ÎCCJ, Secția penală

Asupra apelului de față;

În baza actelor și lucrărilor constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 128/F din 30 octombrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 459 alin. (5) C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea formulată de condamnatul A. privind revizuirea sentinței penale nr. 163/F din 05.10.2017 pronunțată de Curtea de Apel Galați în dosarul cu numărul x/2017.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că, prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați sub nr. x/2018 revizuentul condamnat A. a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 163/F/05.10.2017 pronunțată de Curtea de Apel Galați în dosarul cu nr. x/2017, arătând că, urmare a unei erori în traducerea mandatului de executare emis de autoritățile din Spania, Curtea de Apel a recunoscut și dispus executarea unor alte pedepse decât cele pentru care ar fi fost condamnat în străinătate, invocând dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Analizând cererea de revizuire formulată de revizuentul A. sub aspectul admisibilității în principiu, instanța de fond a reținut că prin sentința penală nr. 163/F/05.10.2017 a Curții de Apel Galați a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați având ca obiect cererea autorităților judiciare din Spania, privind recunoașterea hotărârilor judecătorești de condamnare a numitului A. și transferarea acestuia pentru executarea pedepsei într-un penitenciar din România.

S-a constat că prin sentința penală nr. 126/F/04.03.2014 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, s-au recunoscute cu autoritate de lucru judecat, următoarele hotărâri:

- sentința penală nr. 00212/14.06.2010 a Instanței Penale nr. 2 din Logrono, Spania, rămasă definitivă la data de 24.02.2011, prin care a fost condamnat A., la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie;

- sentința penală nr. 00366/25.10.2010 a Instanței Penale nr. 2 din Logrono, Spania rămasă definitivă la data de 04.02.2011, prin care a fost condamnat,A., la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie;

- sentința penală nr. 00358/04.10.2010 a Instanței Penale nr. 1 din Logrono, Spania rămasă definitivă la data de 04.02.2011, prin care a fost condamnat A., la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie;

A fost recunoscută în parte, numai în ceea ce privește pedeapsa principală cu închisoarea din sentința penală nr. 00154/2012 a Judecătoriei Penale din 1 din Logrono, Spania, prin care s-a dispus condamnarea lui A. la o pedeapsă de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, prevăzută de art. 174 alin. (1) din C. pen. Spaniol.

S-a constat că potrivit legii penale române, fapta reținută în sarcina condamnatului A., constituie infracțiunea de lovire sau alte violente, prevăzută de art. 193 C. pen., pentru care pedeapsa maximă prevăzută este de 5 ani închisoare.

A fost recunoscută în parte, numai în ceea ce privește pedeapsa principală cu închisoarea sentința penală nr. 00172/2011 a Judecătoriei Penale din 1 din Logrono, Spania, prin care s-a dispus condamnarea lui A. la o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt de lucruri cu folosirea forței, prevăzută de art. 238 alin. (2) și (3) din C. pen. Spaniol.

S-a constat că potrivit legii penale române, fapta reținută în sarcina condamnatului A., constituie infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 228 alin. (1) și 229 alin. (1) lit. d) C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen., pentru care pedeapsa maximă prevăzută de lege este de 5 ani închisoare.

S-a recunoscut unificarea condamnărilor privative de libertate dispuse prin cele 5 sentințe de condamnare față de condamnatul A., respectiv Piesa de contopire de pedepse numărul 0000536/2012/001 a Judecătoriei Penale nr. 1 din Logrono, Spania prin care s-a dispus să execute o pedeapsă totală de 9 ani închisoare.

S-a constat că potrivit legii penale române, pedeapsa maximă ce se poate aplica condamnatului A., în urma operațiunii de contopire a pedepselor este de 15 ani închisoare (7 ani închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie la care se adaugă 1/3 din maximul celorlalte pedepse, respectiv - 2 pedepse de 7 ani închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie, o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru infracțiunea de lovire și o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru infracțiunea de furt calificat).

În baza art. 154 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004 s-a dispus transferarea condamnatului A., în vederea continuării executării pedepsei de 9 ani închisoare, într-un penitenciar din România.

Au fost deduse din pedeapsă perioadele executate într-un penitenciar din Spania: de la 30.09.2008 până la 01.10.2008; de la 30.03.2010 până la 31.03.2010; de la 26.04.2010 până la 23.01.2011; de la 26.04.2010 până la 26.04.2010; de la 24.01.2011 la zi.

În temeiul art. 154 alin. (12) din Legea nr. 302/2004 s-a dispus emiterea formelor de executare potrivit C. proc. pen., după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

S-a dispus anularea mandatului de executare emis pe numele condamnatului A. nr. 187/2014 din 17.02.2017 în baza sentinței penale nr. 126/F/04.03.2014 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Sentința penală nr. 163/F/05.10.2017 a Curții de Apel Galați a rămas definitivă prin neapelare la data de 26.02.2018, fiind emis mandatul de executare nr. x din 15.03.2018.

