ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra apelului de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 3/F din 12.01.2018 pronunțată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de condamnatul P. împotriva sentinței penale nr. 127/F/05.07.2013, pronunțată de Curtea de Apel Galați în dosarul nr. x/2010, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 415/A/10.12.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a se pronunța în acest sens, Curtea de Apel Galați a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați sub nr. x/2017, condamnatul P. a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 127/F/05.07.2013, pronunțată de Curtea de Apel Galați în dosarul nr. x/2010.

În motivarea cererii, condamnatul a invocat existența cazului de admisibilitate a revizuirii prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. civ. pen.

Curtea de Apel Galați a reținut că prin sentința penală nr. 127/F/05.07.2013, pronunțată în dosarul nr. x/2010, Curtea de Apel Galați, în baza prevederilor art. art. 26 C. pen. raportat la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen., l-a condamnă pe inculpatul P. la o pedeapsă de 8 (opt) luni închisoare (fapta din 23.04.2010).În baza art. 71 alin. (2) C. pen., i-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II și lit. b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen. și art. 71 alin. (5) C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată inculpatului P., pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 8 luni, stabilit potrivit art. 82 C. pen.

Ca situație de fapt, instanța de fond a reținut, în esență, că, în data de 26.04.2010, inculpatul P. a ajutat alte persoane, trimise în judecată și condamnate în aceeași cauză, să sustragă un număr de 120 pachete electrozi în valoare de 3.046,30 RON din incinta părții vătămate S.C. A. S.A. Galați.

În ceea ce privește vinovăția inculpatului, instanța a reținut că, deși acesta nu a recunoscut săvârșirea faptelor și a solicitat să fie achitat în baza prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. civ. pen.. în referire la art. 10 lit. a) C. proc. civ. pen.. din 1968, susținerile și apărările sale se dovedesc nefondate, fiind combătute cu următoarele mijloace de probă, administrate atât în cursul urmăririi penale, cât și al cercetării judecătorești:

- declarațiile inculpaților: B., C., D., E., F., prin ca aceștia au recunoscut săvârșirea faptelor, prevalându-se de dispozițiile art. 320

1

alin. (7) C. proc. civ. pen.

- declarațiile martorilor G., H., I.. J., K., L.;

- proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante încheiat la 26.04.2010 și planșa foto;

- procese-verbale de descărcare a agendei telefonice a telefoanelor mobile aparținând inculpaților: B., E., M. precum și a martorilor H. și J.;

- fișa postului inculpatului P.;

- procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate în perioada 07.04.2010 - 06.05.2010 între inculpații B., C., N., P., F..

Sentința penală nr. 127/F/05.07.2013 a Curții de Apel Galați a rămas definitivă, în ceea ce îl privește pe inculpatul P., prin nerecurare, iar față de o parte dintre coinculpați a rămas definitivă prin decizia penală nr. 415/A/10.12.2014 a Înaltei Curții de Casație și Justiție.

Analizând admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire formulată de condamnatul P., prin prisma motivelor invocate, Curtea a reținut că potrivit art. 452 alin. (1) lit. a) din C. proc. civ. pen.., text de lege pe care se întemeiază cererea de revizuire formulată de condamnatul P., revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză;

Dispozițiile art. 459 alin. (1) și (3) C. proc. civ. pen.., care reglementează procedura admisibilității în principiu a cerererii de revizuire, prevăd că:

(1) La primirea cererii de revizuire, se fixează termen pentru examinarea admisibilității în principiu a cererii de revizuire, președintele dispunând atașarea dosarului cauzei.

(3) Instanța examinează dacă:

a) cererea a fost formulată în termen și de o persoană dintre cele prevăzute la art. 455;

b) cererea a fost întocmită cu respectarea prevederilor art. 456 alin. (2) și (3);

c) au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale;

d) faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv;

e) faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea;

f) persoana care a formulat cererea s-a conformat cerințelor instanței dispuse potrivit art. 456 alin. (4).

S-a precizat că din conținutul acestor dispoziții legale rezultă că revizuirea este o cale extraordinară de atac, prin folosirea căreia se pot înlătura erorile judiciare cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorate necunoașterii de către instanțe a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu legea și adevărul. Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea este admisibilă numai atunci când există vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 453 C. proc. civ. pen..., singurele în măsură să determine o reexaminare în fapt a cauzei penale.

