ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cauzei de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 1952 din data de 19 decembrie 2018 a Judecătoriei Galați, secția penală, a fost condamnat inculpatul A. astfel:

- la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 1500 RON (150 zile - amendă x 10 RON), pentru săvârșirea infracțiunii de punerea în circulație sau conducerea unui vehicul neînmatriculat, faptă prevăzută de art. 334 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. (fapta din 2 aprilie 2016).

- la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 1500 RON (150 zile - amendă x 10 RON), pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, faptă prevăzută de art. 335 alin. (2) din C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. (fapta din 2 aprilie 2016).

- la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 1800 RON (180 zile - amendă x 10 RON), pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, faptă prevăzută de art. 335 alin. (2) din C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. (fapta din 19 aprilie 2016).

În temeiul art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. c) C. pen., a fost aplicată inculpatului A. pedeapsa cea mai grea, de 1800 RON amendă (180 zile - amendă x 10 RON), la care s-a adăugat un spor de 1000 RON (100 zile - amendă x 10 RON ziua - amendă), urmând ca în final inculpatul A. să execute pedeapsa de 2800 RON amendă penală (280 zile - amendă x 10 RON ziua - amendă).

Conform art. 63 C. pen. și art. 559 C. proc. pen. a fost atrasă atenția inculpatului că în cazul neexecutării, cu rea-credință, a pedepsei amenzii în tot sau în parte, în termen de 3 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii, numărul zilelor-amendă neexecutate se înlocuiește cu un număr corespunzător de zile cu închisoarea.

În temeiul art. 272 C. proc. pen., onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu (avocat B.), în sumă de 200 RON, s-a hotărât a fi avansat din fondul Ministerului Justiției către Baroul Galați.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 240 RON este aferentă fazei de urmărire penală.

În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului A. de a conduce, în data de 2 aprilie 2016, orele 23:30, pe drumul public din mun. Galați autoturismul marca x, cu nr. de înmatriculare x, având autorizația provizorie de circulație expirată și exercitarea dreptului de a conduce suspendată întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de punerea în circulație sau conducerea unui vehicul neînmatriculat, faptă prevăzută de art. 334 alin. (1) din C. pen., și conducere a unui vehicul fără permis de conducere, faptă prevăzută de art. 335 alin. (2) din C. pen.

S-a apreciat că fapta inculpatului A. de a conduce, în data de 19 aprilie 2016, orele 12:00, autoturismul marca x, cu nr. de înmatriculare x, pe drumul public DJ 251, în comuna Pechea, având exercitarea dreptului de a conduce suspendată întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, faptă prevăzută de art. 335 alin. (2) din C. pen.

Inculpatul a recunoscut comiterea faptelor în fața instanței, solicitând ca cercetarea judecătorească să se desfășoare în procedura abreviată a recunoașterii vinovăției.

Din referatul întocmit de biroul executări penale cu privire la Sentința penală nr. 85/F/2016 a Curții de Apel Galați, prin care a fost recunoscută hotărârea de condamnare din 10 iulie 2012 a Curții de Apel Genova (Republica Italiană) definitivă la 6 septembrie 2012, pentru fapte comise de inculpatul A. în perioada mai 2010 - 3 noiembrie 2010), a rezultat că sentința a rămas definitivă prin neapelare la 6 iunie 2016, a fost emis mandatul de executare a pedepsei nr. x/2016, Penitenciarul București Rahova a confirmat începerea executării pedepsei în perioada 8 iunie 2016 - 22 august 2017, inculpatul fiind liberat condiționat la 28 decembrie 2016.

Având în vedere data comiterii faptelor din prezenta cauză, instanța a constatat că în privința inculpatului A. nu pot fi reținute prevederile art. 41 alin. (1) C. pen., întrucât faptele au fost comise înainte de rămânerea definitivă a Sentinței penale nr. 85/F/2016 a Curții de Apel Galați.

Împotriva Sentinței penale nr. 1952 din data de 19 decembrie 2018, pronunțată de Judecătoria Galați a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați.

