ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 181/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 181/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 316/F

din 18 iulie 2013, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a

penală, în Camera de Consiliu, a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel București, a recunoscut sentința penală nr. 178 din 26 mai 2011 a

Tribunalului Verbania, definitivă prin sentința penală nr. 793 din 12 iulie

2010 a Tribunalului Ancona și a sentinței penale din 11 februarie 2011 a Curții

de Apel Ancona, definitivă la 24 februarie 2012 privind condamnarea numitului L.V.

(fost Z.), pentru comiterea infracțiunilor de furt, tâlhărie și ultraj,

infracțiuni ce își găsesc corespondența în legislația penală romană în art. 208

alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a) și i) C. pen.; art. 211 alin. (1), alin. (2)

1

C. pen. și art. 239 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 4 ani, 6 luni închisoare

și 1.200 euro amendă astfel cum rezultă după contopirea pedepselor aplicate

prin Ordonanța nr. 206/12 S.I.E.P. din 21 august 2012 a Parchetului de pe lângă

Tribunalul Ancona.

A luat act de

acordul persoanei transferabile de a executa restul de pedeapsă într-un

penitenciar din România.

A dispus

transferarea persoanei L.V. (fost Z.) într-un penitenciar din România pentru

continuarea executării restului de pedeapsă începute la 10 iunie 2010, cu

aplicarea dispozițiilor art. 71-64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

A computat

perioada executată de la 10 iunie 2010 la zi.

Instanța a

reținut, în esență, următoarele:

La data de 21

iunie 2013 s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel București,- secția a II-a

penală, sesizarea formulată în art. 162 alin. (4) din Legea nr. 302/2004 rep.

de Procurorul general al Parchetului de lângă această instanță, vizând

recunoașterea unor sentințe penale pronunțate de instanțele italiene împotriva

cetățeanului român L.V. (fost Z.), în procedura soluționării cererii de transferare

a celui în cauză într-un penitenciar din România, pentru continuarea executării

pedepsei.

Instanța a

dispus citarea condamnatului, prin intermediul Ministerului Justiției și i-a

desemnat avocat din oficiu, care a fost prezent la dezbateri, punând concluzii

de admitere a sesizării. .

A fost atașat

Dosarul nr. 1128/11-5/2013 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București,

în care s-a emis Rezoluția Procurorului general din 18 iunie 2013.

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, Curtea de apel a reținut că, la data de 14 mai

2013, Ministerul Român al Justiției - Direcția Drept Internațional și Cooperare

Judiciară, a trimis Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, potrivit

prevederilor Legii nr. 302/2004 rep., solicitarea Ministerului Justiției al

Republicii Italiene vizând transferarea condamnatul .V. (fost Z.), deținut în

Penitenciarul Cassino, într-un penitenciar din România, în vederea continuării

executării pedepsei de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată de instanțele

italiene.

Cererea a fost

însoțită de documentele prevăzute de art. 6 pct. 2 din Convenția europeană

asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg în anul

1983, inclusiv declarația celui în cauză, de consimțământ la transfer.

În urma

verificărilor efectuate, a rezultat că L.V. (fost Z.), din com. Colbuc, județul

Bistrița - Năsăud, este cetățean român.

S-a constatat

astfel că este îndeplinită condiția prevăzută de art. 3 lit. a) din Convenția

de la Strasbourg 1983 și art. 143 lit. a) din Legea nr. 302/2004, rep.

Curtea a mai

reținut, în privința situației juridice a celui în cauză, că acesta:

- prin sentința

penală nr. 178 din 26 mai 2011, pronunțată de judecătorul pentru cercetări

preliminare de la Tribunalul Verbania, rămasă definitivă la 23 iunie 2011, a

fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare și 400 euro amendă

pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 110, 624, 625 pct. 2, 5 C. pen.

italian, întrucât la 04 februarie 2010, împreună cu alte persoane, noaptea,

prin efracție, a pătruns în birourile unei societăți, de unde a sustras un

memory stick și un IPod.