Totodată, s-a menționat că, din dispozițiile legale mai sus enunțate rezultă că, pentru admiterea în principiu a cererii de revizuire, nu este suficientă invocarea în mod formal a unuia dintre cazurile prevăzute de art. 453 alin. (1) C. proc. civ. pen..., ci instanța trebuie să analizeze dacă faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea;

Condamnatul-revizuient, prin apărătorul ales, a invocat existența cazului de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a C. proc. civ. pen..., învederând urmnătoarele aspecte, care, în opinia sa, constituie fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii a cărei revizuire o solicită:

S-a arătat că atât doctrina cât și jurisprudența au statuat în mod constant că reiterarea în revizuire a unor apărări cunoscute de instanțele de fond și de control judiciar nu poate fi considerată drept invocare a unor fapte sau împrejurări noi, descoperite după soluționarea cauzei.

Curtea a mai reținut că, pe calea revizuirii, nu se poate proceda la o nouă apreciere a materialului probator (în lipsa vreunui caz dintre cele prevăzute de art. 453 alin. (1) lit. a)-f) C. proc. civ. pen...), acesta fiind atributul exclusiv al instanțelor investite cu judecarea cauzei în fond, respectiv în căile de atac ordinare.

S-a menționat că, în cauza de față, aspectele invocate de revizuientul P. pentru dovedirea existenței cazului de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. civ. pen..., nu constituie "fapte sau împrejurări care să nu fi fost cunoscute la soluționarea cauzei", ci dimpotrivă, reprezintă apărări ce au fost invocate și la judecata în fond - apărări pe care instanța le-a analizat în considerentele hotărării și le-a înlăturat, deoarece sunt în contradicție cu situația de fapt rezultată din ansamblul probelor administrate în cauză.

Chiar dacă declarațiile coinculpaților B., D., E. și O., date în fața unui notar public după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, nu au fost cunoscute de instanță la pronunțarea hotărârii de condamnare, s-a apreciat că aceste declarații nu relevă existența unor fapte sau împrejurări noi, necunoscute la judecarea cauzei, ci fac trimitere la propriile declarații date în cursul judecății de cei patru coinculpați.

În condițiile în care condamnatul nu a invocat fapte sau împrejurări care să nu fi fost cunoscute la soluționarea cauzei, s-a apreciat că cererea de revizuire formulată de acesta este inadmisibilă.

Împotriva sentinței penale nr. 3/F din data de 12 ianuarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori a formulat apel condamnatul P. arătând că declarațiile notariale depuse de cei patru coinculpați ce demonstrează că nu a participat la furtul săvârșit de aceștia și constituie împrejurări noi ce nu au fost cunoscute la momentul judecății.

Examinând apelul formulat prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar și în raport de criticile invocate, Înalta Curte constată că problema de drept ce face obiectul analizei vizează cazul de revizuire prevăzut la art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. civ. pen..., respectiv dacă declarațiile ulterioare rămânerii definitive a hotărârii de condamanre prin care se afirmă lipsa de implicare a unui participant la săvârșirea infracțiunii constituie fapte sau imprejurări noi ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate.

Prealabil analizării apelului formulat de revizuentul P., Înalta Curte va nota limitele și specificul căii de atac a revizuirii, astfel cum sunt definite în cuprinsul dispozițiilor art. 452-459 C. proc. civ. pen.., norme care statuează că revizuirea constituie o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătorești definitive pronunțate de instanțele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare care permite instanței penale să revină asupra propriei sale hotărâri și, în același timp, caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate și înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale. Revizuirea se formulează împotriva unei hotărâri care a dobândit autoritate de lucru judecat, în temeiul unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, descoperite după judecată și care fac dovada că aceasta se întemeiază pe o eroare judiciară.