Parchetul a criticat sentința penală apelată ca fiind nelegală și netemeinică față de nereținerea stării de recidivă postcondamnatorie în care au fost săvârșite faptele din prezenta cauză precum și față de cuantumul pedepselor aplicate pentru fiecare dintre infracțiunile pentru care inculpatul a fost cercetat în prezenta cauză.

În dezvoltarea motivelor de apel s-a arătat că în mod greșit instanța de fond nu a reținut starea de recidivă postcondamnatorie a inculpatului A. prin raportare la condamnarea de 3 ani și 6 luni închisoare, dispusă printr-o sentința penală pronunțată de autoritățile italiene și recunoscută prin Sentința penală nr. 85/F din 26 mai 2016 a Curții de Apel Galați.

Cu privire la criticile de netemeinicie, s-a precizat că sub aspectul modalității de individualizare instanța de fond nu a ținut cont de gradul de pericol social al faptelor săvârșite, de împrejurările legate de persoana inculpatului și de conduita anterioară a acestuia.

Prin Decizia penală nr. 524/A din data de 19 aprilie 2019, Curte de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, a admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați împotriva Sentinței penale nr. 1952 din 19 decembrie 2018 pronunțată de Judecătoria Galați în dosarul nr. x/2018.

A desființată în parte sentința penală și, în rejudecare, au fost înlăturate dispozițiile privind soluționarea laturii penale.

În temeiul art. 386 alin. (1) C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului A. din:

- infracțiunea prevăzută de art. 334 alin. (1) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 334 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen.

- infracțiunea prevăzută de art. 335 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 335 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen.

- infracțiunea prevăzută de art. 335 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 335 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen.

A fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 8 (opt) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de punere în circulație sau conducere a unui vehicul neînmatriculat, prevăzută de art. 334 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

A fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

A fost condamnat pe inculpatul A. la o pedeapsă de 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. au fost contopite cele trei pedepse cu închisoarea aplicate în prezenta cauză urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa rezultantă de 1 (un) an închisoare.

În temeiul art. 105 alin. (1) C. pen., s-a anulat liberarea condiționată din pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 2092/2012 din 10 iulie 2012 a Curții de Apel din Genova (Republica Italiană), definitivă la data de 6 septembrie 2012, recunoscută prin Sentința penală nr. 85 din 26 mai 2016 a Curții de Apel Galați, definitivă prin neapelare la 6 iunie 2016.

În temeiul art. 43 alin. (2) C. pen. s-a dispus ca inculpatul A. să execute pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare stabilită în prezenta cauză, la care se adaugă restul de 237 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 2092/2012 din 10 iulie 2012 a Curții de Apel din Genova (Republica Italiană), definitivă la data de 6 septembrie 2012, recunoscută prin Sentința penală nr. 85 din 26 mai 2016 a Curții de Apel Galați, definitivă prin neapelare la 6 iunie 2016, în total urmând ca acesta să execute pedeapsa de 1 an și 237 zile închisoare.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârii apelate.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului.

Pentru a hotărî astfel instanța de apel a reținut că hotărârea de condamnare astfel recunoscută potrivit legii române produce același efecte ca și o hotărâre pronunțată de autoritățile române, de la data săvârșirii faptelor și nu de la momentul recunoașterii, procedura recunoașterii fiind doar o procedură administrativă.

Pe cale de consecință, în cauză devin incidente dispozițiile prevăzute de art. 41 alin. (1) C. pen., privind starea de recidivă postcondamnatorie, urmând ca să se dispună schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului cu reținerea dispozițiilor legale menționate.

Împotriva Deciziei penale nr. 524/A din data de 19 aprilie 2019 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, la data de 30 mai 2019, prin avocat C., inculpatul A. a declarat recurs în casație.

