ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 47/F din 21 martie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în temeiul art. 459 alin. (3) și (5) C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de petentul condamnat A., prin apărător ales, cu privire la sentința penală nr. 92/F din 10 iulie 2018 a aceleiași instanțe dată în dosarul nr. x/2018.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, prin sentința penală nr. 92/F din 10 iulie 2018, Curtea de Apel Galați a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, având ca obiect transferul persoanei condamnate A. și a recunoscut în parte, numai sub aspectul pedepselor cu închisoarea, hotărârile penale pronunțate de Tribunalul Cecina la data de 16.06.2006, definitivă la 20.10.2006 (nr. înregistrare 4623/2004 RGNR, NR. 7321/2005 R. DIB, 319/2016 Reg. Sent.), Tribunalul Orbetello - secție detașată la data de 14.11.2007, definitivă la 28.01.2008 (nr. înregistrare 1020/2006 RGNR, Nr. 3048/2007 Reg. Gen., Nr. 368/2007 Reg. Sentințe), respectiv Curtea cu Juri de Apel Florența la data de 4.06.2014, definitivă la 3.06.2015 care confirmă sentința Curții cu Juri din Grosseto emisă la 25.06.2013, cu respingerea recursului emis de Curtea de Casație din Roma la 3.06.2015, privind pe condamnatul A.

A constatat că numitul A. a fost condamnat prin hotărârea penală pronunțată de Tribunalul Cecina la data de 16.06.2006, definitivă la 20.10.2006 (nr. înregistrare 4623/2004 RGNR, Nr. 7321/2005 R.DIB, 319/2016 Reg. Sent.), la pedeapsa de 4 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 110, 482 în legătură cu art. 477 din C. pen. al Republicii Italia (fals material comis de un privat în autorizații administrative), având corespondent în art. 320 alin. (1) din C. pen. al României, suspendarea condiționată acordată inițial fiind revocată prin hotărârea pronunțată de Tribunalul Grosseto - Curtea cu Juri (nr. 224/2015 Reg. Exec. SIEP15/101) la data de 11.04.2016.

A constatat că numitul A. a fost condamnat prin hotărârea penală pronunțată de Tribunalul Orbetello - secție detașată la data de 14.11.2007, definitivă la 28.01.2008 (nr. înregistrare 1020/2006 RGNR, Nr. 3048/2007 Reg. Gen., Nr. 368/2007 Reg. Sentințe), la pedeapsa principală de 15 zile închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 393, alin. (1) și (2) din C. pen. al Republicii Italia (exercitarea arbitrară a propriilor motivații cu violență asupra persoanelor), având corespondent în art. 253 alin. (1) din C. pen. al României, amnistia acordată inițial fiind revocată prin hotărârea pronunțată de Tribunalul Grosseto - Curtea cu Juri (nr. 224/2015 Reg. Exec. SIEP15/101) la data de 11.04.2016.

A constatat că numitul A. a fost condamnat prin hotărârea penală pronunțată de Curtea cu Juri de Apel Florența la data de 4.06.2014, definitivă la 3.06.2015 care confirmă sentința Curții cu Juri din Grosseto emisă la 25.06.2013, cu respingerea recursului emis de Curtea de Casație din Roma la 03.06.2015, la pedeapsa principală de 12 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 110, 600, alin. (1), 601 alin. (3), 602 ter alin. (1) lit. b) C. pen. (reducere sau menținere în stare de sclavie și servitute, trafic de persoane), art. 81, alin. (1), art. 609 bis, 609 ter n. 4, art. 61 n. 1 C. pen. (viol), art. 56 C. pen., art. 3 n, 8 și 4 n. 1, Legea n. 75/1959 din C. pen. al Republicii Italia (exercitarea arbitrară a propriilor motivații cu violență asupra persoanelor), având corespondent în art. 211 alin. (1) lit. a) și b), art. 218 alin. (1) din C. pen. al României.

A constatat că, prin măsura de unificare a pedepselor concurente nr. 101/2010 S.I.E.P. din 22.04.2016 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Grosseto, s-a stabilit ca numitul A. să execute o pedeapsă principală totală de 12 ani, 4 luni și 15 zile închisoare.

În baza art. 154 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, ca efect al recunoașterii sentințelor penale menționate anterior, s-a dispus transferarea persoanei condamnate A. în vederea executării într-un penitenciar din România a pedepsei rezultante de 12 ani, 4 luni și 15 zile închisoare.

