ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)
Asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 95/F din 13 iulie 2018 Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în temeiul art. 459 alin. (5) C. proc. pen., a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de către condamnatul A. împotriva sentinței penale nr. 207/F din 14.12.2017 a Curții de Apel Galați, pronunțată în dosarul nr. x/2017.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat revizuentul A. la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, revizuentul A. a solicitat reformarea sentinței penale nr. 207/F din 14.12.2017 a Curții de Apel Galați, pronunțată în dosarul nr. x/2017, invocând faptul că există două hotărâri definitive, care conțin dispoziții contradictorii, respectiv, într-o hotărâre se precizează în mod expres că, acesta nu a renunțat la principiul specialității, iar în a doua sentință, a cărui revizuire se solicită, se ia act de faptul că ar fi renunțat la acest principiu.
Față de aceste aspecte s-a solicitat admiterea în principiu a cererii de revizuire, urmând ca ulterior să se dispună modificarea în tot a sentinței penale nr. 207/F/2017 a Curții de Apel Galați în dosarul nr. x/2017, cu consecința recunoașterii faptului că acesta nu a renunțat niciun moment la regula specialității și ca urmare a acestui fapt s-a solicitat a se dispune conversiunea condamnării și aplicarea dispozițiilor art. 157 alin. (1) raportat la art. 159 Legea nr. 302/2004.
Analizând cererea de revizuire formulată de revizuientul A. sub aspectul admisibilității în principiu, instanța de fond a reținut că prin sentința penală nr. 207/F/ din 14.12.2017 a Curții de Apel Galați, pronunțată în dosarul nr. x/2017, s-a dispus admiterea sesizării formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, având ca obiect transferul persoanei condamnate A.
A fost recunoscută, în parte, numai sub aspectul pedepsei închisorii, hotărârea penală nr. 607 Hv 4/13p pronunțată de Tribunalul pentru cauze penale din Viena, Austria la data de 19.12.2013 (rămasă definitivă la data de 24.07.2014), privind pe persoana transferabilă A.
S-a constatat că persoana transferabilă A. a fost condamnată prin hotărârea penală nr. 607 Hv 4/13p pronunțată de Tribunalul pentru cauze penale din Viena, Austria la data de 19.12.2013, la pedeapsa detențiunii pe viață pentru săvârșirea, în concurs real, a infracțiunilor de omor calificat (prevăzută de §75 din C. pen. austriac, având corespondent în art. 188 alin. (1) - art. 189 alin. (1) lit. d) C. pen. român) și tâlhărie calificată (prevăzută de §142 alin. (1) din C. pen. austriac, având corespondent în art. 233 - 234 alin. (1) lit. f) C. pen. român).
În baza art. 154 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, cu modificările ulterioare, s-a dispus executarea în România a pedepsei detențiunii pe viață, aplicată persoanei transferabile A. prin hotărârea penală nr. 607 Hv 4/13p pronunțată de Tribunalul pentru cauze penale din Viena, Austria la data de 19.12.2013.
A fost dedusă din pedeapsa detențiunii pe viață perioada executată de persoana transferabilă A. de la 16.08.2013 la zi.
S-a constatat că persoana transferabilă A. nu beneficiază de regula specialității.
Examinând dispozițiile art. 452 alin. (1), art. 453 alin. (1) și art. 456 alin. (1) din C. proc. pen., instanța de fond a observat că solicitarea condamnatului A. este inadmisibilă sub mai multe aspecte.
În primul rând, instanța de fond a reținut că sunt supuse revizuirii numai hotărârile judecătorești prin care s-a soluționat fondul cauzei, adică acele hotărâri prin care s-a rezolvat raportul juridic de drept substanțial, pronunțându-se o soluție de condamnare, de renunțare la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicării pedepsei ori de încetare a procesului penal.