- prin sentința

penală nr. 793 din 12 iulie 2010 pronunțată de Tribunalul Ancona, menținută

prin sentința din 11 februarie 2011 a Curții din Ancona, a fost condamnat la 4

ani și 6 luni închisoare și 800 euro amendă pentru săvârșirea infracțiunilor

prev. de art. 81, 110, 628, 582 și 585 C. pen. italian, constând în aceea că la

data de 10 iunie 2010, împreună cu altă persoană, a pătruns prin spargerea ușii

de la intrare în Centrul Sportiv Eschilo Conero din Ancona, de unde a sustras o

sumă de bani, apoi a folosit violențe față de agenții de poliție pentru a

păstra suma furată și a fugit de la locul faptei;

- prin

Ordonanța nr. 206 S.I.E.P. din 21 august 2012 a Parchetului Republicii de pe

lângă Tribunalul din Ancona s-au contopit pedepsele concurente și s-a dispus să

fie executată pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare și 1200 euro amendă,

luându-se și măsura expulzării de pe teritoriul Republicii Italiene.

Curtea de apel

a constatat astfel îndeplinită și cerința prevăzută de art. 3 lit. b) din

Convenția europeană (Strasbourg, 1983) și de art. 143 lit. b) din Legea nr.

302/2004, republicată.

Referitor la

situația executării pedepsei închisorii, a avut în vedere că aceasta expiră la

data de 12 decembrie 2015, astfel încât sunt incidente prevederile art. 3 lit.

c) din Convenție și art. 143 lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată.

În privința

cerinței dublei incriminări (art. 143 lit. e) din Legea nr. 302/2004 și art. 3

pct. 1 lit. e) din Convenție), instanța a avut în vedere că faptele reținute în

sarcina condamnatului L.V. (fost Z.), au corespondent în legislația penală

română, realizând conținutul constitutiv al infracțiunilor de: furt calificat

(art. 208 alin. 1-209 alin. (1) lit. a), i) C. pen.), pedepsită cu închisoarea

de la 3 la 15 ani, tâlhărie (art. 211 alin. (1), alin. (2)

1

C.

pen.), sancționată cu închisoarea de la 7 la 20 de ani și ultraj (art. 239

alin. (2) C. pen.), pedepsită cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.

A mai rezultat

din dosarul cauzei că statul italian, prin declarația dată, folosindu-se de

dreptul acordat de art. 3 parag. 3 din Convenția de la Strasbourg, a exclus

procedura conversiei condamnării, prevăzută de art. 159 din Legea nr. 302/2004,

republicată.

Împotriva

acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel București, întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 395

9

pct. 172 C. proc. pen. solicitând, admiterea recursului, casarea hotărârii

atacate și rejudecând, admiterea cererii formulate, transferarea condamnatului

într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei

unice de 6 ani închisoare și 1.200 euro amendă.

Concluziile

formulate de reprezentantul Ministerului Public, de apărătorul intimatei

persoană transferabilă au fost consemnate în partea introductivă a prezentei

hotărâri, urmând a nu mai fi reluate.

Înalta Curte,

examinând recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București,

pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, constată că acesta

este fondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

Examinând

actele de executare emise împotriva condamnatului persoană transferabilă L.

(fost Z.) V. rezultă că acesta a fost condamnat astfel

- prin sentința

penală nr. 178 din 26 mai 2011, pronunțată de judecătorul pentru cercetări

preliminare de la Tribunalul Verbania, rămasă definitivă la data de 23 iunie

2011, a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare și 400 euro amendă

pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 110, 624, 625 pct. 2, 5 C. pen.

italian (comise la data de 04 februarie 2010), pedeapsă suspendată- beneficiu

revocat prin ordonanța din data de 04 mai 2012 de Tribunalul Ancona.

- prin sentința

penală nr. 793/2010 din data de 2 iulie 2010 pronunțată de Tribunalul Ancona,

menținută prin sentința din data de 11 februarie 2011 a Curții din Ancona, a

fost condamnat la 4 ani și 6 luni închisoare și 800 euro amendă pentru

săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 81, 110, 628, 582 și 585 C. pen.

italian (comise la data de 10 iunie 2010).

- prin măsura

de executare a pedepselor concurente S.I.E.P. din data de 21 august 2012 a

Parchetului Republicii de pe lângă Tribunalul din Ancona s-a stabilit în

sarcina inculpatului, pedeapsa unică totală de 6 ani închisoare și 1200 euro

amendă și că această pedeapsă a început a fi executată la data de 10 iunie 2010

și că va înceta la data de 12 decembrie 2015, ținând cont de cele 180 zile

eliberare anticipată acordate prin Ordonanța din data de 17 iulie 2012 a magistratului

cu atribuții de supraveghere din Frosinone.