A dedus din pedeapsa aplicată persoanei condamnate A. durata arestării preventive (de la 05.06.2011 la 05.06.2012), precum și a perioadei executate de la data de 26.06.2015 până la zi.

A constatat că prin ordonanța emisă la 22.03.2017 de Magistratul de Supraveghere din Florența, s-au acordat condamnatului A. un număr de 225 zile de eliberare înainte de termen, stabilindu-se ca pedeapsa, conform dreptului intern al statului emitent, să fie executată complet până la 28.03.2026.

Conform art. 154 alin. (12) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus emiterea formelor de executare potrivit C. proc. pen. (Legea nr. 135/2012) după rămânerea definitivă a hotărârii.

În temeiul art. 154 alin. (12) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus ca, după rămânerea definitivă a hotărârii, un exemplar al acesteia și al mandatului de executare a pedepsei închisorii să fie comunicat autorității competente a statului emitent, Centrului de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române și, în copie, Ministerului Justiției - Direcția de Drept Internațional și Cooperare Judiciară - Serviciul Cooperare Judiciară internațională în materie penală.

Pentru a pronunța această sentință, Curtea a reținut, în esență, că sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 155 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 în raport cu fiecare din hotărârile pronunțate de autoritățile judiciare italiene a căror recunoaștere s-a solicitat și că, în cauză, nu este incident niciunul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute la art. 151 din Legea nr. 302/2004.

Sub aspectul condiției privind dubla incriminare, s-a arătat că aceasta este îndeplinită întrucât infracțiunile pentru care numitul A. a fost condamnat în Italia sunt prevăzute și de legea penală română.

Astfel, s-a arătat că infracțiunea prevăzută de art. 110, 482 în legătură cu art. 477 din C. pen. al Republicii Italia (fals material comis de un privat în autorizații administrative), are corespondent în art. 320 alin. (1) C. pen. Infracțiunea prevăzută de art. 393, alin. (1) și (2) din C. pen. al Republicii Italia (exercitarea arbitrară a propriilor motivații cu violență asupra persoanelor), are corespondent în art. 253 alin. (1) C. pen. Infracțiunile prevăzute de art. 110, 600, alin. (1), (60)1 alin. (3), (60)2 ter alin. (1) lit. b) C. pen. (reducere sau menținere în stare de sclavie și servitute, trafic de persoane), art. 81, alin. (1), art. 609 bis, 609 ter n. 4, art. 61 n. 1 C. pen. (viol), art. 56 C. pen., art. 3 n, 8 și 4 n. 1, Legea n. 75/1959 din C. pen. al Republicii Italia (exercitarea arbitrară a propriilor motivații cu violență asupra persoanelor), au corespondent în art. 211 alin. (1) lit. a) și b), art. 218 alin. (1) C. pen.

Totodată, Curtea a apreciat că, în speță, în privința pedepsei principale nu sunt incidente dispozițiile art. 154 alin. (6) lit. b) și alin. (8) din Legea nr. 302/2004, vizând adaptarea pedepsei, dat fiind faptul că sancțiunile aplicate de către autoritățile italiene corespund ca natură și durată cu pedeapsa prevăzută de legea română, nefiind necesară adaptarea. S-a observat, de asemenea, că, prin hotărârea pronunțată de Tribunalul Grosseto - Curtea cu Juri (nr. 224/2015 Reg. Exec. SIEP15/101) la data de 11.04.2016, au fost revocate beneficiile suspendării condiționate și ale amnistiei acordate inițial pentru pedepsele de 4 luni închisoare și de 15 zile închisoare, legea română prevăzând executarea alăturată a acestora. În plus, s-a constatat că prin măsura de unificare a pedepselor concurente nr. 101/2010 S.I.E.P. din 22.04.2016 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Grosseto s-a stabilit ca numitul A. să execute o pedeapsă principală totală de 12 ani, 4 luni și 15 zile închisoare.

Raportat la considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, Curtea a dispus recunoașterea sentințelor penale mai sus menționate.

Sentința penală nr. 92/F din 10 iulie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, a rămas definitivă prin decizia penală nr. 201/A din 30 august 2018, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul A.