Din coroborarea dispozițiilor art. 453 (cazurile de revizuire), art. 455 (persoanele care pot cere revizuire), art. 459 (admiterea în principiu) C. proc. civ. pen.. rezultă că revizuirea este o cale extraordinară de atac ce privește exclusiv hotărârile judecătorești prin care s-a soluționat fondul cauzei, în acest sens fiind și decizia nr. 42 din 14.02.2005 pronunțată de Înalta Curte - Completul de 9 judecători, decizie prin care s-a statuat că pot fi atacate cu revizuire numai hotărârile definitive prin care s-a soluționat fondul cauzei, prin condamnare, achitare sau încetarea procesului penal, cererea de revizuire îndreptată împotriva altei hotărâri definitive fiind inadmisibilă. Această decizie își păstrează valabilitatea și în raport de dispozițiile noului C. proc. civ. pen.., cazurile de revizuire prevăzute la art. 453 și art. 465 din noul C. proc. civ. pen.. reluând în esență cazurile de revizuire din legea veche.

În acest context, Înalta Curte constată că pentru a reține incidența cazului de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. civ. pen.. ("s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză"), este necesar ca faptele sau împrejurările noi invocate sa nu fi fost cunoscute de către instanță la judecarea cauzei, iar acestea să ducă la dovedirea netemeiniciei hotărârii de condamnare atacate.

Înalta Curte constată că prin sentința penală nr. 127/F/05.07.2013, pronunțată în dosarul nr. x/2010, Curtea de Apel Galați, în baza prevederilor art. art. 26 C. pen. raportat la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul P. la o pedeapsă de 8 (opt) luni închisoare (fapta din 23.04.2010).În baza art. 71 alin. (2) C. pen., i-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II și lit. b) C. pen.. În baza art. 81 C. pen. și art. 71 alin. (5) C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată inculpatului P., pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 8 luni, stabilit potrivit art. 82 C. pen.

Sentința penală nr. 127/F/05.07.2013 a Curții de Apel Galați a rămas definitivă, în ceea ce îl privește pe inculpatul P., prin nerecurare, iar față de o parte dintre coinculpați a rămas definitivă prin decizia penală nr. 415/A/10.12.2014 a Înaltei Curții de Casație și Justiție.

În ceea ce privește vinovăția revizuientului aceasta a fost stabilită de către instanțele ce au judecat acțiunea penală pe baza următoarele mijloace de probă:

- declarațiile coinculpaților ce au recunoscut acuzațiile și vinovăția și s-au judecat în procedura simplificată prevăzută de art. 320

1

alin. (7) C. proc. civ. pen.. anterior: B., C., D., E., F.;

- declarațiile martorilor G., H., I., J., K., L.;

- proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante încheiat la 26.04.2010 și planșa foto;

- procese-verbale de descărcare a agendei telefonice a telefoanelor mobile aparținând inculpaților: B., E., M. precum și a martorilor H. și J.;

- fișa postului inculpatului P.;

- procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate în perioada 07.04.2010 - 06.05.2010 între inculpații B., C., N., P., F.

Înalta Curte constată că niciunul dintre aceste mijloace de probă nu face trimitere la participarea revizuentului. Astfel declarațiile coinculpaților ce au recunoscut acuzațiile și vinovăția și s-au judecat în procedura simplificată, B., C., D., E., F., conțin numai referirea la poziția de recunoaștere a propriei conduite infracționale fără nicio trimitere ori precizare în legătură cu contribuția altor participanți; declarațiile martorilor G., H., I., J., K., L., de asemenea, nu conțin referiri la participația revizuentului; procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante nu se referă la revizuient în condițiile în care în sarcina acestuia s-a reținut o complicitate anterioară. În ceea ce privește fișa postului, agenda telefonică și convorbirile telefonice interceptate și transcrise, datele furnizate se justifică prin legăturile de prepușenie cu partea civilă și ce colegialitate sau subordonare între inculpați. Astfel, procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate în perioada 07.04.2010 - 06.05.2010 între inculpații B., C., N., P., F. susțin numai faptul că inculpatul P. a luat legătura cu inculpatul B. fără însă a evidenția participarea acestuia în orice fel la susținerea activității infracționale.

Prin cererea de revizuire formulată, revizuentul condamnat a solicitat instanței să constate că în cauză s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii de condamnare pronunțate în cauză, respectiv declarațiile notariale ale coinculpaților E., F., B. și D..

Înalta Curte, examinând conținutul declarațiilor notariale invocate de apărare, constată că faptele noi invocate de revizuent, sunt de natură a influența stabilirea situației de fapt și a vinovăției condamnatului, în sensul că acestea nu susțin o participație a revizuientului la comiterea infracțiunii pentru care a fost condamnat.