Potrivit

dispozițiilor art. 142 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată - privind

obiectul transferării persoanelor condamnate, o persoană condamnată definitiv

pe teritoriul României poate fi transferată pe teritoriul statului al cărui

resortisant este în vederea executării pedepsei, iar în alin. (3) al aceluiași

articol este folosită sintagma (pentru a fi transferată în vederea executării

pedepsei).

Deoarece textul

de lege nu precizează expres că transferul persoanelor condamnate se dispune cu

privire la pedeapsa rămasă de executat se apreciază că instanță de fond era

obligată să recunoască și să dispună transferarea persoanei condamnate în

vederea executării pedepsei finale de 6 ani și 1.200 euro amendă, așa cum a

fost ea stabilită de către autoritatea judiciară străină prin Ordonanța nr.

206/2012 S.I.E.P. din data de 21 august 2012 a Parchetului Republicii de pe

lângă Tribunalul din Ancona și nu restul rămas de executat de 4 ani și 6 luni.

De asemenea, în

mod greșit s-a constatat prin hotărârea atacată că pedeapsa expiră la data de

12 decembrie 2015, întrucât autoritățile italiene au avut în vedere cele 180 zile

de liberare anticipată, ce nu pot avea efect în ceea ce privește pedeapsa ce se

execută conform legii penale române.

Pentru aceste

considerente, Înalta Curte în conformitate cu art. 38515 pct. 2 lit. d) C.

proc. pen., va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

București împotriva sentinței penale nr. 316/F din 18 iulie 2013 a Curții de

Apel București - Secția a Ii-a Penală.

Va casa, în

parte, sentința atacată și, rejudecând:

Va admite

sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București:

Va recunoaște

sentința penală nr. 178 din 26 mai 2011 a Tribunalului Verbania, definitivă la

23 iunie 2011, prin care persona transferabilă L. (fost Z.) V. a fost

condamnată la 1 an și 6 luni închisoare și 400 euro amendă;

Va recunoaște

sentința penală nr. 739/10 din 12 iulie 2010 a Tribunalului Ancona, menținută

prin Decizia nr. 240 din 11 februarie 2011 a Curții de Apel Ancona, definitivă

la 24 februarie 2011 prin care L. (fost Z.) V. a fost condamnat la 4 ani și 6

luni închisoare și 800 euro amendă;

Va dispune

transferarea condamnatului L. (fost Z.) V. într-un penitenciar din România, în

vederea continuării executării pedepsei unice de 6 ani închisoare și 1.200 euro

amendă, astfel cum a fost stabilită prin Măsura de executare a pedepselor

concurente aplicate prin Ordonanța nr. 206 S.I.E.P. din data de 21 august 2012

a Parchetului de pe lângă Tribunalul Ancona.

Va menține

celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Onorariul

apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul condamnat persoană-transferabilă,

în sumă de 320 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel București

împotriva sentinței penale nr. 316/F din 18 iulie 2013 a Curții de Apel

București, secția a II-a penală, privind pe condamnatul persoană transferabilă L.

(fost Z.) V., casează, în parte, sentința penală și, rejudecând:

Admite

sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București:

Recunoaște sentința

penală nr. 178 din 26 mai 2011 a Tribunalului Verbania, definitivă la 23 iunie

2011, prin care persona transferabilă L. (fost Z.) V. a fost condamnată la 1 an

și 6 luni închisoare și 400 euro amendă;

Recunoaște

sentința penală nr. 739 din 12 iulie 2010 a Tribunalului Ancona, menținută prin

Decizia nr. 240 din 11 februarie 2011 a Curții de Apel Ancona, definitivă la 24

februarie 2011prin care L. (fost Z.) V. a fost condamnat la 4 ani și 6 luni

închisoare și 800 euro amendă;

Dispune

transferarea condamnatului L. (fost Z.) V. într-un penitenciar din România, în

vederea continuării executării pedepsei unice de 6 ani închisoare și 1.200 euro

amendă, astfel cum a fost stabilită prin măsura de executare a pedepselor

concurente aplicate prin Ordonanța nr. 206 S.I.E.P. din 21 august 2012 a

Parchetului de pe lângă Tribunalul Ancona.

Menține

celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Onorariul

apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul condamnat persoană

transferabilă, în sumă de 320 lei, se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 20 ianuarie 2014.