S-a mai arătat că, împotriva acestei sentințe, la 02 martie 2022, a formulat cerere de revizuire condamnatul A., invocând dispozițiile art. 453 lit. a) și e) C. proc. pen. și solicitând:

- în principal, prin raportare la primul caz de revizuire, anularea sentinței penale nr. 92/F/10.07.2018 a Curții de Apel Galați, definitivă prin decizia penală nr. 201/A/30.08.2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție ca urmare a descoperirii unor fapte și împrejurări noi legate de vârsta victimei la data săvârșirii faptei, în baza unui înscris nou, din luna martie 2021, constând în traducerea autorizată din limba italiană a denunțului înregistrat sub nr. x/26.08.2010 la Comandamentul de Carabinieri Toscana, secția de Carabinieri Capalbio, care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză, și, în rejudecare, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să dispună: adaptarea pedepsei închisorii aplicate la maximul special prevăzut de legea română pentru faptele care au atras condamnarea, de la 12 ani la 10 ani, în baza art. 166 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, modificată prin Legea nr. 300/2013, cu aplicarea art. 210 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.; și anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 93/2018 din data de 03.09.2018, emis în aceeași zi de către Curtea de Apel Galați, în dosarul nr. x/2018, și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii, care să aibă în vedere cuantumul adaptat al pedepsei;

- în subsidiar, prin raportare la cel de-al doilea caz de revizuire, anularea hotărârilor care nu se pot concilia, respectiv a sentinței penale nr. 92/F/10.07.2018 a Curții de Apel Galați, pronunțate în dosarul x/2018, definitivă prin decizia penală nr. 201/A/30.08.2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală, în raport de sintagma "(...) având corespondent în art. 211 alin. (1) lit. a) și b), art. 218 alin. (1) din C. pen. al României", a deciziei penale nr. 337/C 01.11.2021 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțate în dosarul nr. x/2021, în baza căreia a rămas definitivă sentința penală nr. 86/20.08.2021, pronunțată de Tribunalul Brăila, în raport de sintagma:

"(...) împrejurarea că, prin sentința penală nr. 92/F/10.07.2018 a Curții de Apel Galați s-a constatat că infracțiunea pentru care A. a fost condamnat prin hotărârea penală pronunțată de Curtea cu Juri de Apel Florența la data de 04.06.2014 are corespondent în art. 211 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen. al României reprezintă, în fapt, o simplă eroare materială, care poate fi remediată pe calea prevăzută de art. 278 C. proc. pen., nefiind de natură a împiedica punerea în executare a hotărârii de recunoaștere" și a încheierii din data de 26.01.2022 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2018, în raport de sintagma:

"(...) motivul invocat de persoana condamnată, respectiv acela că trebuia reținut art. 210 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., în loc de art. 211 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., ca infracțiune ce are corespondent în legislația românească, deoarece la data când a fost săvârșită fapta, numita B. nu era minoră, ceea ce ar duce la adaptarea pedepsei închisorii aplicate și la reducerea pedepsei, nu se circumscrie noțiunii de eroare materială așa cum este prevăzută de art. 278 din C. proc. pen., ci ține de fondul cauzei" pronunțarea unei noi hotărâri, în rejudecare, prin care să se dispună, îndreptarea erorii de judecată cuprinse în sentința penală nr. 92/F/10.07.2018 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, definitivă prin decizia penală nr. 201/A/30.08.2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, în sensul că "pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 110, 600, alin. (1), (60)1 alin. (3), (60)2 ter alin. (1) lit. b) C. pen. (reducere sau menținere în stare de sclavie și servitute, trafic de persoane), art. 81, alin. (1), art. 609 bis, 609 ter n. 4, art. 61 n. 1 C. pen. (viol), art. 56 C. pen., art. 3 n, 8 și 4 n. 1, Legea n. 75/1959 din C. pen. al Republicii Italia (exercitarea arbitrară a propriilor motivații cu violență asupra persoanelor)", s-a reținut ca având corespondent "în art. 211 alin. (1) lit. a) și b), art. 218 alin. (1) din C. pen. al României", în loc de a se reține drept corespondent art. 210 alin. (1) lit. a) și b), art. 218 alin. (1) C. pen.; adaptarea pedepsei închisorii aplicate la maximul special prevăzut de legea română pentru faptele care au atras condamnarea, de la 12 ani la 10 ani, în baza art. 166 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 din Legea nr. 302/2004, modificată prin Legea nr. 300/2013, cu aplicarea art. 210 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.; anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 93/2018 din data de 03.09.2018, emis în aceiași zi de către Curtea de Apel Galați, în dosarul nr. x/2018, și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii, care să aibă în vedere cuantumul adaptat al pedepsei.

