ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 124/2013
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 124/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursului de față,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 320 din 20 august 2012 Curtea de Apel București, secția I penală, a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, a recunoscut sentința penală nr. 75/2009 din 7 aprilie 2011 pronunțată de Tribunalul Ordinar din Velleri, Republica Italia și a dispus transferarea persoanei condamnate E.I. într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare și amendă în cuantum de 1.400 euro.
A dedus din pedeapsă perioada executată, de la 6 decembrie 2010 la 20 august 2012.
A dispus emiterea mandatului.
Onorariul avocat din oficiu de 320 lei s-a stabilit a fi suportat din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, prin adresa din 25 mai 2012, Ministerul Justiției, Direcția Drept Internațional și Cooperare Judiciară, Serviciul Cooperare Judiciară Internațională în Materie Penală a transmis Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 302/2004 republicată, cererea formulată de Ministerul Justiției al Republicii Italiene prin care se solicită transferarea persoanei condamnate E.I., în prezent deținut în Penitenciarul Cassino din Republica Italiană, într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare și amendă în cuantum de 1.400 euro aplicată de către instanțele din statul solicitant.
Cererea formulată de autoritățile italiene a fost însoțită de documentele prevăzute de art. 6 pct. 2 din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg în anul 1983, respectiv copia certificată pentru conformitate de pe hotărârea de condamnare, de pe dispozițiile legale aplicabile, indicarea duratei condamnării deja executate, declarația prin care persoana condamnată a consimțit la transferarea într-un penitenciar din România în vederea executării pedepsei.
În urma verificărilor efectuate, Ministerul Administrației și Internelor, Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date, a comunicat prin adresa din data de 25 iunie 2012, că numitul E.I.
Din adresa din data de 26 iunie 2012 a Ministerului Administrației și Internelor, Direcția Generală de Pașapoarte a rezultat că numitul E.I. este cetățean român și este titularul pașaportului, eliberat de Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea și Evidența Pașapoartelor Simple al județului Vrancea la data de 29 martie 2005.
Se constată că este astfel îndeplinită condiția prev. de art. 3 lit. a) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg și art. 143 lit. a) din Legea nr. 302/2004 republicată.
Din informațiile și documentele comunicate de statul de condamnare, în aplicarea Convenției europene asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg în anul 1983, rezultă următoarele:
- prin sentința penală nr. 75/2009 din 7 aprilie 2011 Tribunalul Ordinar din Velletri a condamnat pe numitul T.G. la pedeapsa cu 2 ani și 6 luni închisoare și amendă în cuantum de 1.400 euro pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie agravată, leziuni corporale agravate port ilegal de armă și asociere, aflate în concurs, prevăzute de art. 81 alin. (1), art. 628 alin. (1) și 2p.1, art. 628 bis p, art. 110, art. 582, art. 585 alin. (1), art. 576, art. 61 p.2 C. pen. italian și art. 4 din Legea nr. 110/175.
Sentința penală nr. 75/2009 din data de 7 aprilie 2011 a rămas definitivă la data de 19 mai 2011.
Având în vedere cele expuse mai sus s-a constatat că este îndeplinită condiția prevăzută de art. 3 lit. b) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg și art. 143 lit. b) din Legea nr. 302/2004 republicată.
Referitor la situația executării pedepsei, s-a constatat din examinarea sentinței de condamnare că numitul E.I. a început executarea pedepsei este la data de 6 decembrie 2010, iar sfârșitul pedepsei este la data de 5 iunie 2013. Finalul pedepsei anticipate este la data de 21 aprilie 2013, conform ordinului de punere în libertate emis la data de 4 noiembrie 2011 în urma ordonanței Biroului de Supraveghere din Roma din 26 octombrie 2011 prin care s-au acordat 45 zile de eliberare anticipată. în consecință, este îndeplinită condiția prevăzută de art. 3 lit. c) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg și art. 143 lit. c) din Legea nr. 302/2004 republicată.
În fapt, prin sentința de condamnare s-a reținut că E.I. la data de 6 decembrie 2010 la Colonna, pentru a-și procura un câștig ilicit și în asociere cu P.M. și P.M.M., au pătruns în locuința numitului R.D. unde au lovit cu picioarele și cu pumnii pe numitul M.D. provocându-i o invaliditate corporală cu o durată de 20 zile. De asemenea sus numitul a purtat fără drept un cuțit de oțel cu mâner de lemn cu o lungime totală de 15 cm.
Examinând materialul cauzei instanța a constatat că este îndeplinită condiția dublei incriminări prevăzute de art. 143 lit. e) din Legea nr. 302/2004 republicată și art. 3 pct. 1 lit. e) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg, faptele reținute în sarcina numitului E.I. având corespondent în legislația penală română, realizând conținutul constitutiv al infracțiunii de: „tâlhărie"prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2
1
) lit. a), b) C. pen., pedepsită cu închisoarea de la 7 la 20 de ani și „portul, fără drept, în locurile și împrejurările în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică, a cuțitului, pumnalului, șișului, boxului, castetului ori a altor asemenea obiecte fabricate sau confecționate anume pentru tăiere, împungere sau lovire, precum și folosirea în asemenea locuri sau împrejurări a armelor cu aer comprimat sau cu gaze comprimate, a obiectelor confecționate pe bază de amestecuri pirotehnice ori a dispozitivelor pentru șocuri electrice" prev de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 61/1991 republicată, pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice" pedepsită cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă, aflate în concurs real conform dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen.
Conform procesului-verbal din data de 10 februarie 2012, numitul E.I. a consimțit la transferarea sa într-un penitenciar din România fiind îndeplinită condiția prevăzută de art. 143 lit. d) din Legea nr. 302/2004 republicată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs condamnatul persoană transferabilă E.I.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul persoană transferabilă E.I. împotriva sentinței penale nr. 320 din 20 august 2012 a Curții de Apel București, secția I penală.
Obligă recurentul condamnat persoană transferabilă E.I. la plata sumei de 520 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 16 ianuarie 2013.