În acest sens, s-a menționat că prin dispoz. art. 453 alin. (4) din C. proc. pen. se limitează invocarea primului caz de revizuire numai la situația când "pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare, de renunțare la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicării pedepsei ori de încetare a procesului penal. Tot astfel, cazurile prevăzute la alin. (1) lit. b) - d) și f) constituie motive de revizuire dacă au dus la pronunțarea unei hotărâri nelegale sau netemeinice.
Totodată, instanța de fond a reținut că din aceste reglementări de ansamblu ale cazurilor de revizuire și ale condițiilor pe care fiecare dintre acestea trebuie să le îndeplinească pentru a constitui motive de revizuire a unei hotărâri judecătorești definitive rezultă, că hotărârile judecătorești prin care nu se rezolvă fondul cauzei nu pot fi supuse revizuirii.
De asemenea, instanța de fond a reținut că, în raport cu soluțiile ce pot fi pronunțate în temeiul dispozițiilor art. 153 și urm. din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, nu se poate considera că într-o astfel de etapă procesuală s-ar rezolva fondul cauzei, deoarece niciuna dintre aceste soluții nu implică stabilirea existenței faptei și a vinovăției în accepțiunea prevederilor art. 396 din C. proc. pen., respectiv prin condamnarea, achitarea inculpatului, renunțarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei sau încetarea procesului penal.
În continuare, instanța de fond a reținut că în speța de față, Curtea de Apel Galați nu reprezintă instanța care a soluționat cauza în fond, nu s-a pronunțat asupra vinovăției condamnatului, nu a analizat probele de vinovăție care au fundamentat soluția de condamnare și nici elementele constitutive ale infracțiunilor ce au făcut obiectul judecății în cauza soluționată de autoritățile judiciare austriece, examinarea chestiunilor vizând fondul cauzei fiind în competența exclusivă a instanței străine. Curtea de Apel Galați care a recunoscut hotărârea penală pronunțată în Austria reprezintă doar o instanță specială desemnată prin Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală cu modificările și completările ulterioare, pentru a recunoaște în România hotărârile pronunțate în străinătate și pentru a dispune transferul condamnatului în România, în vederea continuării executării pedepsei într-un penitenciar din țară.
Așadar, curtea de apel a mai observat că revizuirea unei sentințe penale străine nu este de competența organelor judiciare române.
Nu în ultimul rând, Curtea a constatat că motivul invocat de revizuent, vizând împrejurarea că două hotărâri judecătorești nu se pot concilia, a fost invocat doar formal, neexistând contradictorialitate între dispoziții. Astfel, analizând actele dosarului, s-a observat că prin sentința penală nr. 156/F din 16.08.2013 a Curții de Apel Galați s-a luat act că persoana solicitată beneficiază de regula specialității pe teritoriul Austriei, iar prin sentința penală nr. 207/F din 14.12.2017 a Curții de Apel Galați s-a constatat că persoana solicitată nu beneficiază de regula specialității pe teritoriul României.
Față de aceste aspecte instanța de fond a constatat că motivele invocate de către condamnat nu sunt prevăzute de dispozițiile art. 453 alin. (1) din C. proc. pen., cererea condamnatului fiind inadmisibilă și sub acest aspect.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel condamnatul A., reiterând susținerile din fața instanței de fond, în sensul că solicită modificarea în tot a sentinței apelate având drept consecință admiterea cererii de revizuire, modificarea în tot a sentinței penale nr. 207/F din 14.12.2017, recunoașterea faptului că nu a renunțat la regula specialității, urmând a se dispune conversiunea condamnării.
Examinând calea de atac promovată de condamnatul A., atât din prisma motivelor invocate cât și sub toate aspectele, Înalta Curte constată că apelul declarat nu este fondat pentru motivele arătate în continuare.
Potrivit art. 452 alin. (1) din C. proc. pen., sunt supuse căii extraordinare de atac a revizuirii hotărârile judecătorești definitive, atât cu privire la latura penală, cât și cu privire la latura civilă, iar, potrivit art. 453 din C. proc. pen., revizuirea hotărârilor judecătorești definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când:
a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză;
b) hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe declarația unui martor, opinia unui expert sau pe situațiile învederate de un interpret, care a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, influențând astfel soluția pronunțată;
c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals în cursul judecății sau după pronunțarea hotărârii, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;
d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;
e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia;
f) hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituțională după ce hotărârea a devenit definitivă, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.
