ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1016/2017

Decizia nr. 1016/2017

Asupra recursului

constată următoarele:

Prin încheierea din 29 septembrie 2016,

Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind

conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins cererea

formulată de A. de reexaminare amendă judiciară aplicată

prin decizia civilă nr. 313 din 30 iunie 2016 pronunțată de

Curtea de Apel București în Dosarul nr. x/2/2016, ca neîntemeiată.

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs A.

În prealabil

analizei motivelor de recurs, Înalta Curte constată că acesta nu este

admisibil, urmând a fi respins ca atare în considerarea argumentelor ce succed:

Prin

dispozițiile art. 129 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a impus în

sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procesuale în

condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau

judecător.

Prin urmare,

revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția

competentă, în condițiile legii procesual civile, aceeași pentru

subiecții de drept aflați în situații identice.

Aceleași

exigențe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac

exercitate în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern prin

legea procesuală.

Din

dispozițiile C. proc. civ. rezultă că, între alte condiții

ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de

atac, este și cea privind existența unei hotărâri determinate ca

atare de lege ca susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe

această cale.

Potrivit art.

108

5

alin. (3) C. proc. civ., încheierea prin care se

soluționează cererea de reexaminare formulată împotriva unei

hotărâri prin care s-a stabilit o amendă judiciară este

irevocabilă.

Prin urmare, încheierea

atacată, fiind irevocabilă, nu putea fi atacată cu recurs,

întrucât s-ar deschide calea „recursului la recurs”, ceea ce nu a fost în

intenția legiuitorului.

Astfel, recurentul

nu s-a conformat unei condiții specifice de admisibilitate a recursului în

această materie.

Recunoașterea

unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea

procesuală constituie o încălcare a principiului

legalității acestora, precum și a principiului

constituțional al egalității în fața legii și

autorităților și, din acest motiv, apare ca o situație

inadmisibilă în ordinea de drept.

Cum recursul de

față înfrânge această regulă a procedurii civile, el se

privește ca inadmisibil și va fi respins în consecință,

neputând fi primite susținerile recurentului referitoare la

admisibilitatea căii de atac exercitate în cauză.

Astfel,

analizând cauza și din perspectiva dreptului la un proces echitabil,

astfel cum este reglementat și garantat de dispozițiile art. 6 din

Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a

libertăților fundamentale, se constată că

, învestită cu constatarea unei

încălcări a prevederilor acestui articol, în cauza Trif contra

României, instanța de contencios european a reiterat că dreptul de

acces la instanță nu este absolut, fiind susceptibil de

limitări; acestea sunt permise, în particular, în cazul respectării

condițiilor de admisibilitate ale căii de atac formulată pe

motive de drept, cum este cazul recursului, din moment ce, prin natura sa,

acesta reclamă o reglementare din partea statului care beneficiază în

acest scop de o anumită marjă de apreciere.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de A. împotriva încheierii de

ședință din 29 septembrie 2016 a Curții de Apel

București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de

muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică astăzi, 14 iunie 2017.