ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3712/2015

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 1361 din 25 martie 2013, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondat, recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 30/F-CONT din 12 februarie 2014 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî astfel, instanța supremă a constatat că, în mod corect și legal, curtea de apel a respins excepția necompetenței materiale invocată de reclamantă, aplicând dispozițiile art. 20 din O.G. nr. 137/2000 coroborate cu cele ale art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce privește critica vizând aplicarea greșită de către instanța de fond a dispozițiilor art. 20 alin. (7) din O.G. nr. 137/2000 și ale art. 77 alin. (1) din Procedura internă de soluționare a petițiilor și sesizărilor, aprobată prin Ordinul C.N.C.D. nr. 1194/2001, în sensul că nu a sancționat cu anularea hotărârii nerespectarea termenului de 90 de zile stabilit pentru soluționarea sesizării, Înalta Curte a constatat că din modul de redactare a textului legal nu rezultă caracterul imperativ al acestui termen.

În ceea ce privește criticile formulate sub aspectul stabilirii greșite a situației de fapt și implicit a inexistenței unei fapte de discriminare, instanța de control judiciar a constatat că nici acestea nu au fundament în probatoriul administrat în cauză.

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire recurenta A., invocând ca temei legal dispozițiile art. 322 pct. 2, 4, 5 și 7 C. proc. civ.

Pentru motivul reglementat de art. 322 pct. 2 C. proc. civ., revizuenta a arătat că, în mod greșit, a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Pitești, considerând că aceasta trebuia soluționată pe fond de către Tribunalul Vâlcea.

Referitor la motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 4 C. proc. civ., revizuenta a arătat că la judecarea cauzei au fost avute în vedere declarațiile false date de pârâți în fața organelor de cercetare penală, precum și declarațiile notariale date de salariații aflați în subordinea pârâtului B., cu încălcarea disp. art. 292 C. pen.

În ceea ce privește motivul prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuenta arată că întâmpinarea formulată de intimatul B. i-a fost comunicată după pronunțarea hotărârii a cărei revizuire o solicită.

În susținerea motivului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuenta invocă contrarietatea hotărârilor pronunțate în cauzele desfășurate între părți, solicitând anularea hotărârii pronunțate în Dosarul nr. x/90/2012 și, pe cale de consecință, anularea Hotărârii C.N.C.D. și obligarea pârâtelor la plata prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată din anul 2011.

Analizând mai întâi admisibilitatea cererii de revizuire, în temeiul dispozițiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că este inadmisibilă, nefiind întrunită ipoteza textului legal prevăzut de art. 322 alin. (1) C. proc. civ.

În conformitate cu dispozițiile art. 322 alin. (1) C. proc. civ., sunt supuse revizuirii hotărârile rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și hotărârile date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul.

Din interpretarea logico-juridică a acestor prevederi legale rezultă că una dintre condițiile generale de admisibilitate a exercitării acestei căi extraordinare de atac este aceea, ca prin hotărârea vizată să se fi rezolvat fondul cauzei, ceea ce implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reținută în fazele de judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, în oricare din ipoteze urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății, față de cea care fusese aleasă până în acel moment.

Or, în cauză, se solicită revizuirea unei hotărâri judecătorești prin care s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de recurenta A. împotriva sentinței civile nr. 30/F-CONT din 12 februarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, reținându-se că prima instanță a dat o corectă dezlegare raportului juridic.

În raport de cele mai sus arătate, precum și de dispozițiile art. 326 alin. (3) din Codul de procedură civilă care prevăd că la judecarea cererii de revizuire dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea acestei căi de atac și la faptele pe care se întemeiază, se reține că, neevocând fondul, decizia atacată de revizuenți nu poate forma obiectul acestei căi extraordinare de atac de retractare.

Prin urmare, nefiind incidentă în cauză ipoteza legală impusă de legiuitor, referitoare la evocarea fondului, în temeiul art. 326 alin. (3) cu referire la art. 322 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține că cererea de revizuire de față nu este admisibilă, iar raportat la considerentele reținute constată că nu se mai impun a fi examinate distinct și condițiile de admisibilitate ale motivelor de revizuire indicate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de A. împotriva deciziei nr. 1361 din 25 martie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 20 noiembrie 2015.