ÎCCJ, Secția penală

Asupra apelului de față;

Din actele dosarului constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 115/F din 01 octombrie 2018 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost respinsă, ca nefondată, cererea de revizuire a sentinței penale nr. 127/05.07.2013 a Curții de Apel Galați, pronunțată în dosarul nr. x/2010, definitivă prin decizia penală nr. 415/10.12.2014 a Î.C.C.J., formulată de revizuentul A. .

S-au reținut următoarele:

Prin cererea formulată la data de 05.12.2017 și înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția penală, revizuentul A. a formulat cerere de revizuire a sentinței penale nr. 127/05.07.2013 a Curții de Apel Galați, definitivă prin decizia penală cu nr. 415/10.12.2014 a ICCJ și prin care a fost condamnat în final la pedeapsa închisorii de 8 luni cu suspendarea executării acesteia.

În motivarea cererii s-a arătat că, prin sentința penală nr. 127/F din 05.07.2013 a Curții de Apel Galați, pronunțată în dosarul penal nr. x/2010 și definitivă prin decizia penală cu nr. 415/A din 10.12.2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, revizuentul a fost condamnat la o pedeapsă de 8 luni închisoare pentru care s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei.

A susținut că această hotărâre este nelegală și netemeinică deoarece, ulterior pronunțării hotărârii au fost descoperite împrejurări noi, ce nu au fost cunoscute de instanță la data soluționării cauzei și pe baza cărora se poate dovedi netemeinicia sentinței penale prin care a fost condamnat, iar împrejurarea nouă, necunoscută de instanță, este reprezentată de existența unor declarații notariale ale inculpaților B., C., D. și E.

Din lecturarea acestor noi declarații notariale rezultă faptul că revizuentul nu a avut nicio implicare la comiterea infracțiunii pentru care a fost condamnat, așa cum a susținut în mod continuu și real pe tot parcursul procesului penal.

Analizând sentința penală a Curții de Apel Galați, rămasă neschimbată în ceea ce îl privește de către decizia de admitere în parte a Înaltei Curți de Casație și Justiție, ar rezulta că așa-zisa lui vinovăție s-a demonstrat în mod principal prin declarații de recunoaștere a coinculpaților C., F., B., E. și D., declarații prin care aceștia și-au recunoscut propriile acte materiale, și nu participarea efectivă a revizuentului.

În continuare a redat pasajele cele mai importante din declarațiile celor patru coinculpați de care înțelege să se folosească: "menționez că nu am fost întrebat și nici nu am declarat nimic în legătură cu faptele reținute în sarcina inculpatului A. și declar că nu cunosc ce fapte i-au fost reținute în sarcina acestuia. (...)

De asemenea, declar că nu îmi amintesc ce am făcut în ziua de 26.04.2010 dar în niciun caz nu am fost împreună cu A. și fapta reținută în sarcina mea nu are nicio legătură cu cea reținută în sarcina numitului A. (declarație notarială B.).

În continuare se mai arată " declar că nu îmi amintesc ce am făcut în data de 26.04.2010 dar în niciun caz nu am fost împreună cu inculpatul A. și fapta reținută în sarcina mea nu are nicio legătură cu cea a acestuia" (declarația notarială C.).

Tot în susținere se mai arată că, " . . . . . . . . . .declar că nu îmi amintesc ce am făcut în ziua de 26.04.2010 dar în niciun caz nu am fost împreună cu A. pentru că la acea dată nici nu îl cunoșteam, cunoscându-l abia la instanța de judecată, și fapta reținută în sarcina mea nu are nicio legătură cu fapta reținută în sarcina numitului A. (declarația notarială D.); "De asemenea, declar că nu îmi amintesc ce am făcut în ziua de 26.04.2010 și în niciun caz nu am fost împreună cu A. pentru că la acea dată nici nu îl cunoșteam, cunoscându-l abia în instanța de judecată și fapta reținută în sarcina mea nu are nicio legătură cu cea reținută în sarcina numitului A. (declarația notarială E.).

A arătat că declarațiile de care înțelege să se folosească, din care a redat pasajele de mai sus, se coroborează și cu împrejurările următoare:

Faptul că în plângerea penală depusă de partea vătămată G. nu sunt indicat ca și posibil făptuitor, partea vătămată să facă plângere penală și împotriva sa; de asemenea, referitor la acest aspect, trebuie să se aibă în vedere și Adresa cu nr. x/2009 din data de 02.08.2017 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T. - S.T. Galați prin care se confirmă faptul că "plângerea penală formulata de S.C. G. nu este îndreptată și împotriva dumneavoastră".

Faptul că în procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante întocmit la data de 26.04.2010 și planșa foto, revizuentul nu este identificat ca și posibil făptuitor și nici nu este indicat ca și posibil "colaborator" la așa-zisa activitate infracțională reținută în sarcina sa.