În conformitate cu dispozițiile art. 459 alin. (3) din C. proc. pen., instanța, în vederea stabilirii admisibilității în principiu, examinează dacă: a) cererea a fost formulată în termen și de o persoană dintre cele prevăzute la art. 455; b) cererea a fost întocmită cu respectarea prevederilor art. 456 alin. (2) și 3; c) au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale; d) faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv; e) faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea; f) persoana care a formulat cererea s-a conformat cerințelor instanței dispuse potrivit art. 456 alin. (4).
Potrivit alin. (5), în cazul în care instanța constată neîndeplinirea condițiilor prevăzute la alin. (3), dispune prin sentință respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă.
Examinând actele dosarului, Înalta Curte reține că sentința penală nr. 207/F din 14.12.2017 a cărei revizuire se solicită, a fost pronunțată de Curtea de Apel Galați, în soluționarea sesizării Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, pentru recunoașterea, în parte, numai sub aspectul pedepsei închisorii, a hotărârii penale nr. 607 Hv 4/13p pronunțată de Tribunalul pentru cauze penale din Viena, Austria la data de 19.12.2013 (rămasă definitivă la data de 24.07.2014), privind persoana transferabilă A.
De asemenea, s-a constatat că persoana transferabilă A. a fost condamnată prin hotărârea penală nr. 607 Hv 4/13p pronunțată de Tribunalul pentru cauze penale din Viena, Austria la data de 19.12.2013, la pedeapsa detențiunii pe viață pentru săvârșirea, în concurs real, a infracțiunilor de omor calificat (prevăzută de §75 din C. pen. austriac, având corespondent în art. 188 alin. (1)- art. 189 alin. (1) lit. d) C. pen. român) și tâlhărie calificată (prevăzută de §142 alin. (1) din C. pen. austriac, având corespondent în art. 233 - 234 alin. (1) lit. f) C. pen. român).
În baza art. 154 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, cu modificările ulterioare, s-a dispus executarea în România a pedepsei detențiunii pe viață, aplicată persoanei transferabile A. prin hotărârea penală nr. 607 Hv 4/13p pronunțată de Tribunalul pentru cauze penale din Viena, Austria la data de 19.12.2013.
A fost dedusă din pedeapsa detențiunii pe viață perioada executată de persoana transferabilă A. de la 16.08.2013 la zi.
S-a constatat că persoana transferabilă A. nu beneficiază de regula specialității.
Totodată, Înalta Curte reține că apelantul a susținut că sentința penală antemenționată nu se conciliază cu sentința penală nr. 156/F din 16.08.2013. Prin această ultimă hotărâre, Curtea de Apel Galați, în temeiul art. 13 din Decizia - Cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene privind mandatul european de arestare și procedura de predare între statele membre ale Uniunii Europene și art. 103 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, a luat act de consimțământul persoanei solicitate A., de a fi predată autorităților judiciare austriece. A admis cererea autorității judiciare austriece și a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis de Parchetul Viena și care a avut la bază ordinul de arestare emis de Procuratura Viena la data de 09.08.2013 în dosarul de referință 39 St 463/12h, pe numele persoanei solicitate A.. În baza art. 12 din Decizia - Cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene și art. 103 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, a dispus arestarea provizorie a persoanei solicitate A., pe o durată de 30 de zile, cu începere de la data de 16 august 2013 și până la data de 14 septembrie 2013, inclusiv și predarea acesteia către autoritățile judiciare austriece. A constatat că persoana solicitată a fost reținută pe o durată de 24 de ore începând cu 16.08.2013 ora 8:30. În baza art. 151 din C. proc. pen., a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare. A luat act că persoana solicitată A. nu a renunțat la regula specialității.
