ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2617/2018
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2617/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, la data de 18 august 2017, revizuentul A., în contradictoriu cu intimata S.C. B. S.A. a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 182 din 30.03.2017, pronunțată de Curtea de Apel Galați, în dosarul nr. x/2016.
Prin încheierea de ședință din data de 26 octombrie 2017, Curtea de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale a dispus suspendarea judecății cererii de revizuire, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând lipsa părților la strigarea pricinii și faptul că acestea nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Revizuentul A. a declarat recurs în dosarul nr. x/2017, fără a indica hotărârea atacată și formulând critici privind fondul litigiului de muncă dintre părți.
Analizând recursul în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:
a) numele și prenumele, domiciliul sau reședința părții în favoarea căreia se exercită recursul, numele, prenumele și domiciliul profesional al avocatului care formulează cererea ori, pentru persoanele juridice, denumirea și sediul lor, precum și numele și prenumele consilierului juridic care întocmește cererea. Prezentele dispoziții se aplică și în cazul în care recurentul locuiește în străinătate;
b) numele și prenumele, domiciliul sau reședința ori, după caz, denumirea și sediul intimatului;
c) indicarea hotărârii care se atacă;
d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat;
e) semnătura părții sau a mandatarului părții în cazul prevăzut la art. 13 alin. (2), a avocatului sau, după caz, a consilierului juridic.
Alin. 3 al art. 486 C. proc. civ. prevede faptul că mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.
Cererea de recurs formulată de revizuentul A. nu îndeplinește condițiile prevăzute sub sancțiunea nulității, conform art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., în sensul că nu a fost indicată hotărârea care se atacă și nici motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea acestora.
Exercitarea căilor de atac are ca efect punerea în mișcare a controlului judiciar îndeplinit de instanțele superioare asupra hotărârilor instanțelor inferioare și este guvernată de principiul legalității căilor de atac, prevăzut și de art. 129 din Constituție, care se referă la elemente precum obiectul căii de atac, subiectele acesteia, termenele de exercitare, ordinea în care acestea se exercită.
În lipsa indicării de către parte a hotărârii judecătorești cu privire la care se solicită a se exercita controlul de nelegalitate, instanța nu poate analiza legalitatea căii de atac, fiecare hotărâre judecătorească fiind suspusă anumitor căi de atac, în anumite termene legale.
Totodată, recursul se motivează, conform art. 487 alin. (1) C. proc. civ., prin însăși cererea de recurs, iar potrivit art. 489 alin. (1), recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (2), care se referă la motivele de ordine publică.
Aceeași sancțiune intervine și în cazul prevăzut de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., respectiv atunci când motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488.
Condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate, limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. întrucât, potrivit legii, nu orice nemulțumire a părții poate duce la casarea sau modificarea unei hotărâri.
În speță, se constată că recurentul a formulat o cerere de recurs în dosarul nr. x/2017 al Curții de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, formulând critici privind fondul litigiului de muncă dintre părți.
Or, aceste susțineri ale recurentului-revizuent nu constituie critici de nelegalitate, care să vizeze motivarea încheierii pronunțate de către instanța de revizuire și care să permită încadrarea în motivele de nelegalitate, expres și limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.
Întrucât recurentul nu a indicat hotărârea atacată și nici nu a motivat recursul, neformulând motive de nelegalitate dintre cele prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. și, cum în cauză, nu pot fi reținute motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancțiunea expres prevăzută de art. 489 alin. (1) și (2) C. proc. civ., respectiv aceea a nulității recursului, admițând excepția cu acest obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii de ședință din data de 26.10.2017 a Curții de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, pronunțată în dosarul nr. x/2017.
Decizia nu este supusă niciunei căi de atac, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ. și se va comunica părților, în temeiul prevederilor art. 427 alin. (1) din C. proc. civ.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20.06.2018.