimatului condamnat persoană transferabilă V.M.C. exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și e) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie. În baza art. 65 C. pen. interzice intimatului condamnat persoană transferabilă exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și e) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară pe o durată de 10 ani după executarea pedepsei principale.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul condamnat persoană transferabilă, în sumă de 320 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 octombrie 2013. Procesat de GGC - AM