Așadar, Înalta Curte constată că hotărârile la care face referire apelantul condamnat au avut ca obiect, fie procedura de punere în executare a unui mandat european de arestare, procedură finalizată cu predarea persoanei solicitate autorităților judiciare austriece, fie procedura recunoașterii hotărârii pronunțate în Austria și transferul persoanei condamnate în vederea executării pedepsei într-un penitenciar din România.
Nici una dintre cele două sentințe penale iterate de apelantul A. nu vizează aspecte legate de fondul cauzei privind vinovăția persoanei condamnate, neîncadrându-se astfel, în dispozițiile art. 452 alin. (1) din C. proc. pen. Or, din interpretarea dispozițiilor legale incidente în speță, rezultă că legiuitorul a dat noțiunii de hotărâre penală definitivă sensul de hotărâre prin care s-a dezlegat raportul juridic de drept substanțial, pronunțându-se o soluție de achitare, condamnare sau încetare a procesului penal.
Ca atare, atâta timp cât prin lege nu este reglementată posibilitatea extinderii exercitării căii extraordinare de atac a revizuirii și împotriva hotărârilor judecătorești pronunțate în aplicarea dispozițiilor Legii nr. 302/2004, o atare cale de atac nu este admisibilă, întrucât în situația contrară s-ar încălca principiul instituit prin art. 129 din Constituția României, potrivit căruia "împotriva hotărârilor judecătorești, părțile… pot exercita căile de atac, în condițiile legii". Or, recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesuală penală, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.
Mai mult decât atât, analizând motivul invocat de apelant în cererea introductivă la instanță și reiterat în calea de atac, Înalta Curte constată, în acord cu instanța de fond, că susținerile acestuia în sensul existenței a două hotărâri judecătorești ce nu se pot concilia, a fost invocat doar formal, neexistând contradictorialitate între dispozițiile conținute de aceste sentințe penale, întrucât prin sentința penală nr. 156/F din 16.08.2013 a Curții de Apel Galați s-a luat act că persoana solicitată beneficiază de regula specialității pe teritoriul Austriei, iar prin sentința penală nr. 207/F din 14.12.2017 a Curții de Apel Galați s-a constatat că persoana solicitată nu beneficiază de regula specialității pe teritoriul României, astfel că nici sub aspect motivele invocate de către revizuentul condamnat nu se încadrează în dispozițiile art. 453 lit. e) din C. proc. pen., aceste prevederi legale vizând doar situația în care ar fi existat două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive prin care s-ar fi rezolvat fondul cauzei și care nu s-ar fi conciliat, ceea ce nu este cazul în speță.
Totodată, nu poate fi primită nici solicitarea apelantului condamnat A. de a se dispune conversiunea condamnării, potrivit dispozițiilor art. 157 alin. (1) lit. b) rap. la art. 159 din Legea nr. 302/2004, în raport de obiectul cauzei pendinte, această împrejurare fiind o chestiune care putea fi cenzurată în procedura de recunoaștere și transfer ce a făcut obiectul sentinței penale nr. 207/F din 14.12.2017 a Curții de Apel Galați, hotărâre care nu a fost atacată de către condamnat, după cum rezultă din înscrisurile aflate la dosar, dar și din susținerile orale ale apelantului cu ocazia dezbaterilor.
În consecință, Înalta Curte, constatând că nu sunt îndeplinite cerințele impuse cumulativ de art. 452 din C. proc. pen. și art. 459 alin. (3) din C. proc. pen., apreciază că, în mod corect, instanța de fond a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de condamnatul A.
Pentru considerentele arătate anterior, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul A. împotriva sentinței penale nr. 95/F din 13 iulie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., având în vedere culpa procesuală a acestuia, va dispune obligarea sa la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Conform art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., suma de 260 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul A. împotriva sentinței penale nr. 95/F din 13 iulie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.
Obligă apelantul condamnat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul condamnat, în cuantum de 260 lei, se plătește din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 august 2018.