În acest sens, se are în vedere că instanțele de fond și de apel au fundamentat soluția de condamnare a inculpatului P. pe declarațiile de recunoaștere a coinculpaților. Cu toate acestea examinarea declarațiilor de recunoaștere a coinculpaților relevă faptul că aceștia au recunoscut strict faptele pentru care au fost trimiși în judecată fără a face vreo referire la implicarea în activitatea infracțională a inculpatului P..

Instanța de apel constată că în raport cu cercetarea judecătorească anterioară, datele conținute de declarațiile notariale, deși aparțin coinculpaților din cauza anterior soluționată, trebuie evaluate ca fiind noi, respectiv ca fiind necunoscute la data soluționării acțiunii penale. De altfel, în mod real, aceste date sau informații sunt complet străine judecății anterioare, nefiind evaluate de instanțe la momentul pronunțării soluției de condamnare. Amintim în acest context că mijloacele de probă administrate în soluționarea acțiunii penale, declarații de coinculpați sau martori, proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, nu conțin mențiuni în legătură cu revizuientul și contribuția sa infracțională.

Declarațiile notariale ale coinculpaților E., F., B. și D., ulterioare soluționării acțiunii penale, conțin fapte sau împrejurări necunoscute, în sensul impus de dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. civ. pen.

Recunoașterea faptelor de către ceilalți inculpați conduce la dobândirea de către aceștia a calității de martor, în raport cu coparticipanții ce nu au recunoscut săvârșirea faptelor. În acest sens, se observă că inculpații E., F., B. și D. au recunoscut faptele reținute prin actul de sesizare al instanței, însă instanțele nu au înțeles să îi audieze cu privire la implicarea celorlalți inculpați, respectiv la acuzațiile formulate față de aceștia.

Înalta Curte reține ca posibilă și utilă justei soluționări audierea inculpatului ce a recunoscut propria vinovăție și a solicitat judecata în procedura simplificată, cu privire la situația altui acuzat din aceeași cauză, respectiv în probarea acuzaților emise împotriva unui coparticipant - ICCJ, secția penală, încheierea din 3 decembrie 2015, dosar nr. x/2015; decizia penală nr. 3223 din 22 octombrie 2013, dosar nr. x/2011; încheierea 13 dec. 2017, dosar x/2017, iar aceste argumente sunt similare și cauzei pendinte: Așadar, instanța de apel reține că posibilitatea ca un inculpat să poată adresa întrebări, într-o procedură contradictorie, aceluia care îl "acuză" de săvârșirea unei infracțiuni reprezintă una dintre garanțiile procesului echitabil. Audierea sumară a altor inculpați în procedura recunoașterii vinovăției (prin ipoteză strict cu privire la propria acuzație) nu poate produce efecte cu privire la acuzațiile formulate împotriva altora, dacă instanța nu a clarificat în cadrul audierii și acea chestiune și dacă nu a dat posibilitatea celor care nu au solicitat aplicarea procedurii recunoașterii vinovăției să conteste credibilitatea respectivei declarații. Aplicarea procedurii simplificate presupune ca persoanele audiate să recunoască faptele pentru care sunt acuzate, astfel cum sunt descrise în rechizitoriu. Instanța de judecată, atunci când apreciază asupra incidenței procedurii recunoașterii vinovăției, verifică existența unei concordanțe depline între acuzațiile formulate și declarațiile inculpaților. Deși instanța nu se rezumă la a verifica dacă inculpații recunosc încadrarea juridică dată faptei, verificarea instanței presupune o analiză a acuzației persoanei respective, care a solicitat aplicarea procedurii recunoașterii vinovăției, respectiv a faptelor susceptibile să producă consecințe juridice asupra situației acelei persoane, și nu a altora, față de care cercetarea judecătorească urmează să stabilească dacă sunt vinovați (ICCJ, secția penală, decizia penală nr. 3223 din 22 octombrie 2013, dosar nr. x/2011).