Faptul că procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate în perioada 07.04.2010-06.05.2010 între inculpații C., F., H. și A. și D. nu indică nicio activitate infracțională, ci numai un contact telefonic. FOARTE IMPORTANT, este să se aibă în vedere faptul că subsemnatul nu am avut contact telefonic decât cu inculpatul C., nu și cu ceilalți coinculpați".

Prin urmare, este clar că s-a comis o eroare judiciară, dispunându-se condamnarea revizuentului pentru o faptă de complicitate la infracțiunea de furt calificat în condițiile în care ceilalți participanți la ale căror acte materiale ar fi executat acte de complicitate declară la unison faptul că nu îl cunosc sau neagă în mod clar, concis și subliniat faptul că nu a avut nicio participare la comiterea faptei pentru care a fost condamnat, respectiv fapta din data de 26.04.2010.

În continuare s-a arătat că, în legislație și în literatura de specialitate se precizează că nu trebuie să se demonstreze certitudinea erorii judiciare comise, fiind adoptată o atitudine mai elastică și mai potrivită necesității practice, stabilind că probele noi constituie temei de revizuire dacă pe baza lor se poate dovedi netemeinicia hotărârii atacate, lăsându-se să se înțeleagă că este suficient ca probele noi să determine un dubiu serios.

În drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Prin sentința penală nr. 3/12.01.2018 a Curții de Apel Galați, secția penală, a fost respinsă cererea de revizuire formulată ca inadmisibilă.

În continuare, revizuentul a promovat apel împotriva sentinței arătată anterior, iar prin decizia penală nr. 73/28.03.2018 a ICCJ, s-a admis apelul promovat de revizuentul A., a fost desființată în totalitate sentința apelată și, în rejudecare, a fost admisă în principiu cererea de revizuire formulată împotriva sentinței penale nr. 127/05.07.2013 a Curții de Apel Galați, definitivă prin decizia penală cu nr. 415/10.12.2014 a ICCJ și a fost trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.

Curtea de Apel Galați, secția penală, analizând actele și lucrările din dosar, a constatat următoarele:

Soluția instanței de fond cu privire la inculpatul A. pronunțată în dosarul penal nr. x/2010 a avut în vedere mijloacele de probă, administrate, atât în cursul urmăririi penale, cât și al cercetării judecătorești și anume:

- declarațiile inculpaților: C., F., B., E., D., prin ca aceștia au recunoscut săvârșirea faptelor, prevalându-se de dispozițiile art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

- declarațiile martorilor I., J., K., L., M., N.;

- proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante încheiat la 26.04.2010 și planșa foto;

- procese-verbale de descărcare a agendei telefonice a telefoanelor mobile aparținând inculpaților: C., E., O. precum și a martorilor J. și L.;

- fișa postului inculpatului A.;

- procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate în perioada 07.04.2010 - 06.05.2010 între inculpații C., F., H., A., D.

Din coroborarea acestor probe a rezultat că inculpatul A., lăcătuș mecanic în cadrul S.C. G. S.A. Galați, îl cunoștea pe inculpatul C., acesta contactându-l telefonic pe inculpatul A. la 26.04.2010.

Inculpatul A., la solicitarea inculpatului C., a aflat că inculpatul O., care era în concediu de odihnă, era la momentul respectiv în București.

Inculpatul A. a luat legătura telefonic cu inculpatul O., căruia i-a comunicat că inculpatul C. se află în autoutilitara X în zona Atelierului Reparații Mecanice GA Furnale, dorind să încarce cele 40 de baxuri de electrozi, pe care intenționa să le sustragă.

Inculpatul O. a desemnat cu această ocazie ca persoană de contact pe martorul J., aspect pe care inculpatul A. l-a comunicat inculpatului C., ajutându-l astfel în săvârșirea infracțiunii de sustragere a celor 40 de baxuri de electrozi.

Aspectele de mai sus și care se circumscriu conținutului constitutiv al infracțiunii de complicitate la furt calificat prevăzută de art. 26 vechiul C. pen. raportat la art. 208 și art. 209 alin. 1. lit. a) vechiul C. pen., reies cu claritate din procesele-verbale de redare și certificare a unor convorbiri interceptate și înregistrate de la postul telefonic deținut și utilizat de inculpatul C., martor în cererea de revizuire formulată de inculpatul A., procese-verbale aflate la dosar urmărire penală nr. x/2009 a DIICOT - Serviciul Teritorial Galați.

În concluzie, aceste împrejurări au fost avute în vedere de către instanța de fond la soluția de condamnare a inculpatului A.

