ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2803/2013

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 314/F din 17 iulie 2013 Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a admis sesizarea Parchetului de pe l ângă Curtea de Apel București privind cererea formulată de autoritățile judiciare din Republica Italia, referitor la numitul R.I. A recunoscut sentința penală nr. 265 din 26 octombrie 2010 pronunțată de Tribunalul din Asti, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1377 din 18 aprilie 2011 a Curții de Apel Torino și decizia penală nr. 37236/2011 a Curții Supreme de Casație prin care persoana transferabilă R.I. a fost condamnată la o pedeapsă de 4 ani și 8 luni închisoare și la 10.000 euro amendă pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 100 C. pen.

italian și art. 3, 4, 4 nr. l și 7 din Legea nr. 75/58 care corespund incriminării legislației române în art. 12 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001, trafic de persoane, cu aplicarea art. 71 C. pen. raportat la art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. A dispus transferul persoanei condamnate într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei aplicate începute la data de 12 aprilie 2010, luând act de acordul acesteia. A computat prevenția și perioada executată din pedeapsă de la 12 aprilie 2010 la zi.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a constatat următoarele: La data de 20 iunie 2013 s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a II-a penală, sesizarea formulată în baza art. 162 alin. (4) din Legea nr. 302/2004 republicată, de procurorul general al Parchetului de pe lângă această instanță, în vederea recunoașterii și punerii în executare a unei sentințe penale pronunțate de instanțele italiene împotriva cetățeanului român R.I., privind transferarea celui în cauză într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei. A fost ata șat Dosarul nr. 608/II-5/2013 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București. Cel în cauză a fost citat și i s-a desemnat un avocat din oficiu, iar prin memoriul adresat Curții la data de 8 iulie 2013 a solicitat soluționarea cât mai urgentă a procedurii, în sensul transferării sale într-un penitenciar din România.

Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea a reținut următoarele: Prin adresa din 28 februarie 2013, Ministerul Justiției, Direcția Drept Internațional și Cooperare Judiciară, Serviciul Cooperare judiciară în materie penală a transmis Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, potrivit prevederilor Legii nr. 302/2004, solicitarea omologului său italian vizând transferarea condamnatului R.I., cetățean român, deținut în penitenciarul Ivrea, într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei de 4 ani și 8 luni închisoare și 10.000 euro amendă, aplicată de instanțele italiene. Cererea a fost însoțită de documentele prevăzute de art. 6 pct. 2 din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg în anul 1983, inclusiv declarația de consimțământ la transfer a celui în cauză.

Sub un prim aspect, Curtea a reținut că din verificările efectuate a rezultat că numitul R.I., este cetățean român. Curtea a constatat că este îndeplinită condiția prevăzută de art. 3 lit. a) din Convenția de la Strasbourg 1983 și art. 143 lit. a) din Legea nr. 302/2004, republicată. Din documentele aflate la dosarul cauzei mai rezult ă că prin sentința penală nr. 265/2010 din 26 octombrie 2010 a Judecătorului pentru ședința preliminară din cadrul Tribunalului din Asti, confirmată prin decizia nr. 1377/2011 la 18 aprilie 2011 pronunțată de Curtea de Apel din Torino, rămasă definitivă la 14 martie 2012, în urma declarării ca inadmisibil a recursului de către Suprema Curte de Casație prin decizia nr. 37236/2011, a condamnat pe numitul R.I.

la pedeapsa de 4 ani și 8 luni închisoare și 10.000 euro amendă pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 110 C. pen. italian și art. 3, 4, 4 nr. 1 și 7 din Legea nr. 75/1998. S-a reținut că împreună cu o altă persoană a îndemnat și favorizat practicarea prostituției de către trei persoane de sex feminin, ocupându-se inițial de recrutarea acestora în România. De asemenea, în perioada 9 martie 2010-12 aprilie 2010, prin violență și amenințarea cu moartea, a forțat cele trei persoane să practice prostituția. S-a constatat că este îndeplinită condiția prevăzută de art. 3 lit. b) din Convenția Strasbourg 1983 și art. 143 lit. b) din Legea nr. 302/2004 republicată. În ceea ce privește situația executării pedepsei, s-a constatat că R.I.

început executarea acesteia la 12 aprilie 2010, expirarea ei urmând să aibă loc la 11 decembrie 2014. În consecință, sunt incidente dispozițiile art. 3 lit. c) din Convenția menționată și de art. 143 lit. c) din Legea nr. 302/2004 republicată. Referitor la condi ția dublei incriminări, prevăzute de art. 3 lit. e) din Convenție și art. 143 lit. e) din Legea nr. 302/2004 republicată, faptele reținute în sarcina numitului R.I. au corespondent în legislația penală română, realizând conținutul constitutiv al infracțiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001, pedepsită cu închisoarea de la 3 la 10 ani. Statul italian, prin declara ția dată, folosindu-se de dreptul acordat de art. 3 parag.