S-a apreciat, de către revizuent, că cererea de revizuire formulată îndeplinește toate condițiile prevăzute de art. 459 alin. (3) C. proc. pen., întrucât a fost depusă în termen, de către o persoană din cele menționate la art. 455 C. proc. pen., este motivată, fiind indicate atât cazurile de revizuire invocate (prevăzute de art. 453 lit. a) și e) C. proc. pen.), cât și mijloacele de probă pe care se sprijină, care constituie temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor, iar faptele și mijloacele de probă indicate nu au fost prezentate într-o cerere similară anterioară.

În vederea judecării cererii cu care a fost sesizată, Curtea a dispus atașarea dosarelor: nr. x/2021 al Tribunalului Brăila, nr. 609/44/2021, nr. 184/44/2021, nr. 644/44/2018 și nr. 400/44/2018 ale Curții de Apel Galați, nr. 400/44/2018 al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva verificării admisibilității în principiu a cererii de revizuire deduse judecății, Curtea a reținut că aceasta are ca obiect revizuirea sentinței penale nr. 92/F/10.07.2018 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală, în dosarul nr. x/2018, rămasă definitivă prin decizia nr. 201/A din 30 august 2018 a instanței supreme, prin care s-a dispus recunoașterea, numai sub aspectul pedepselor cu închisoarea, a hotărârilor penale pronunțate de Tribunalul Cecina la data de 16.06.2006, definitivă la 20.10.2006 (nr. înregistrare 4623/2004 RGNR, Nr. 7321/2005 R.DIB, 319/2016 Reg. Sent.), Tribunalul Orbetello - secție detașată la data de 14.11.2007, definitivă la 28.01.2008 (nr. înregistrare 1020/2006 RGNR, Nr. 3048/2007 Reg. Gen., Nr. 368/2007 Reg. Sentințe), respectiv Curtea cu Juri de Apel Florența la data de 4.06.2014, definitivă la 3.06.2015 care confirmă sentința Curții cu Juri din Grosseto emisă la 25.06.2013, cu respingerea recursului emis de Curtea de Casație din Roma la 3.06.2015, privind pe condamnatul A., și s-a constatat că faptele comise de acesta au corespondent în legislația română (în art. 320 alin. (1) C. pen., art. 253 alin. (1) C. pen. și, respectiv, art. 211 alin. (1) lit. a) și b), art. 218 alin. (1) C. pen.) și că, prin măsura de unificare a pedepselor concurente nr. 101/2010 S.I.E.P. din 22.04.2016 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Grosseto, s-a stabilit ca cetățeanul român să execute o pedeapsă principală totală de 12 ani, 4 luni și 15 zile închisoare. Prin aceeași hotărâre, în baza art. 154 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, ca efect al recunoașterii sentințelor penale menționate anterior, s-a dispus transferarea persoanei condamnate A. în vederea executării într-un penitenciar din România a pedepsei rezultante de 12 ani, 4 luni și 15 zile închisoare, fiind dedusă din pedeapsa aplicată durata arestării preventive (de la 05.06.2011 la 05.06.2012), precum și a perioadei executate de la data de 26.06.2015 până la zi și constatându-se că prin ordonanța emisă la 22.03.2017 de Magistratul de Supraveghere din Florența, s-au acordat condamnatului A. 225 zile de eliberare înainte de termen, stabilindu-se ca pedeapsa, conform dreptului intern al statului emitent, să fie executată complet până la 28.03.2026.

Prin urmare, Curtea a constatat că sentința a cărei revizuire se solicită nu constituie o hotărâre prin care instanța română a statuat cu privire la vinovăție, ci o sentință prin care s-a recunoscut - în conformitate cu Decizia cadru nr. 2008/909/JAI a Consiliului - o hotărâre prin care o instanță străină a statuat cu privire la vinovăția revizuentului.

Făcând trimitere la dispozițiile art. 452 alin. (1) C. proc. pen., care reglementează hotărârile ce pot fi supuse revizuirii, și la cele ale art. 453 alin. (1) C. pen., privind cazurile în care se poate promova această cale extraordinară de atac, dar și la prevederile art. 19 alin. (2) din Decizia-cadru nr. 2008/909/JAI a Consiliului, conform cărora "statul emitent decide în exclusivitate cu privire la cererile de revizuire a hotărârii judecătorești prin care se aplică pedeapsa care urmează a fi executată în temeiul prezentei decizii-cadru", Curtea a subliniat că instanțele române nu au posibilitatea de a soluționa o cale extraordinară de atac de retractare (revizuire) împotriva unei hotărâri de condamnare pronunțate de un stat străin, statul român preluând doar executarea hotărârii de condamnare și doar executarea fiind supusă dispozițiilor procesual - penale române.