Împotriva soluției instanței de fond a formulat apel, printre alții, și inculpatul A., iar Î.C.C.J., prin decizia penală nr. 415/10.12.2014 a respins, ca nefondat, apelul astfel declarat de revizuentul-inculpat.

Față de apelul formulat de revizuentul din prezenta cauză, ICCJ a stabilit că, motivul de apel vizând greșita condamnare urmare a faptului că inculpatul, la momentul săvârșirii faptei, s-ar fi aflat într-o eroare de fapt nu poate fi primit atâta timp cât din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul C., i-a solicitat telefonic să-l ajute, cerându-i să ia legătura cu inculpatul O. care se afla în concediu legal de odihnă, acesta la rândul lui luând legătura cu martorul J., care îl înlocuia, și i-a dat dispoziție să încarce, împreună cu muncitorii din atelier, cele 40 de baxuri cu electrozi în autoutilitara marca P. cu număr de înmatriculare x condusă de inculpatul C., fapt ce rezultă din declarația martorului J. și din analiza convorbirilor telefonice purtate între inculpații C. și A., așa cum reiese din decizia penală nr. 415/10.12.2014, în final apelul fiind respins ca nefondat.

De asemenea, cu aceeași ocazie Î.C.C.J. a analizat împrejurările în care a fost săvârșită fapta, persoana inculpatului, vârsta inculpatului, lipsa antecedentelor penale, contribuția și participația sa penală la activitatea infracțională, și anume faptul că a participat doar la comiterea unei singure infracțiuni, urmarea produsă, respectiv valoarea prejudiciului cauzat de 672,67 RON (conform expertizei) și faptul că acesta a fost acoperit integral prin restituire, acordând acestuia în mod legal circumstanța atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior, iar ca modalitate de executare s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate conform art. 81 vechiul C. pen.

În continuare, în ceea ce privește probatoriul administrat în cererea de revizuire după admiterea în principiu, din declarațiile notariale și cele date în fața instanței de fond ale martorilor D. și E. reiese că, împrejurările cunoscute de aceștia nu au legătură cu actul material pentru care a fost condamnat revizuentul. De asemenea, din declarația notarială și cea dată în fața instanței de fond de către martorul B. nu reies împrejuri noi care să modifice aspectele reținute de sentința și respectiv decizia de condamnare.

Tot în soluționarea cererii de revizuire după admiterea în principiu au mai fost audiați și martorii L., N. și M. și din declarațiile acestora reiese că, împrejurările cunoscute de ei nu au legătură cu actul material comis de revizuent ori nu l-au cunoscut pe acesta din urmă, anterior procesului penal în care au fost audiați ca martori.

Tot în cursul revizuirii a fost audiat și martorul K., însă din declarația acestuia nu au putut fi reținute fapte și împrejurări noi în sensul art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. Tot în sensul identificării de împrejurări sau fapte noi au fost reaudiați și martorii J., respectiv O., aceștia relatând în principiu același aspecte pe care le-au făcut cunoscute și cu ocazia soluționării cauzei în fond, când au fost supuse aprecierii și verificării de către instanța de fond și instanța de apel, ICCJ.

Singurul aspect de noutate și care reiese din declarația notarială, respectiv cea dată în fața instanței de judecată de către martorul C. este că acesta nu își mai aduce aminte de împrejurările în care a comis fapta din 28.04.2010 și pentru care a fost condamnat în dosarul nr. x/2010 prin sentința penală nr. 127/05.07.2013 a Curții de Apel Galați, definitivă prin decizia penală cu nr. 415/10.12.2014 a ICCJ.

Însă, această împrejurare nu poate conduce la o altă soluție cu privire la revizuentul A., deoarece așa cum reiese și din decizia penală nr. 415/10.12.2014 a ICCJ, din declarația martorului J. și din analiza convorbirilor telefonice purtate între inculpații C. și A., martorul C. condamnat în primul ciclu procesual, i-a solicitat telefonic revizuentului să-1 ajute, cerându-i să ia legătura cu inculpatul O. care se afla în concediu legal de odihnă, acesta la rândul lui luând legătura cu martorul J., care îl înlocuia, și i-a dat dispoziție să încarce, împreună cu muncitorii din atelier, cele 40 de baxuri cu electrozi în autoutilitara marca P. cu număr de înmatriculare x condusă de martorul C., aspecte care au determinat ICCJ să înlăture apărarea revizuentului privind greșita condamnare în fond ca urmare a faptului că revizuentul, la momentul săvârșirii faptei, s-ar fi aflat într-o eroare de fapt.

În concluzie, având în vedere că, din probatoriul administrat și din analiza declarațiilor notariale nu au putut fi identificate fapte și împrejurări noi în sensul dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. prima instanță a respins ca nefondată cererea de revizuire formulată de revizuentul A.