3 din Convenția de la Strasbourg, a exclus procedura conversiunii condamnării, prevăzută de art. 159 din Legea nr. 302/2004, republicată. Conform procesului-verbal din 18 octombrie 2012, cel în cauză și-a exprimat acordul la transfer, adresându-se ulterior și Curții, așa cum s-a arătat, cu o astfel de solicitare, arătând că dorește să fie mai aproape de familie; în consecință, se constată și îndeplinirea cerinței prevăzute de art. 143 lit. d) din Legea nr. 302/2004, republicată. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs persoana transferabilă R.I., solicitând admiterea recursului și, pe fond, să se ia act că a renunțat la acordul său la transfer întrucât mai are de executat aproximativ 3 luni din pedeapsă.

Examinând hotărârea atacată, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Prin adresa din 28 februarie 2013, Ministerul Justiției, Direcția Drept Internațional și Cooperare Judiciară, Serviciul Cooperare judiciară în materie penală a transmis Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, potrivit prevederilor Legii nr. 302/2004, solicitarea omologului său italian vizând transferarea condamnatului R.I., cetățean român, deținut în Penitenciarul Ivrea, într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei de 4 ani și 8 luni închisoare și 10.000 euro amendă, aplicată de instanțele italiene. Cererea a fost însoțită de documentele prevăzute de art. 6 pct. 2 din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg în anul 1983, inclusiv declarația de consimțământ la transfer a celui în cauză.

Din verificările efectuate în cauză rezultă că numitul R.I. este cetățean român. Prin sentința penală nr. 265/2010 din 26 octombrie 2010 a Judecătorului pentru ședința preliminară din cadrul Tribunalului din Asti, confirmată prin decizia nr. 1377/2011 la 18 aprilie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Torino, rămasă definitivă la 14 martie 2012, în urma declarării ca inadmisibil a recursului de către Suprema Curte de Casație prin decizia nr. 37236/2011 a condamnat pe numitul R.I. la pedeapsa de 4 ani și 8 luni închisoare și 10.000 euro amendă pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 110 C. pen. italian și art. 3, 4, 4 nr. 1 și 7 din Legea nr. 75/1998.

S-a reținut că împreună cu o altă persoană a îndemnat și favorizat practicarea prostituției de către trei persoane de sex feminin, ocupându-se inițial de recrutarea acestora în România, iar în perioada 9 martie 2010-12 aprilie 2010, prin violență și amenințare cu moartea a forțat cele trei persoane să practice prostituția. Prin urmare, Înalta Curte, constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 3 lit. a) din Convenția de la Strasbourg 1983 și art. 143 lit. a) din Legea nr. 302/2004, republicată, respectiv de art. 3 lit. b) din Convenția de la Strasbourg 1983 și art. 143 lit. b) din Legea nr. 302/2004 republicată. Referitor la executarea pedepsei, în cauză s-a reținut că recurentul a început executarea acesteia la 12 aprilie 2010, urmând a se finaliza la 11 decembrie 2014, fiind incidente dispozițiile art. 3 lit. c) din Convenția de la Strasbourg 1983 și de art. 143 lit. c) din Legea nr. 302/2004 republicată.

De asemenea, este îndeplinită și condiția dublei incriminări, prevăzută de art. 3 lit. e) din Convenția din Strasbourg 1983 și art. 143 lit. e) din Legea nr. 302/2004 republicată, faptele reținute în sarcina recurentului având corespondent în legislația penală română, respectiv infracțiunea de trafic de persoane. Prin procesul-verbal întocmit la 18 octombrie 2012, numitul R.I. și-a exprimat acordul la transfer, adresându-se, ulterior și Curții cu această solicitare, motivată de faptul că dorește să fie mai aproape de familie, fiind îndeplinită cerința prevăzută de art. 143 lit. d) din Legea nr. 302/2004. În consecință, Înalta Curte constată că în cauză sunt întrunite cumulativ cerințele legale și convenționale privind transferarea celui în cauză într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei, hotărârea pronunțată fiind legală și temeinică.

Față de aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana transferabilă R.I. împotriva sentinței penale nr. 314/F din 16 iulie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de persoana transferabilă R.I. împotriva sentinței penale nr. 314/F din 16 iulie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Obligă recurentul persoană transferabilă la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 20 septembrie 2013 .