S-a arătat că în acest sens este și practica instanței supreme (decizia penală nr. 63/A/19.02.2016 identificată pe site-ul www.x.ro, prin care s-a statuat că cererea de revizuire formulată împotriva hotărârii judecătorești definitive prin care s-a dispus recunoașterea unei hotărâri judecătorești străine de condamnare și transferarea persoanei condamnate în vederea executării pedepsei privative de libertate într-un penitenciar din România, în baza dispozițiilor Legii nr. 302/2004, este inadmisibilă, întrucât calea extraordinară de atac a revizuirii poate fi exercitată numai împotriva hotărârilor judecătorești definitive prin care s-a soluționat fondul cauzei).

Având în vedere că revizuentul a declarat calea extraordinară de atac împotriva unei hotărâri nesusceptibile de reformare, hotărâre ce nu intră sub incidența art. 452 C. proc. pen., Curtea a apreciat ca cererea de revizuire ca fiind inadmisibilă, întrucât nu sunt întrunite toate condițiile prevăzute de lege pentru admiterea ei în principiu.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel revizuentul A., învederând, în esență, că, în mod greșit, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire, de vreme ce toate condițiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea în principiu sunt îndeplinite, iar decizia penală nr. 63/A din 19 februarie 2016 nu are incidență în cauză, întrucât se referă la o situație ce nu este similară cu cea din speță. S-a susținut, totodată, că motivul de revizuire invocat se regăsește printre cele expres prevăzute de lege.

S-a mai arătat că în cadrul procedurii reglementată de legea specială aspectele ce țin de fondul cauzei, referitoare la analizarea condițiilor cumulative prevăzute de art. 155 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, sunt diferite față de cele din procedura de drept comun, statul de executare fiind competent să evalueze compatibilitatea hotărârii străine de condamnare cu normele interne și să îi adapteze dispozițiile, atunci când este cazul, la exigențele legii interne. Prin urmare, din momentul în care instanța a fost sesizată în vederea transferării persoanei condamnate potrivit Legii nr. 302/2004, aceasta rămâne învestită și cu privire la aspectele ulterioare ce decurg din modalitatea în care s-a realizat recunoașterea și punerea în executare a hotărârii străine.

În plus, s-a apreciat că se impune rejudecarea cauzei și pentru că prin decizia nr. 201/A din 30 august 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție au fost încălcate dispozițiile art. 417 alin. (2) C. proc. pen., deoarece instanța de apel nu a analizat cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, respectiv și în ceea ce privește inexistența dispozițiilor art. 211 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

Examinând apelul declarat de revizuentul A., atât prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, potrivit art. 417 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta nu este fondat, în mod corect Curtea de Apel Galați dispunând respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de revizuire formulată de acesta, prin raportare la hotărârea a cărei revizuire se solicită.

Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 452 alin. (1) C. proc. pen., hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală, cât și cu privire la latura civilă, cazurile de revizuire fiind expres prevăzute în cuprinsul art. 453 C. proc. pen.

Din economia dispozițiilor procedural penale rezultă caracterul revizuirii de cale extraordinară de atac de retractare, prin folosirea căreia se pot înlătura erorile judiciare cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorită necunoașterii de către instanțe a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu legea și adevărul. Revizuirea are rolul de a atrage anularea hotărârilor în care judecata s-a bazat pe o eroare de fapt și de a reabilita judecătorește pe cei condamnați pe nedrept.

Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea poate privi exclusiv hotărârile prevăzute în C. proc. pen., putând fi promovată numai în cazurile expres reglementate de acesta, singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale. Având caracterul unei căi de atac de fapt, revizuirea privește numai hotărârile judecătorești definitive prin care a fost soluționat fondul cauzei, respectiv cele prin care s-a dezlegat raportul juridic de drept substanțial, pronunțându-se o soluție de achitare, condamnare sau încetare a procesului penal. La acestea se adaugă și soluțiile de renunțare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei, întrucât și în cazul acestora instanța constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat.