În motivarea scrisă a cerii sale, inculpatul a invocat ca temei cazul de casare prevăzut la art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.:

"s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

Inculpatul a susținut că procedura de recunoaștere a hotărârii de condamnare nr. 2092/2012 a Curții de Apel Genova (Republica Italiană) a fost declanșată la sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați la data de 19 aprilie 2016 și finalizată prin sentință definitivă prin neapelare la data de 28 decembrie 2016, această din urmă dată fiind momentul de la care, potrivit legii, sentința prin care a fost recunoscută hotărârea începe să producă efecte, în sensul în care, eventual, cu îndeplinirea și a celorlalte condiții prevăzute de lege, ar putea fi luată în considerare la reținerea stării de recidivă.

Având în vedere că data comiterii faptelor pe teritoriul României a fost înainte de rămânerea definitivă a hotărârii de recunoaștere, respectiv 2 aprilie 2016, pentru două fapte, și 19 aprilie 2016, condiția existenței pentru primul termen a recidivei nu este îndeplinită, nefiind întrunită, la acea dată, în mod cumulativ, și condiția existenței unei hotărâri definitive de recunoaștere a hotărârii penale străine.

În concluzie a solicitat admiterea recursului în casație, astfel cum a fost formulat, față de reținerea, în mod greșit, a stării de recidivă postcondamnatorie de către instanța de apel, desființarea Deciziei penale nr. 524 din 19 aprilie 2019 a Curții de Apel Galați și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Cererea de recurs în casație formulată de inculpat a fost comunicată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați.

Prin încheierea din data de 11 septembrie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, a fost admisă, în principiu, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 524/A din data de 19 aprilie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2018.

Cauza a fost trimisă în vederea judecării recursului în casație la Completul 8 și s-a fixat termen la data de 6 noiembrie 2019, cu citarea recurentului inculpat.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

La termenul de judecată din data de 6 noiembrie 2019, legal citat, recurentul inculpat A. a lipsit, fiind reprezentat de apărător ales.

Apărătorul inculpatului susținând cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. a apreciat că se impune admiterea căii de atac exercitate, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât pedeapsa aplicată recurentului este nelegală, prin reținerea stării de recidivă în raport cu recunoașterea hotărârii de condamnare pronunțată în străinătate.

Analizând recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 524/A din data de 19 aprilie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2018 Înalta Curte apreciază că este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit dispozițiilor art. 433 C. proc. pen., scopul recursului în casație este acela de a supune Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Este în afara oricărei îndoieli rezonabile că înțelesul expresiei "în condițiile legii" este lămurit de prevederile textelor de lege subsecvente, în special, de prevederile art. 434 C. proc. pen., referitoare la hotărârile supuse recursului în casație și ale art. 438 alin. (1) C. proc. pen., referitoare la cazurile în care se poate face recurs în casație.

Înalta Curte reamintește că este motiv de casare aplicarea unei alte pedepse principale decât cea prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită, aplicarea unei pedepse principale care depășește limitele generale ale pedepsei prevăzute de art. 60, art. 61 sau art. 137 C. pen. ori care se situează sub aceste limite, aplicarea unei pedepse principale care depășește sau se situează sub limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită.

De asemenea, constituie motiv de casare stabilirea pedepsei sub sau peste limitele prevăzute de lege în cazul reținerii circumstanțelor atenuante și, respectiv a circumstanțelor agravante sau nerespectarea dispozițiilor prevăzute de lege pentru stabilirea pedepsei în caz de pluralitate de infracțiuni ori infracțiune continuată.

Cazul de casare analizat poate privi și aplicarea unei pedepse accesorii sau complementare neprevăzute de lege sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Din actele și lucrările dosarului Înalta Curte constă că prin Sentința penală nr. 2092/2012 din 10 iulie 2012 a Curții de Apel din Genova (Republica Italiană), definitivă la data de 6 septembrie 2012, inculpatul A. a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de favorizare și exploatarea prostituției.

Sentința penală pronunțată de autoritățile italiene a fost recunoscută prin Sentința penală nr. 85/F din 26 mai 2016 pronunțată de Curtea de Apel Galați, definitivă prin neapelare la data de 6 iunie 2016.

A fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 88/2016, iar inculpatul a executat în România, de la data de 6 iunie 2016 până la data de 28 decembrie 2016, dată la care a fost liberat condiționat, cu un rest rămas de executat de 237 zile închisoare.

În cauza de față inculpatul A., a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunilor de punerea în circulație sau conducerea unui vehicul neînmatriculat, faptă prevăzută de art. 334 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. (faptă din data de 2 aprilie 2016), conducere a unui vehicul fără permis de conducere, faptă prevăzută de art. 335 alin. (2) din C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., (faptă din data de 2 aprilie 2016) și pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, faptă prevăzută de art. 335 alin. (2) din C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. (fapta din 19 aprilie 2016), toate cu aplicarea art. 38 alin. C. pen., fapte săvârșite înainte de rămânerea definitivă a sentinței de recunoaștere a hotărârii pronunțate de autoritățile italiene.

În recursul în casație promovat, inculpatul A. susține că, în mod greșit instanța de apel a reținut dispozițiile art. 41 alin. (1) C. pen. referitoare la recidivă, în condițiile în care, în prezenta cauză, faptele au fost săvârșit înainte ca sentința de recunoaștere a hotărârii pronunțate de autoritățile italiene să fi rămas definitivă, motiv care a condus, în opinia sa la aplicarea unor pedepse nelegale.

Potrivit art. 41 alin. (3) C. proc. pen. pentru stabilirea stării de recidivă se ține seama și de hotărârea de condamnare pronunțată în străinătate, pentru o faptă prevăzută și de legea penală română, dacă hotărârea de condamnare a fost recunoscută potrivit legii.

Contrar susținerilor inculpatului, Înalta Curte constată, în acord cu instanța de apel, că, în ceea ce privește reținerea stării de recidivă, hotărârea de condamnare pronunțată în străinătate și recunoscută potrivit legii române produce același efecte ca și o hotărâre pronunțată de autoritățile române, de la data săvârșirii faptelor și nu de la momentul recunoașterii hotărârii, conform procedurii prevăzute de Legea nr. 302/2004.

Aceasta, deoarece recidiva este o cauză personală de agravare a pedepsei, făptuitorul devenind recidivist la data săvârșirii celei de-a doua infracțiuni și nu la data condamnării inculpatului pentru această infracțiune. Cu ocazia condamnării, instanța verifică doar existența condițiilor recidivei și aplică tratamentul juridic corespunzător.

Hotărârea judecătorească nu are caracter constitutiv al stării de recidivă, ci doar constatator, întrucât privește o situație care s-a petrecut anterior, în momentul comiterii celei de-a doua infracțiuni, moment în care s-a conturat starea de pericol social al inculpatului și s-a pus în evidență necesitatea unui tratament penal agravat corespunzător. Același raționament se aplică și în cazul prevăzut de art. 41 alin. (3) C. proc. pen., dacă hotărârea de condamnare a fost recunoscută potrivit legii, fără a produce însă efecte în funcție de data recunoașterii, ci tot de cea a săvârșirii faptelor.

Prin urmare la această dată făptuitorul devine recidivist, iar nu la data condamnării, astfel că în mod corect instanța de apel a procedat la reținerea dispozițiilor referitoare de starea de recidivă.

Referitor la cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.: "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", se constată că acesta nu este incident în cauză."

Înalta Curte constată că pedepsele de 8 (opt) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de punere în circulație sau conducere a unui vehicul neînmatriculat, prevăzută de art. 334 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., de 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen. și de 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen. sunt în limitele prevăzute de lege.

Pentru considerentele expuse, potrivit art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de recurentul inculpat A. împotriva Deciziei penale nr. 524/A din data de 19 aprilie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2018.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de recurentul inculpat A. împotriva Deciziei penale nr. 524/A din data de 19 aprilie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2018.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 20 noiembrie 2019.

Procesat de GGC - CL