De aceea, procedura audierii va avea în vedere doar acele acuzații care au făcut obiectul denunțului și care nu vor afecta dreptul de a nu se auto-incrimina al celui audiat. În consecință, faptul că depozițiile au fost date de un co-acuzat, mai degrabă decât de un martor, nu are nici o relevanță cu privire la nevoia audierii acestuia în ceea ce privește situația unui alt inculpat.

În această privință, instanța are în vedere jurisprudența CEDO în materie, potrivit căreia " … termenul de martor are o semnificație distinctă și o importanță deosebită în evaluarea unei proceduri echitabile. Astfel, în cazul în care o depoziție poate servi într-o măsură considerabilă drept bază pentru o condamnare, atunci, indiferent dacă a fost făcută de un martor în sens strict sau de un co-acuzat, aceasta constituie dovezi pentru urmărirea penală în care se aplică garanțiile prevăzut de articolul 6 §§ 1 și 3 (d) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (mutatis mutandis, Ferrantelli și Santangelo v. Italia, § 51 -52, Luca v. Italy§41)"- ( ICCJ, secția penală, încheierea din 3 decembrie 2015, dosar nr. x/2015).

Regulile procesului echitabil obligă ca apărării revizuientului P. să i se pună la dispoziție posibilitatea combaterii caracterului verosimil al acuzațiilor formulate împotriva sa, în condițiile existenței declarațiilor notariale ce constituie împrejurări noi în raport cu judecata anterioară și care îl plasează în afara activității infracționale.

Admiterea în principiu a cererii de revizuire nu presupune de plano desființarea hotărârii de condamnare și pronunțarea unei soluții radical diferite de către instanța învestită cu soluționarea fondului cauzei, ci oferă posibilitatea inculpatului de a administra probele noi care nu au fost cunoscute de instanță la momentul condamnării sale, iar în urma analizei coroborate a întregului ansamblu probator să se aprecieze asupra întrunirii condițiilor angajării răspunderii penale.

Înalta Curte constată că în cauză sunt îndeplinite condițiile impuse de dispozițiile art. 459 alin. (3) C. proc. civ. pen.., cererea de revizuire fiind formulată în termen și de o parte din proces, cererea respectă dispozițiile art. 456 alin. (2) și (3) C. proc. civ. pen.., s-a invocat temeiul legal incident, faptele și mijloacele de probă ce susțin cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire, iar faptele invocate conduc la stabilirea existenței temeiului legal, sens în care apreciază că cerea de revizuire este admisibilă în principiu.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va admite apelul declarat de condamnatul P. împotriva sentinței penale nr. 3/F din data de 12 ianuarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, va desființa în totalitate sentința penală apelată și rejudecând, va admite în principiu cererea de revizuire formulată de condamnatul P. împotriva sentinței penale nr. 127/F/05.07.2013 pronunțată de Curtea de Apel Galați în dosarul nr. x/2010, iar în considerarea faptului că hotărârea a cărei revizuire se solicită este pronunțată de Curtea de Apel Galați va trimite cauza pentru rejudecare, după admiterea în principiu, la instanța investită cu cererea de revizuire, respectiv Curtea de Apel Galați.

Revizuirea a fost îndreptată împotriva sentinței, astfel încât, potrivit art. 463 C. proc. civ. pen..., procedura cunoaște dublu grad de jurisdicție. Respectarea dublului grad de jurisdicție împiedică instanța de apel să judece după admisibilitatea în principiu, deoarece soluția ce ar fi pronunțată ar fi definitivă, deci ar exclude calea de atac recunoscută de lege, în condițiile în care prima instanță nu a antamat fondul, respingând revizuirea ca inadmisibilă. De aceea unica soluție posibilă pentru respectarea dublului grad de jurisdicție în această materie este trimiterea pentru evaluarea fondului la prima instanță, Curtea de Apel Galați.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelul declarat de condamnatul P. împotriva sentinței penale nr. 3/F din data de 12 ianuarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

Desființează în totalitate sentința penală apelată și rejudecând:

Admite în principiu cererea de revizuire formulată de condamnatul P. împotriva sentinței penale nr. 127/F/05.07.2013 pronunțată de Curtea de Apel Galați în dosarul nr. x/2010.

Trimite cauza pentru rejudecare, după admiterea în principiu, la instanța investită cu cererea de revizuire, respectiv Curtea de Apel Galați.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina satului.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 65 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 28 martie 2018.