În legătură cu acest aspect, prin decizia Curții Constituționale nr. 126 din 3 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 185 din 11 martie 2016 (paragraful 43), s-a arătat că "revizuirea privește numai hotărârile judecătorești definitive care conțin o rezolvare a fondului cauzei, deoarece prin revizuire se urmărește înlăturarea erorilor de fapt pe care le conțin hotărârile judecătorești, or, asemenea erori pot fi întâlnite numai în hotărârile care rezolvă fondul cauzei penale. Sunt hotărâri prin care se rezolvă fondul cauzei acelea prin care instanța se pronunță asupra raportului juridic de drept penal substanțial și asupra raportului juridic procesual penal principal. Cu alte cuvinte, prin rezolvarea fondului cauzei, instanța penală rezolvă acțiunea penală și pronunță, după caz, condamnarea, renunțarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitarea sau încetarea procesului penal. Practica judiciară a stabilit că pot fi atacate pe calea revizuirii numai hotărârile definitive prin care s-a soluționat fondul cauzei prin condamnare, achitare sau încetarea procesului penal, aceste considerente de principiu regăsindu-se și în Decizia nr. XVII din 19 martie 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite în soluționarea unui recurs în interesul legii. La acestea se adaugă și soluțiile de renunțare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei, întrucât și în aceste ipoteze instanța constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, potrivit art. 396 alin. (3) și (4) din C. proc. pen. Prin urmare, Curtea reține că cererea de revizuire a unei hotărâri definitive prin care nu s-a soluționat fondul cauzei este inadmisibilă."

Față de specificul acestei căi extraordinare de atac, legea (art. 455 - art. 459 C. proc. pen.) impune condiții cu privire la termenul de declarare, la cuprinsul cererii de revizuire și la titularii căii de atac, în scopul asigurării unei rigori și discipline procesuale și al evitării promovării, în mod abuziv, a unor solicitări de revizuire care nu se încadrează în motivele prevăzute de lege.

Verificând, în raport cu aceste considerații, actele dosarului, Înalta Curte constată că sentința penală nr. 92/F din 10 iulie 2018, a cărei revizuire se solicită în cauză, a fost pronunțată de Curtea de Apel Galați în procedura de recunoaștere și executare în România a unei hotărâri judecătorești străine, procedură reglementată de Legea nr. 302/2004 în care instanța română este chemată să examineze doar îndeplinirea anumitor condiții expres enumerate, neputând să cenzureze aspectele de fapt și de drept pe care s-a întemeiat soluția de condamnare și, împlicit, nici temeinicia acuzației formulate. Astfel, prin sentința penală menționată, ca urmare a sesizării Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, s-a dispus recunoașterea mai multor hotărâri pronunțate de autoritățile judiciare din Italia prin care cetățeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa închisorii și, pe cale de consecință, transferarea acestuia în vederea executării într-un penitenciar din România a pedepsei rezultante de 12 ani, 4 luni și 15 zile închisoare, din care a fost dedusă durata arestării preventive și perioada deja executată în străinătate.

Prin urmare, se constată că prin hotărârea a cărei revizuire se solicită nu s-a rezolvat fondul conflictului de drept penal, motiv pentru care nu se încadrează în dispozițiile art. 452 alin. (1) C. proc. pen.

Or, atâta timp cât prin lege nu este reglementată posibilitatea extinderii exercitării căii extraordinare de atac a revizuirii și împotriva altor hotărâri judecătorești decât acelea care conțin o rezolvare a fondului cauzei, cum este cea din cauza pendinte, o atare cale de atac nu este admisibilă, întrucât în situația contrară s-ar încălca principiul instituit prin art. 129 din Constituția României, potrivit căruia "împotriva hotărârilor judecătorești, părțile… pot exercita căile de atac, în condițiile legii".

În atare situație, având în vedere că sentința penală nr. 92/F din 10 iulie 2018 a Curții de Apel Galați nu se numără printre hotărârile judecătorești definitive la care face referire art. 452 alin. (1) C. proc. pen., împrejurare care atrage ab initio inadmisibilitatea căii extraordinare de atac exercitată împotriva acesteia, Înalta Curte constată că, în mod corect, instanța de fond a reținut că nu este posibilă redeschiderea procedurilor penale pentru verificarea temeiniciei motivelor circumscrise cazurilor prevăzute de art. 453 alin. (1) lit. a) și e) C. proc. pen., fiind incidente dispozițiile art. 459 alin. (5) C. proc. pen.

Față de cele ce preced, constatând legală și temeinică hotărârea atacată, Înalta Curte, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, apelul formulat de revizuentul A. împotriva sentinței penale nr. 47/F din 21 martie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

Totodată, față de culpa sa procesuală, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., îl va oblica pe apelantul revizuent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar, în baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru acesta, în cuantum de 170 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, nefondat, apelul formulat de revizuentul A. împotriva sentinței penale nr. 47/F din 21 martie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă apelantul revizuent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul revizuent, în cuantum de 170 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 octombrie 2022.

Procesat de GGC - LM