Împotriva sentinței penale nr. 115/F din 01 octombrie 2018 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, revizuentul A. a exercitat calea de atac a apelului, solicitând casarea hotărârii și, rejudecând, admiterea cererii de revizuire.

Analizând apelul declarat de revizuent, prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, Înalta Curte constată că hotărârea atacată este legală și temeinică.

Potrivit dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., revizuirea hotărârilor judecătorești definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză.

Din economia textului de lege sus-menționat, rezultă că hotărârile penale definitive pot fi supuse revizuirii, dacă sunt întrunite cumulativ condițiile expres prevăzute de lege: faptele și împrejurările noi descoperite să nu fi fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei și, respectiv, condiția ca aceste fapte și împrejurări noi să fi condus la o soluție diametral opusă celei pronunțate, în situația în care ar fi fost cunoscute de instanțe.

În sensul acestor prevederi, faptele probatorii trebuie să fie noi, iar nu mijloacele de probă în dovedirea unei fapte sau împrejurări cunoscute de instanță la soluționarea cauzei.

În cauză, împrejurările invocate de revizuient - declarațiile notariale ale inculpaților: C., F., B., E., D., din care ar rezulta faptul că revizuentul nu a avut nicio implicare la comiterea infracțiunii pentru care a fost condamnat - nu pot fi considerate împrejurări noi, care să impună revizuirea sentinței atacate, întrucât aceștia au fost ascultați în cursul procesului penal, în condiții de publicitate, oralitate, nemijlocire și contradictorialitate, declarațiile acestora făcând parte din suportul probator care a stat la baza pronunțării hotărârilor de către instanțe.

Motivul invocat de revizuent - faptul că nu este vinovat - nu poate fi considerat o împrejurare nouă, care să impună revizuirea sentinței atacate, întrucât aceste apărări au fost avute în vedere de instanța de fond, care a verificat probele nemijlocit în cadrul cercetării judecătorești. Prin urmare, aceste împrejurări au fost cunoscute de instanța de fond, iar ulterior instanța de control judiciar a verificat apărările inculpatului și le-a înlăturat, apreciind, pe baza probelor administrate, că este dovedită vinovăția sa.

Așa cum rezultă din declarațiile notariale și cele date în fața instanței de fond ale martorilor D. și E., aspectele cunoscute de aceștia nu au legătură cu actul material pentru care a fost condamnat revizuentul. În același sens, declarația notarială și cea dată în fața instanței de fond de către martorul B. nu au relevat împrejurări noi, iar martorii L., N. și M. fie nu l-au cunoscut pe revizuent, fie nu cunosc împrejurări referitoare la actul material reținut în sarcina sa.

Toate aceste aspecte nu pot fi evaluate însă ca și împrejurări noi, din moment ce la stabilirea vinovăției revizuentului a fost avut în vedere coroborat, întreg ansamblul probator (declarațiile martorilor, procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate în perioada 07.04.2010 - 06.05.2010 între inculpații C., F., H., A., D.; procese-verbale de descărcare a agendei telefonice a telefoanelor mobile aparținând inculpaților: C., E., O. precum și a martorilor J. și L.), din care a rezultat că martorul C. condamnat în primul ciclu procesual, i-a solicitat telefonic revizuentului să-l ajute, cerându-i să ia legătura cu inculpatul O. care se afla în concediu legal de odihnă, acesta la rândul lui luând legătura cu martorul J., care îl înlocuia și i-a dat dispoziție să încarce, împreună cu muncitorii din atelier, cele 40 de baxuri cu electrozi în autoutilitara marca P. cu număr de înmatriculare x condusă de martorul C. (aspecte reținute în conținutul deciziei penale nr. 415/10.12.2014 a Î.C.C.J.).

Drept urmare, revizuentul nu a făcut dovada existenței unor fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de instanța care a soluționat cauza pe fond, de natură a proba netemeinicia hotărârii judecătorești criticate, pentru fapte deja cunoscute și cenzurate de instanța de fond și de control judiciar.

De altfel, criticile invocate de revizuent, avute în vedere de instanțe în toate fazele procesului penal, echivalează cu o solicitare de suplimentare a probatoriului administrat în cursul cercetării judecătorești, aceasta fiind inadmisibilă în calea extraordinară de atac a revizuirii.

Pentru considerentele ce preced, Înalta Curte urmează a respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul A. împotriva sentinței penale nr. 115/F din 01 octombrie 2018 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

Văzând dispozițiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelantul revizuent la plata cheltuielilor de judecată.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul revizuent, în sumă de 65 RON, rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul A. împotriva sentinței penale nr. 115/F din 01 octombrie 2018 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă apelantul revizuent la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul revizuent, în sumă de 65 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 14 februarie 2019.