ÎCCJ, Decizia nr. 188/2017

Cererea de revizuire Prin cererea înregistrată la data de 30 august 2016 pe rolul Curții de Apel Galați, revizuenta A. a solicitat revizuirea deciziei nr. 173 din data 23 martie 2016 pronunțată de aceeași instanță în Dosarul nr. x/121/2015, invocând dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1, 5 și 8 C. proc. civ. Prin decizia nr. 771 din 17 noiembrie 2016, Curtea de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, a soluționat cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 și 5 C. proc. civ. și a declinat în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție competența de soluționare a cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Hotărârea prin care a fost soluționată cererea de revizuire Prin decizia civilă nr. 178 din 26 ianuarie 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a anulat cererea de revizuire formulată de A. împotriva deciziei civile nr. 173 din 23 martie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale. În esență, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a reținut că, potrivit art. 511 alin. (4) C. proc. civ., revizuirea se motivează prin însăși cererea de declarare a căii de atac sau înăuntrul termenului de exercitare a acesteia, sub sancțiunea nulității, iar instanța învestită cu judecarea cererii de revizuire poate exercita un control judecătoresc al hotărârii, numai în măsura în care motivele de revizuire, limitativ prevăzute de dispozițiile art. 509 C. proc. civ., sunt indicate și dezvoltate într-o formă explicită. Motivarea cererii de revizuire înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de hotărârile pronunțate în cauză, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, în cazul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., hotărârea definitivă potrivnică încalcă autoritatea de lucru judecat a unei alte hotărâri definitive pronunțate anterior. Simpla afirmație a revizuentei în sensul că decizia atacată cu revizuire este potrivnică deciziei nr. 199 din 21 martie 2014 pronunțată de aceeași instanță și că instanța a încălcat autoritatea de lucru judecat, nu poate constitui o motivare a căii de atac. În consecință, instanța a reținut că motivele de revizuire nu au fost dezvoltate în cuprinsul cererii de revizuire și nici nu au fost depuse la dosar înăuntrul termenului de revizuire prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Calea de atac exercitată împotriva hotărârii date în revizuire Împotriva deciziei menționate la pct. 2 a declarat recurs revizuenta A., care a fost înregistrat pe rolul înaltei Curți de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, la data de 20 februarie 2017, sub nr. x/1/2017. În motivarea cererii de revizuire, recurenta invocă dispozițiile art. 483-502 C. proc. civ. și susține că, prin hotărârea atacată, instanța de revizuire în mod nelegal, netemeinic și neprocedural, prin interpretarea greșită a probelor și înainte de a fi atașate toate dosarele în care au fost pronunțate hotărârile criticate, a admis excepția nulității și a apreciat că cererea de revizuire nu este motivată, deși motivarea cererilor trebuie să aibă esență, iar nu să fie voluminoasă. II. Pregătirea dosarului de recurs În raport cu dispozițiile art. XVII alin. (3) și (4), coroborat cu art. XV alin. (2)-(5) și art. XVI din Legea nr. 2/2013: - cererea de recurs a fost comunicată intimatei SC B. SA, prin administrator judiciar C., la data de 28.02.2017, conform dovezii de înmânare; - intimata SC B. SA nu a depus întâmpinare în termenul de 30 de zile prevăzut de art. XVII alin. (3) coroborat cu art. XV alin. (3) din Legea nr. 2/2013. III. Procedura de filtrare a recursului 1. Raportul asupra admisibilității în principiu a recursului Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, în raport cu dispozițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., magistratul-raportor a concluzionat în sensul că este incidentă sancțiunea nulității recursului prevăzută de art. 486 alin. (3) și art. 489 alin. (2) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. 2. Analiza și comunicarea raportului în temeiul art. 493 alin. (4) C. proc. civ. La termenul din 22 mai 2017, completul de filtru a analizat raportul și a dispus, prin încheiere, în temeiul art. 493 alin. (4) C. proc. civ., comunicarea către părți a raportului, cu mențiune că pot formula în scris un punct de vedere asupra raportului. Conform dovezilor de comunicare aflate la dosar, raportul a fost comunicat părților la data de 29.05.2017. 3. Punctele de vedere formulate de părții asupra raportului Recurenta A. a formulat punct de vedere, înregistrat la dosar la data de 08.06.2017, prin care: - solicită respingerea excepției nulității recursului și susține că recursul este admisibil în principiu; - invocă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 486 și art. 493 C. proc. civ., susținând următoarele: dispozițiile respective sunt neconstituționale în măsura în care permit instanței să le interpreteze, să le aplice greșit, eronat, părtinitor, arbitrar și abuziv; încalcă drepturile și principiile prevăzute de art. 11, 15, 16, 20, 21, 53, 148 din Constituție și art. 1, 6, 13, 14 și 17 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale; încalcă dreptul la un proces echitabil, principiul termenului rezonabil, dreptul la apărare, dreptul la un recurs efectiv, dreptul privind interzicerea discriminării, principiul universalității, principiul statului de drept, principiul egalității; dispozițiile criticate sunt neconstituționale întrucât nu îndeplinesc normele și condițiile de claritate prevăzute de Constituție și de Legea nr. 24/2000.