Totodată, s-a apreciat că cererea de revizuire formulată de către revizuentul condamnat A. este inadmisibilă, întrucât vizează o hotărâre (sentința penală nr. 163/F/05.10.2017) ce nu poate fi supusă revizuirii, deoarece a fost pronunțată în procedura recunoașterii și executării unor hotărâri judecătorești străine, și nu în rezolvarea unei acțiuni penale, în sensul examinării existenței faptei și vinovăției inculpatului, finalizată printr-o soluție de condamnare, de achitare sau încetare a procesului penal, și fără a se invoca sau a formula critici care să poată fi încadrate în vreunul din cazurile de retractare prevăzute în art. 453 C. proc. pen.

În final, s-a concluzionat că hotărârea pronunțată în procedura reglementată de dispozițiile art. 155 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală nu poate fi supusă revizuirii întrucât nu face parte din categoria hotărârilor ce pot fi revizuite, în condițiile în care nu rezolvă fondul cauzei, în sensul dezlegării raportului juridic de drept substanțial prin pronunțarea vreuneia din soluțiile prevăzute în art. 396 alin. (1) C. proc. pen., respectiv condamnarea, renunțarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitarea sau încetarea procesului penal.

Împotriva sentinței penale nr. 128/F din 30 octombrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori a formulat apel revizuentul A., susținând că nu a contestat cuantumul pedepsei aplicate, ci faptul că infracțiunea de furt prin folosirea forței din C. pen. spaniol realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de furt calificat, iar nu al celei de tâlhărie, așa cum în mod greșit a apreciat instanța română, aspect care are consecințe în cazul liberării condiționate.

Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că apelul formulat de revizuentul A. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Revizuirea constituie o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătorești definitive pronunțate de instanțele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare care permite instanței penale să revină asupra propriei sale hotărâri și, în același timp, caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate și înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale. Revizuirea se formulează împotriva unei hotărâri care a dobândit autoritate de lucru judecat, în temeiul unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, descoperite după judecată și care fac dovada că aceasta se întemeiază pe o eroare judiciară.

Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea poate privi exclusiv hotărârile determinate de art. 452 C. proc. pen.. și numai în cazurile prevăzute de art. 453 C. proc. pen., singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale. O altă interpretare, în sensul extinderii acestei căi de atac la alte situații privitoare la eventuala nerespectare a unor condiții formale de desfășurare a judecății sau a unor raționamente jurisdicționale pretins eronate, este exclusă, în raport de dispozițiile procesuale menționate și de principiul statuat prin art. 129 din Constituția României, potrivit căruia părțile interesate, care își legitimează calitatea procesuală, pot exercita căile de atac numai în condițiile legii.

Drept urmare, coroborarea acestor dispoziții legale impune concluzia condiționării examinării temeiniciei hotărârii atacate prin exercitarea revizuirii, numai în condițiile legii, cu consecința respingerii cererii pentru acest motiv, în situația afirmării generice a nelegalității și netemeiniciei hotărârii a cărei retractare se cere.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 452 C. proc. pen., hotărârile penale definitive pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală cât și cu privire la latura civilă, din conținutul acestui text legal rezultând că sunt supuse revizuirii numai hotărârile judecătorești care conțin o rezolvare a fondului cauzei, deoarece prin revizuire se urmărește înlăturarea erorilor de fapt, pe care le conțin hotărârile judecătorești.

Astfel, Înalta Curte constată că sentința penală nr. 128/F din 30 octombrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, nu poate forma obiectul căii extraordinare de atac a revizuirii, întrucât nu sunt condițiile art. 452 C. proc. pen., deoarece nu conține o rezolvare a fondului cauzei, în sensul dezlegării raportului juridic de drept substanțial, cu consecința pronunțării unei soluții de condamnare, renunțare la aplicarea pedepsei, amânare a aplicării pedepsei, achitare sau încetare a procesului penal, ci vizează recunoașterea mai multor hotărâri ale instanțelor spaniole emise pe numele condamnatului A., precum și transferarea acestuia într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei.

Mai mult decât atât, analizând motivul indicat de apelant în cererea introductivă la instanță, Înalta Curte constată că a fost invocat formal cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., aceste prevederi legale vizând doar situația în care un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals și acesta a influențat soluția pronunțată, ceea ce nu este cazul în speță.

În consecință, Înalta Curte, constatând că nu sunt îndeplinite cerințele impuse cumulativ de art. 452 C. proc. pen.. și art. 459 alin. (3) din C. proc. pen., apreciază că, în mod corect, instanța de fond a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de condamnatul A..

Pentru considerentele arătate anterior, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, apelul formulat de revizuentul A. împotriva sentinței penale nr. 128/F din 30 octombrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori și, având în vedere culpa sa procesuală, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., îl va obliga la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400 RON, urmând a se plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de revizuentul A. împotriva sentinței penale nr. 128/F din 30 octombrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă apelantul revizuent la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 06 decembrie 2018.