Considerentele Înaltei Curți cu privire la cererea recurentei de sesizare a Curții Constituționale în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate Înalta Curte constată că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii de sesizare a Curții Constituționale, astfel cum acestea sunt decelate din interpretarea dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările ulterioare, în sensul că: (i) dispozițiile criticate sunt cuprinse într-o lege aflată în vigoare, respectiv Co. proc. civ., aprobat prin Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările și completările ulterioare; (ii) dispozițiile criticate au legătură cu soluționarea cauzei, întrucât, prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, a fost apreciată ca fiind întemeiată excepția nulității recursului în raport cu dispozițiile art. 486 C. proc. civ., iar litigiul se află în procedura de filtrare reglementată de art. 493 C. proc. civ.; (iii) dispozițiile criticate nu au fost declarate neconstituționale, în integralitatea lor, printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale. Deși se constată că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate expuse, Înalta Curte reține că nu este îndeplinită cerința motivării cererii, întrucât petenta nu a expus argumente în susținerea excepției de neconstituționalitate de natură a permite formularea unui punct de vedere din partea instanței și, subsecvent, sesizarea Curții Constituționale. Faptul că petenta s-a rezumat să enumere principii, drepturi și dispoziții din Constituție, în sensul celor menționate la pct. 3, nu constituie o motivare a cererii formulate care să facă posibilă o analiză reală și pertinentă a conformității prevederilor criticate cu dispozițiile constituționale. Astfel fiind, este de remarcat faptul că petenta nu a arătat în ce anume constă neconformitatea prevederilor criticate cu principiile, drepturile și dispozițiile constituționale pe care le-a indicat enumerativ în cuprinsul cererii formulate. Pentru aceste argumente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate invocată de recurenta A.

Examinarea recursului în temeiul art. 493 alin. (5) și (6) C. proc. civ. Procedând la examinarea recursului în temeiul art. 493 alin. (5) și (6) C. proc. civ., completul de filtru reține aspectele arătate în continuare. Cererea de recurs îndeplinește cerințele prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a)-c) și e) C. proc. civ. În ceea ce privește motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sunt incidente dispozițiile art. 483 alin. (1) lit. d) și alin. (3) raportat la art. 489 alin. (1) și (2) C. proc. civ., conform cărora: „Art. 486 - Cererea de recurs (1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: (...) d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat; (...) (3) Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității. Art. 489 - (1) Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3). (2) Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.” Se apreciază că susținerile invocate de recurenta-revizuentă în cuprinsul cererii de recurs nu răspund cerințelor prevăzute de dispozițiile procedurale citate, întrucât criticile formulate nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ. Sub acest aspect, se reține că simpla afirmație a recurentei referitoare la nelegalitatea, netemeinicia și caracterul neprocedural al hotărârii atacate cu revizuire, aserțiunile cu privire la neatașarea tuturor dosarelor și critica lipsită de substanță cu privire la admiterea excepției nulității pentru nemotivarea căii de atac nu reprezintă veritabile critici de nelegalitate care să poată fi privite ca o dezvoltare a motivelor de recurs de natură a face posibilă încadrarea în motivele prevăzute de art. 488 C. proc. civ. În consecință, Înalta Curte reține că cererea de recurs nu cuprinde o dezvoltare a motivelor de nelegalitate invocate care să permită încadrarea în motivele reglementate de art. 488 C. proc. civ., fiind incidentă sancțiunea nulității prevăzută de art. 486 alin. (3) și art. 489 alin. (2) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. În ceea ce privește obligația de atașare a dovezii de achitare a taxei judiciare de timbru, prevăzută art. 486 alin. (2) C. proc. civ., se constată că este incidentă scutirea prevăzută de art. 270 din Legea nr. 52/2003 privind C. muncii, republicată, întrucât obiectul litigiului se circumscrie conflictelor de muncă, deoarece vizează îndreptarea și completarea mențiunilor din carnetul de muncă pentru stabilirea vechimii în muncă. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., completul de filtru este în unanimitate de acord că este incidentă sancțiunea nulității recursului declarat de A.